Imnul Acatist al Maicii Domnului (diortosit de monahul Pavel Simonopetritul)

Imnul Acatist al Maicii Domnului este alcătuit de imnograful Roman Melodul având la bază relatarea Sfântului Evanghelist Luca (Luca 1, 24-38).

Conform Sinaxarului, geneza Imnului Acatist a avut loc la evenimentul din 7 august 626, atunci când cetatea Constantinopolului a fost eliberat în mod miraculos de atacul persanilor şi al avarilor. Lemnul Sf. Cruci, precum şi icoana „nefăcută de mână” a lui Hristos şi veşmântul Maicii Domnului (depozitat la mănăstirea din Vlaherne, cartier al capitalei bizantine) au fost duse în pelerinaj prin întreaga cetate. Patriarhul Serghie a rugat poporul să facă rugăciuni fierbinţi Maicii Domnului, ca sfânta cetate să fie salvată din mâna cotropitorilor. În semn de mulţumire faţă de victoria purtată de bizantini, în noaptea victoriei întreaga cetate a făcut slujbă de mulţumire cântând în picioare în biserica Fecioarei Maria din cartierul Vlaherne, Imnul Acatist. Prima mutare a Imnului Acatist a avut loc în secolul VIII, aşadar de pe 7 august pe 25 martie, mutare făcută de patriarhul Gherman în virtutea legăturii intime a acestui acatist cu Buna-Vestire. Mai târziu, în secolul al IX-lea, poate în vremea patriarhului Metodie sau a lui Fotie, slujba Imnului Acatist se mută pentru ultima oară într-o sâmbătă de la sfârşitul Postului Mare (Ierom. Makarie Simonopetritul).

 

 

În anul 626 când a avut loc invazia perşilor şi a avarilor asupra cetăţii Constantinopolului, o furtună i-a apărat pe creştini distrugând flota năvălitorilor. În semn de mulţumire Patriarhul Serghie al Constantinopolului împreună cu creştinii au cântat Acatistul Maicii Domnului, primul icos fiind alcătuit de însuşi patriarhul. Acest Acatist a mai fost cântat în mod special atunci când Constantinopolul se afla în primejdie de a fi cucerit de păgâni. Treptat, Imnul Acatist a intrat în cultul Bisericii, ajungând să fie oficiat în săptămâna a cincea din Postul Mare, în ziua de sâmbătă.

 

Noi ne rugăm Maicii Domnului să apere cetatea sufletului nostru de primejdia căderii în păcat, să apere viaţa noastră de ispitele ce vin de la diavol, lume şi trup, şi să biruim păcatul cu ajutorul şi mijlocirea ei înaintea lui Dumnezeu”.

 

IMNUL ACATIST AL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU,
                                                         NUMIT ŞI AL BUNEI-VESTIRI
  (diortosit de monahul Pavel Simonopetritul)

 

Începutul şi sfârşitul cântării acestui imn se face conform rânduielilor obişnuite a Acatistelor, aşa cum se arată în Ceaslov sau în Acatistier.

Tropar, glasul al VIII-lea
Porunca cea de taină cunoscând-o cel fără de trup, în cortul lui Iosif degrab a stat zicând celei neispitite de nuntă: „Cel ce a plecat cerurile prin pogorârea Sa, fără schimbare în tine se face încăput, pe Care și văzându-L în pântecele tău chip de rob luând, de uimire mă cuprind strigând ție: Bucură-te, Mireasă pururea Fecioară.”

Condacul I
Apărătoare Doamnă, izbăviţi fiind de cele rele, mulţumiri aducem ţie, Născătoare-de-Dumnezeu, noi robii tăi; Şi ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate primejdiile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Icosul I
Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! (de 3 ori); și împreună cu netrupescul lui glas, întrupat văzându-Te, Doamne, minunându-se a stat strigând către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, că prin tine bucuria a strălucit; bucură-te, cea prin care blestemul s-a risipit;
Bucură-te, chemarea lui Adam cel căzut; bucură-te, că prin tine Eva de lacrimi s-a izbăvit;
Bucură-te, înălțime minților omenești cu anevoie de urcat; bucură-te, adâncime ochilor îngerești cu anevoie de contemplat;
Bucură-te, căci Împăratului tron te-ai făcut; bucură-te, că pe Atotțiitorul în brațe ai ținut;
Bucură-te, stea ce Soarele ai arătat; bucură-te, pântece în care dumnezeirea s-a întrupat;
Bucură-te, cea prin care zidirea se înnoiește; bucură-te, cea prin care Ziditorul prunc se plăsmuiește;
Bucură-te, Mireasă nenuntită.

