Roagă-te cât mai des cu putinţă la Maica Domnului

icoana_maicii_domnului_sporitoarea_granelor1

Roagă-te cât mai des cu putinţă. Încearcă să simţi străpungerea inimii şi să plângi şi vei vedea cât de mult vei fi uşurat de gânduri şi de necaz. Rugăciunea este o conversaţie a omului cu Dumnezeu. Cel ce se roagă cu un duh înfrânt şi smerit se umple de daruri şi binecuvântări divine – adică de bucurie, pace, mângâiere, iluminare şi nădejde – şi el, de asemenea, este binecuvântat. Rugăciunea este sabia cu două tăişuri care ucide deznădejdea, salvează din pericol, linişteşte durerea. Rugăciunea este un medicament preventiv pentru toate bolile sufleteşti şi trupeşti. Prin urmare, imploraţi-o pe Maica Luminii, Prea Curata Născătoare de Dumnezeu să vă ajute, căci ea este cea mai mare mângâiere a noastră după Dumnezeu. Atunci când omul cheamă sfântul ei nume, ea de îndată îşi trimite ajutorul. Ea este o mamă, atunci când s-a aflat pe pământ ca fiinţă umană şi tovarăş de suferinţă, ea a pătimit aceleaşi lucruri ca şi noi şi, din această pricină, ea are o mare înţelegere pentru sufletele îndurerate şi repede vine în ajutorul lor.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem)

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti, Invataturi ale Sfintilor Parinti | Scrie un comentariu

Icoana Maicii Domnului din Philermos este prăznuită pe 20 octombrie

10593233_924929144202678_4278770001231568958_n

Icoana Maicii Domnului din Philermos este prăznuită pe 20 octombrie

Icoana Maicii Domnului din Philermos își are denumirea de la Muntele Philermos (greacă Φιλέρημος), situat în insula Rodos.

Potrivit tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvit în această icoană ar fi redat în manieră fidelă chipul real al Maicii Domnului. Tot tradiția ne spune că această icoană a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și păstrată în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Constantinopol până în jurul anului 1000, când a fost mutată în insula Rodos, datorită persecuției iconoclaste.

Icoana este considerată făcătoare de minuni și cinstită de ortodocși precum și de romano-catolici.

La începutul secolului al XIV-lea, cavalerii Ordinului Sfântul Ioan au ocupat insula Rodos. Aici, într-o capelă de pe Muntele Philermos au găsit Icoana Maicii Domnului, pe care au cinstit-o ca ocrotitoare a ordinului. Acești cavaleri au construit în anul 1306 o bazilică la poalele muntelui Philermos, în care a fost reașezată Icoana Maicii Domnului.

În anul 1522, sultanul Suleiman Magnificul a asediat insula Rodos, iar cavalerii au capitulat retrăgându-se în Malta cu tot cu Icoana Maicii Domnului, pe care au așezat-o în Biserica Sfântul Lorenzo. În anul 1532 biserica a ars, dar icoana a scăpat nevătămată, fiind așezată apoi în capela Mănăstirii Saint Giovanni a la Valette unde a fost înconjurată de numeroase daruri prețioase ce subliniază cinstirea ei deosebită. Icoana era așezată în spatele unui geam de cristal, și avea patru îmbrăcăminți de argint cu pietre prețioase.

În anul 1798, Napoleon a cucerit Malta și i-a alungat pe cavaleri permițându-le să ia cu ei icoana și alte odoare sfinte. La 12 octombrie 1799, țarul Pavel I a fost numit Mare Maestru al Ordinului, și a primit spre păstrare sfintele odoare: Icoana Maicii Domnului din Philermos, mâna Sfântului Ioan Botezătorul și o părticică din lemnul Sfintei Cruci. După moartea țarului Pavel în 1801, icoana a fost mutată la Palatul de Iarnă de la Sankt Petersburg.

Mai apoi, când văduva lui Alexandru al III-lea, Maria Feodorova, s-a întors în țara ei natală, Danemarca, aceasta a luat cu sine Icoana din Philermos. Înainte de a muri, împărăteasa a încredințat icoana fiicelor ei, Xenia Alexandrovna și Olga Alexandrovna, care au dăruit-o Arhiepiscopului în exil, Antonie. Icoana a ajuns în Berlin, iar în 1929 a fost mutată la Belgrad, de unde în 1932 a fost încredințată regelui Alexandru I al Iugoslaviei, care a așezat-o în capela palatului regal din Dedinje până în 1941 când, datorită amenințării învaziei naziste a fost, se pare, trimisă la Mănăstirea Ostrog din Muntenegru.

