Locul in care s-a intamplat Buna Vestire (25 martie)

Imagine

Fraţi creştini,

La marginea Nazaretului este o biserică ortodoxă, catedrala oraşului Nazaret, pictată de curând de nişte pictori români care acum lucrează în Cipru.

În această biserică (…), spre nord, se face un fel de culoar, se coboară spre răsărit şi acolo este un izvor.
E un izvor cu marmură împrejurul lui, marmură care datează de pe vremea sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, încă de atunci, de pe vremea sfintei Elena, că ea a ctitorit mai multe biserici în Ţara sfântă.

Pe vremea Maicii Domnului izvorul era liber, adică nu era nici un fel de construcţie în jurul lui sau deasupra lui. Acum este biserica, această catedrală.

La acest izvor venea Maica Domnului şi lua apă pentru părinţii ei şi pentru ea, după aceea pentru Pruncul Iisus, pentru copilul Iisus care a fost crescut în Nazaret, la distanţă destul de mare.
Era singurul izvor cu vână puternică în Nazaret; se numea Izvorul Fecioarei. Şi acum la fel.

În ghidurile de acolo am întâlnit precizarea că Buna Vestire a Maicii Domnului s-a întâmplat tocmai în momentul când era la apă aici.

Maica Domnului avea acest obicei, încă din Templu, să se roage continuu. Ajungând la apă, se ruga ca de obicei.
În acel moment a apărut arhanghelul Gavriil şi i-a spus ce ştim din Evanghelia sfântului Luca.
Acolo a avut loc Buna Vestire, lângă acest izvor al Fecioarei, al Maicii Domnului; de acolo şi până la Ierusalim sunt 100 de km.

Maica Domnului era înspăimântată de această veste extraordinară, că se va naşte prin dânsa Fiul lui Dumnezeu.

Maica Domnului s-a înspăimântat de înger nu pentru că îi era frică de îngeri.

Acest arhanghel o ajutase pe Maica Domnului, hrănind-o în Templu, timp de doisprezece ani.
De la trei ani până la cincisprezece, cât a stat acolo în Templu, arhanghelul Gavriil îi aducea în Sfânta Sfintelor mâncare, hrană cerească.
Aşa spune în Viata ei, în evangheliile apocrife pe care le avem, în special în Evanghelia sfântului Iacov, unde este vorba despre viaţa Maicii Domnului, tainica viaţă a Maicii Domnului.

Deci ea cunoştea pe acest arhanghel, însă s-a înspăimântat de această veste nemaiauzită până atunci, că Dumnezeu se va naşte prin ea.

Şi primind această ştire, prin acel cuvânt „Fie după cuvântul tău”, a plecat repede în sud, mai jos de Ierusalim, adică la vara sa Elisabeta, pentru că i-a spus arhanghelul Gavriil: „Iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea şi e în a şasea lună acum“. Deci „nu e un lucru cu neputinţă la Dumnezeu ce ţi-am vestit ţie. Se va întâmpla şi cu tine aşa ceva“.

Atunci ea a plecat cu grabă la Elisabeta, în oraşul sfântului Ioan Botezătorul.
Acolo Maica Domnului a stat trei luni.
Era sfânta Elisabeta în a şasea lună şi când era gata să nască, Sfânta Fecioară a plecat din nou la Nazaret.
În timpul cât a stat acolo, sfânta Fecioară, fiind tânără, ajuta la gospodărirea acestei case de bătrâni, Zaharia şi Elisabeta.
Şi între altele, aducea apă — în Ţara sfântă este o problemă, sunt rare fântânile cu apă dulce, apă vie, adică nu apă din cisternă, ci apă din izvor.

Părinţii sfântului Ioan Botezătorul locuiau sus, pe o pantă, în platou. Era mai greu de ajuns. Erau nişte cărări care urcau.
Şi acum se urcă greu, atunci însă era şi mai greu.
Jos, la poalele acestei înălţimi este şi astăzi un izvor, de la care Maica Sfântă aducea apă acestei familii; se cheamă şi astăzi Izvorul Fecioarei.

S-a întors apoi în Nazaret Maica Sfântă şi şi-a continuat viaţa în casa părinţilor săi, de fapt a rudeniilor sale, părinţii ei muriseră (…).

Acum, ca încheiere, vreau să vă citesc câteva lucruri din Învăţătura de credinţă a Bisericii noastre ortodoxe.

Spune Învăţătura de credinţă: S-a făcut om desăvârşit cu toate părţile Sale, cu trup omenesc şi suflet cuvântător, unite cu dumnezeirea în una şi aceeaşi Persoană.
El era şi om adevărat şi Dumnezeu adevărat.

Faptul că Sfânta Fecioară Maria s-a învrednicit a fi Maica lui Dumnezeu (…), reparând greşeala strămoaşei noastre Eva, cea de demult, născând pe Mântuitorul Hristos, ne îndeamnă a o cinsti ca pe Maica lui Dumnezeu, aşa cum ne învaţă şi cum cântă sfânta Biserică.
De asemenea, faptul ca înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere a rămas Fecioară curată, este al doilea motiv pentru care noi, creştinii, o cinstim pe Maica Domnului, de-a pururea Fecioară.
Lipsa de păcate personale, în afară de păcatul originar — moştenit de la părinţi şi de care a fost curăţită în ziua Bunei Vestiri (…) ”

Părintele Sofian Boghiu

(Textul cu mai puţine prescurtări poate fi citit pe Razbointrucuvant.ro)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s