 

Condacul 2
Întru curăție văzându-se pe sine cea sfântă, a zis lui Gavriil cu îndrăznire:
„Cuvântul tău cel neobișnuit cu anevoie sufletului meu se arată a fi primit;
cum oare îmi grăiești de naștere din zămislire fără de sămânță strigând:
Aliluia!?”
Icosul 2
Cunoașterea ce-a de nepătruns cu mintea căutând să o înțeleagă Fecioara, glas a ridicat către slujitorul netrupesc zicând: „Din pântece neatins cum e cu putință să se nască Fiu, spune-mi?” Iar acela către ea a grăit cu frică strigând mai cu dinadinsul așa:
Bucură-te, a tainei „Sfatului nespus” cunoscătoare; bucură-te, a celor
tăcuţi încredințare;
Bucură-te, că ești minunilor lui Hristos început; bucură-te, căci capul dogmelor Lui te-ai făcut;
Bucură-te, scară cerească pe care Dumnezeu a coborât; bucură-te, pod ce mută la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minune mult-slăvită de îngeri; bucură-te, rană mult-plânsă de diavoli;
Bucură-te, a Luminii naștere de negrăit; bucură-te, că pe nimeni n-ai învățat în ce chip s-a petrecut;
Bucură-te, că ai întrecut cunoștința înțelepților; bucură-te, că ai luminat mințile credincioșilor;
Bucură-te, Mireasă nenuntită.
Condacul 3
Puterea Celui Preaînalt a umbrit atunci pe ceea ce nu știa de nuntă; și rodnicul ei pântece ca pe o frumoasă țarină a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, cântând astfel: Aliluia!
Icosul 3
Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu adăpostit, către Elisabeta a alergat; iar pruncul aceleia îndată cunoscând închinarea ei s-a bucurat și, în loc de cântare, prin săltări a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, vlăstarul Viei neveştezite; bucură-te, agonisirea Roadei nestricate;
Bucură-te, că pe Lucrătorul iubirii de oameni ai lucrat; bucură-te, că pe Săditorul vieții noastre L-ai răsădit;

Bucură-te, căci livada desfătării înflorești; bucură-te, că liman de adăpostire sufletelor gătești;

Bucură-te, tămâia mijlocirilor primite; bucură-te, a lumii întregi pricină de iertare;
Bucură-te, a lui Dumnezeu către muritori bună-voire; bucură-te, a muritorilor către Dumnezeu îndrăznire;
Bucură-te, Mireasă nenuntită.
Condacul 4
Furtună de gânduri îndoielnice având întru sine înțeleptul Iosif, s-a tulburat; că întru feciorie știindu-te, furată de nuntă te-a bănuit pe tine cea
Neprihănită; aflând, însă, de zămislirea cea de la Duhul Sfânt, a grăit:
Aliluia!
Bucură-te, brazdă ce rodeşti belșug de îndurări; bucură-te, masă îndestulată de milostiviri;

 

 

Icosul 4
Auzit-au păstorii pe îngeri cântând venirea lui Hristos în trup, și alergând ca spre un păstor, au văzut pe Acesta ca pe un miel neprihănit păscând în pântecele Mariei, pe care lăudându-o au zis:

Bucură-te, că pe Mielul și pe Păstorul ai născut; bucură-te, că staul oilor cuvântătoare te-ai făcut;
Bucură-te, de vrăjmașii nevăzuți apărătoare; bucură-te, că ușilor raiului ești deschizătoare;
Bucură-te, că cele din cer împreună se bucură cu cele pământești; bucură-te, că cele de pe pământ împreună dănțuiesc cu cele cerești;
Bucură-te, gura Apostolilor cea netăcută; bucură-te, a mucenicilor îndrăznire nebiruită;

Bucură-te, căci credinței ești întărire; bucură-te, cunoaștere a harului strălucire;

Bucură-te,că prin tine iadul s-a golit; bucură-te, cea prin care cu slavă neam acoperit;
Bucură-te, Mireasă nenuntită.