Icoana a fost considerată pierdută în cel de-al doilea război mondial.

În anul 1996, Icoana Maicii Domnului din Philermos a fost redescoperită în Mănăstirea Ostrog din Muntenegru. Acum, icoana originală se află în Muzeul Național Cetinje din Muntenegru.

Mulți dintre specialiști sunt de părere că icoana ar fi aparținut unei scene iconografice mai ample precum „Deisis”.

sursa- Doxologia.ro

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Scrie un comentariu

Rugăciune la Maica Domnului înaintea Icoanei Maicii Domnului „Izbăvitoarea” („Eliberatoarea”)

10177362_752286998177698_1677030406724357579_n

Rugăciune la Maica Domnului înaintea Icoanei Maicii Domnului „Izbăvitoarea” („Eliberatoarea”)

O , Maică a lui Dumnezeu ,
Ajutorul si Apărarea noastră ,
Te rugăm , Fii Izbăvitoarea noastră ,
Căci la Tine am nădăjduit întotdeauna
si cu toată inima Te chemăm :
Milostiveste-Te si ne Ajută ,
Fie-Ti Milă de noi si ne izbăveste ,
Apleacă Urechea Ta si primeste
rugăciunile noastre cele cu durere si cu lacrimi ,
si precum Vei Vrea Linisteste-ne si ne bucură
pe noi , cei ce iubim pe Fiul Tău
Cel fără de început si Dumnezeul nostru .
Amin !

sursa : Doxologia.ro,

https://www.facebook.com/ioandgrm

Posted in Rugaciuni catre Maica Domnului | Tagged , | 2 comentarii

Icoana Maicii Domnului “Călugărița” de la Mănăstirea Rohia.

manastirea rohia

Icoana Maicii Domnului “Călugărița” de la Mănăstirea Rohia.

În deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, icoana a scăpat dintr-un incendiu când, din cauza unei lumânări nesupravegheate, suportul lemnos al icoanei a luat foc fiind mistuit în întregime, în timp ce icoana pastrează doar câteva urme care mărturisesc minunea săvârşită.

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Tagged , | Scrie un comentariu

Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea”, numită și „Eliberatoarea” este prăznuită pe 17 octombrie.

Icicoana_maicii_domnului_izbavitoareaoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea”, numită și „Eliberatoarea” este prăznuită pe 17 octombrie.

Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” a fost adusă la Muntele Athos de schimonahul Martinian († 1884), care o primise cu mare evlavie de la pustnicul Teodul.

În anul 1841, locuitorii din Sparta (Grecia) s-au rugat înaintea acestei icoane și au fost izbăviți de invazia lăcustelor. De atunci, icoana a fost numită „Izbăvitoarea” sau „Eliberatoarea” și a început să fie căutată de mulți pelerini.

Dorind să fugă de lume, bătrânul Martinian a luat icoana și s-a retras într-o sihăstrie athonită. Acolo, Maica Domnului i s-a arătat, poruncindu-i să se întoarcă la mănăstire și să nu ascundă icoana de cei aflați în nevoi. Întorcându-se, mulți demonizați și bolnavi au primit vindecare prin rugăciunile rostite înaintea Sfintei Icoane.

După ce schimonahul Martinian a murit († 1884), Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” a rămas în Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos. Egumenul Macarie, a lăsat cu limbă de moarte ca icoana să fie dăruită Mănăstirii Simono-Kananitsk (Noul Athos) din Kaucaz, fapt ce s-a petrecut pe 20 iulie 1889.

În ziua primei prăznuiri a Icoanei Maicii Domnului „Izbăvitoarea”, o furtună a aruncat la țărmul de lângă mănăstire peste o tonă de pește.

Icoana este de tip „Hodighitria”. Fecioara Maria ține Pruncul pe brațul stâng și arată spre El cu mâna dreaptă, iar Pruncul Hristos binecuvântează cu mâna dreaptă.

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | 3 comentarii

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Întru naștere fecioria ai păzit”-17 octombrie

md_0

Icoana Maicii Domnului „Întru naștere fecioria ai păzit” este prăznuită pe 17 octombrie.

Icoana Maicii Domnului „Întru naștere fecioria ai păzit” a fost adusă la Mănăstirea Nikolaev-Peskovsk din Moscova de negustorul moscovit Alexie Grigorievici Mokeev. În jurul anului 1780, Alexie s-a alăturat monahilor din mănăstire. Atunci, el a donat toată averea sa mănăstirii, păstrând în chilie doar Icoana Maicii Domnului.

După moartea monahului Alexie, icoana a fost dusă la egumenul Macarie, care observând că icoana nu are o valoare prea mare (fiind pictată în ulei pe pânză, prinsă pe o bucată de lemn) a așezat-o pe ușa de ieșire din Paraclisul Sfântului Metodie, care se afla nu departe de mănăstire.

Preamărirea icoanei a început în 1827, când căpitanul Platon Osipovici Șabașev trecea pe lângă paraclis într-o noapte, a văzut că din Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu radia o lumină extradordinară. Altădată, când avea o ispită, icoana i-a apărut în vis. În acest vis, Platon a văzut Icoana Maicii Domnului strălucind printre nori deasupra paraclisului Sfântului Metodie și a auzit o voce spunându-i: „Dacă vrei să scapi de ispită, roagă-te înaintea acestei icoane.” Ascultând îndrumarea din vis, ispita a trecut.

Paton a mers și i-a mărturisit egumenului minunile săvârșite, care a mutat icoana în biserica mănăstirii. Monahii dorind să îmbrace icoana într-un veșmânt de argint împodobit cu pietre scumpe au scos-o de pe lemn, descoperind că sub chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pictat pe pânză era ascunsă o icoană a Maicii Domnului de o frumusețe nemaiîntâlnită, zugrăvită pe scândura de lemn.

Sunt consemnate numeroase minuni săvârșite înaintea acestei sfinte icoane. Cea mai cunoscută este cea din anul 1848, în timpul epidemiei de holeră, când cei mulți care s-au rugat înaintea icoanei au fost vindecați.

Această icoană a Maicii Domnului este de tip „Hodighitria”, și se aseamănă cu Icoana Maicii Domnului „Arapet” sau „din Arabia” (6 septembrie); Icoana Maicii Domnului „Cea de toți fericită” (6 octombrie) și Icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” – icoana de pe iconostasul catedralei Schimbării la Faţă din Solovki (24 martie).

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Scrie un comentariu

Ajutor primit de la Maica Domnului, prin icoana Pantanassa

images (1)

Ajutor primit de la Maica Domnului, prin icoana Pantanassa

Mă numesc TURCU FLORENTINA, locuiesc în municipiul Roman, judeţul Neamţ din România. Sunt căsătorită şi am două fetiţe în vârstă de 14 şi 16 ani, iar eu am vârsta de 39 ani. În anul 2008, am fost diagnosticată cu “carcinom papilar invaziv” ceea ce înseamnă cancer la glanda tiroidă. În urma intervenţiei chirurgicale din acel an, pe 14 octombrie, de ziua Cuvioasei Parascheva, mi s-a extirpat un lob al glandei tiroide. Medicul care m-a operat nu mi-a dat de înţeles că trebuie să mai fac tratamente în continuare pentru ca toate celule canceroase sa fie distruse, cum ar fi chimioterapie. Nu am mai fost la nici un spital până în martie 2014, când, în urma unei răceli care m-a afectat foarte rău, m-am dus la spitalul din Roman. Mi s-a făcut o rază la plămâni şi am fost trimisă direct la Institutul Oncologic din Iaşi. Am ajuns la acest institut pe 7 martie 2014, unde în urma altor investigaţii, medicii au constatat ca mi s-a extins cancerul de la glanda tiroidă către plămâni, cuprinzându-i pe aceştia. Mi s-a explicat că eram în metastază, toate vasele de sânge care plecau de la inimă către creier fiind afectate de cancer, ceea ce îi îngrijora foarte mult pe medici. Mi-au spus că, medical, nu era posibil ca organismul meu să reziste unei intervenţii chirurgicale sau vreunei proceduri cu citostatice sau radioterapie. Aşa că, pe 15 aprilie, mi-au făcut externare. Am stat acasă doar o singură zi, deoarece mă simţeam foarte rău şi m-am dus cu salvarea la spital la Roman. Pentru că nu aveau ce sa-mi facă la secţia oncologie, pe 24 aprilie m-a trimis cu salvarea la Institutul Oncologic din Iaşi. Au refuzat să mă primească, nici nu m-au dat jos din salvare, deoarece din documentele medicale care mă însoţeau au înţeles ca nu aveau cum să mă ajute, stadiul cancerului fiind foarte avansat. Am ajuns din nou la spital la Roman unde m-au mai ţinut doar două zile. Epuizaseră toate tratamentele medicale pe care le cunoşteau, spunându-mi clar că nu mai aveau ce să îmi facă acolo în spital. Am mers acasă unde mai aveam de luat doar pastilele recomandate de un medic psihiatru pentru starea de depresie în care mă aflam şi pastile pentru a putea dormi. Am început să mă tratez cu ceaiuri recomandate de oameni cu suflet, care vroiau sa mă ajute cumva. Îmi aşteptam sfârşitul, dar mi se frângea sufletul la gândul că nu voi apuca să îmi cresc fetele. Nu mai aveam putere nici să vorbesc, nici să mă deplasez singură, deoarece ameţeam şi oboseam la cel mai mic efort şi mă sufocam mereu. Ajunsesem să depind total de cei din familie. Tot ce am mai găsit de făcut a fost să le dau sfaturi despre viaţă fetelor mele şi să le cer să îndeplinească ultimele mele dorinţe. În afară de cei din familie, în jurul meu au fost persoane de suflet, care mă asigurau că vor avea grijă de familia mea după ce nu voi mai fi. În aceste momente de maximă deznădejde, a venit la poarta mea într-o după-amiază o doamnă pe care o cunoşteam şi care auzise de suferinţa mea. M-a îndemnat sa vin cu ea la Episcopie unde fusese adusă o icoană. Mi-a spus despre această icoană că este a Maicii Domnului Pantanassa, că este adusă de pe Sfântul Munte şi că este vindecătoare de cancer. M-a asigurat că daca voi merge la această icoană să mă rog cu credinţă şi din tot sufletul meu, cerându-i să mă ajute în aceste momente de cumpănă, voi reuşi să înving boala, să înving moartea. Vreau să vă mărturisesc că eu aveam credinţă în Dumnezeu, dar în viaţa mea de dinainte mergeam la biserica doar la cele mai mari sărbători religioase de peste an sau când aveam câte un necaz mergeam să dau un acatist. De această dată m-am dus la Episcopie simţind că e altceva, că e singura mea şansă de a mă vindeca. Că Maica Domnului se va ruga către Fiul ei, bunul Domn Iisus Hristos, ca Acesta să mă ajute şi pe mine aşa cum i-a ajutat şi pe alţi bolnavi de cancer să se vindece. Am mers cu taxiul până la poarta Episcopiei deoarece eram prea slăbită, şi apoi sprijinită din ambele părţi de doamnă şi de fiica mea, am ajuns în faţa icoanei. Nu am avut cum să cad în genunchi aşa cum aş fi vrut, dar am plâns cu lacrimi fierbinţi, aşa cum nu am mai plâns niciodată, cu disperarea muribundului care nu mai are nici o altă speranţă. Am mai rugat-o să-mi dea un „Semn” dacă merit eu să-mi fie iertate păcatele şi să mai trăiesc. În timp ce mă rugam am simţit o căldură, o mângâiere în suflet, o bunătate asupra mea… dar cuvintele nu sunt îndeajuns pentru ca să pot exprima ce am simţit eu atunci în fața acestei icoane. Am plecat de la Episcopie având în mană un pliant cu icoana Maicii Domnului Pantanassa (unde sunt trecute minuni care s-au petrecut celor ce s-au rugat la ea) şi cu o cruciuliţă dăruită de doamnă, iar în suflet având un sentiment de bucurie şi de uşurare. “Semnul” pentru care mă rugasem să îl primesc a venit chiar a doua zi, dar atunci nu mi-am dat seama de aceasta. A sunat medicul de la Institutul Oncologic Iaşi (medicul care refuzase sa mă opereze), să îmi propună să merg la un spital din judeţul Bacău, la un medic specialist endocrinolog. Bineînţeles că am mers, iar doamna doctor din Moineşti a analizat toate documentele medicale şi a constatat şi dumneaei că eram într-o stare foarte gravă, dar mi-a propus sa merg din nou la Iaşi, de această dată la Spitalul Sfântul Spiridon, la un alt medic specialist, endocrinolog. M-a programat pentru internare pe data de 21 mai 2014 de Sfinţii Constantin şi Elena. Am înţeles abia atunci că acesta era „semnul” pentru care mă rugasem să mi se arate. Cum începusem să îmi recapăt puterile, să mă pot mişca puţin mai bine fără să mai obosesc atât de repede, am mers la Episcopie să mă rog din nou la icoana Maicii Domnului Pantanassa. De această dată am reuşit să mă aşez în genunchi, şi am reuşit chiar să trec aşa de 9 ori pe sub icoană. La acest spital mi-au făcut un nou set de investigaţii şi au descoperit în plus, că aveam o pareză a traheii din partea stângă, rămasă de la operaţia din 2008. Acest fapt îngreuna şi mai mult operaţia, pentru că pe acea parte nu aveau cum sa mă oxigeneze în timpul operaţiei. Medicul mi-a spus clar ca intenţiona să mă opereze doar ca un experiment, că din punct de vedere medical nu aveam nici o şansă, dar îmi recomanda să accept, că muream oricum în scurt timp . Cum eu şi familia mea am semnat declaraţia că accept operaţia în acele condiţii de risc, mi-a recomandat să îmi chem familia de la Roman, să îi mai văd o dată înainte de operaţie. Am intrat în sala de operaţie având în buzunar o rugăciune şi cruciuliţa primită de la doamna care mă dusese la Episcopie. Nu am avut nici o frică, sentimentul meu era unul de bucurie, că mă duceam să mi se întâmple ceva bun. Am aflat abia după aceea că medicul spusese familiei mele că sunt două variante: ori mor pe masa de operaţie, ori, dacă trăiesc, rămân cu un handicap: mută sau oarbă. M-am trezit după 24 de ore, pe 29 mai – ziua Înălţării Domnului. Medicii de la secţia de reanimare m-au felicitat că operaţia a reuşit. Medicul care m-a operat mi-a mărturisit că din punct de vedere medical era imposibil ca în urma operaţiei să nu rămân cu un handicap şi că a fost doar puterea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului că operaţia a reuşit atât de bine. Familia mea e foarte fericită că sunt din nou în casa noastră, iar eu sunt atât de fericită că am ajuns să mai pot să gătesc din nou pentru ai mei şi să mai fac mici treburi casnice, încât am uitat de recomandarea medicului de a nu face efort fizic. Medicul m-a avertizat ca mai am de luptat cu boala, iar eu sunt convinsă că rugăciunile către Maica Domnului Pantanassa (vindecătoare de cancer) m-au ajutat să trec peste această problemă de sănătate, de parcă nici nu aş fi fost bolnavă. Am avut şi am tot timpul cu mine pliantul cu icoana Maicii Domnului Pantanassa şi cu exemple de minuni întâmplate celor ce s-au rugat la ea. ŞTIU CĂ MĂ VA AJUTA ŞI ÎN CONTINUARE. Când am ajuns pentru prima dată în faţa icoanei, mi-am încredinţat atât trupul, cât şi sufletul în mâinile Maicii Domnului. Am hotărât atunci că viata mea se va schimba, că voi merge mai des în casa Domnului. Îmi doresc să merg mai des la biserică pentru a-i aduce slavă lui Dumnezeu, pentru a-i mulţumi şi a mă ruga. Să Îi mulţumesc că m-a iertat pe mine păcătoasa şi că am mai primit o şansă să trăiesc alături de familia mea. Să mă rog pentru toţi cei care m-au ajutat sa trec cu bine peste această cumpănă a vieţii mele. Să mă rog pentru cei care au făcut posibil ca icoana în faţa căreia m-am rugat să mă vindece, anume icoana Maicii Domnului Pantanassa – să fie chiar în oraşul meu, la Episcopia din Roman, pentru că nu aş fi avut posibilităţi materiale şi nici putere fizică sa mă deplasez la o icoana făcătoare de minuni din altă localitate. Fac această mărturisire, astăzi 14 iunie 2014, pentru a-i aduce slavă lui Dumnezeu, care a ascultat rugăciunile făcute de mine şi de Maica Domnului către EL şi pentru a recunoaşte convingerea mea că icoana Maicii Domnului Pantanassa de la Episcopia din Roman m-a ajutat să mai trăiesc. (Turcu Florentina-Claudia)

sursa :ciprianvoicila.blogspot.com

Posted in Minunile Maicii Domnului | Un comentariu