Condacul 5
Stea călăuzitoare de la Dumnezeu văzând Magii, strălucirii acesteia au
urmat; și ca o făclie având-o pe ea, căutau să afle pe Atotputernicul Împărat;
și ajungând la Cel de neajuns s-au bucurat și glas au ridicat către Dânsul,
zicând: Aliluia!

Icosul 5
Văzând fii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce cu brațele Sale pe oameni a plăsmuit și socotindu-L pe El drept Stăpân chiar dacă chip de rob a luat, s-au grăbit cu daruri să-i slujească și să strige celei binecuvântate:
Bucură-te, născătoarea Astrului neapus; bucură-te, răsăritul veacului nesfârşit;
Bucură-te, că ai stins cuptorul înșelăciunii; bucură-te, că luminezi pe înțelegătorii tainelor Treimii;
Bucură-te, că stăpânirea tiranului urâtor de oameni ai luat; bucură-te, că pe Hristos – Domn al iubirii-de-oameni ai arătat;
Bucură-te, izbăvitoarea de păgâneștile închinări; bucură-te, că ne-ai slobozit de întinatele lucrări;
Bucură-te, că stingi focul slujirii idolești; bucură-te, că de flacăra patimilor ne mântuiești;
Bucură-te, călăuza spre înțelepciune a credincioșilor; bucură-te, veselia tuturor neamurilor pământului;
Bucură-te, Mireasă nenuntită.

Condacul 6
Propovăduitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon împlinind prezicerea lor despre Tine, și binevestindu-Te tuturor drept Hristos, au lăsat pe Irod ca pe un fără de minte neștiind să cânte:
Aliluia!
Icosul 6
Strălucit-ai lumina adevărului în Egipt și ai risipit întunericul minciunii; căci idolii lui s-au dărâmat, nerăbdând tăria Ta, Mântuitorule; iar cei ce au scăpat de ei cântau Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te, a oamenilor îndreptare; bucură-te, a dracilor prăbușire;
Bucură-te, că rătăcirea minciunii ai călcat; bucură-te, că înșelăciunea idolilor ai vădit;
Bucură-te, mare care pe Faraon cel nevăzut îneacă; bucură-te, piatră care adapi pe cei însetați de viață;
Bucură-te, că celor din întuneric te-ai făcut stâlp de foc călăuzitor; bucură-te, a lumii acoperământ decât norii mai cuprinzător;
Bucură-te, că în locul manei ai adus nouă nestricată mâncare; bucură-te, a sfintei desfătări slujitoare;
Bucură-te, pământ al făgăduinței; bucură-te, din care curge lapte și miere;
Bucură-te, Mireasă nenuntită.

Condacul 7
Având Simeon a se muta din veacul acesta amăgitor, Te-ai adus lui ca prunc; dar făcându-Te cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit, s-a uimit de înțelepciunea Ta cea nespusă strigând: Aliluia!
Icosul 7
Făptură nouă a arătat întruparea Ziditorului, nouă celor zidiți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l pe acesta nestricat precum era, ca noi văzând minunea, să o cântăm grăind:

Bucură-te, floarea nestricăciunii; bucură-te, cununa înfrânării;

Bucură-te, căci chipul învierii ai strălucit; bucură-te, că viețuirea îngerească ai arătat;
Bucură-te, pom de bucurie roditor din care credincioșii se hrănesc;
Bucură-te, că sub a ta răcoroasă umbră cei mulți se adăpostesc;
Bucură-te, că ai purtat în pântece Călăuza celor rătăciți; bucură-te, că ai
născut pe Izbăvitorul celor robiți;
Bucură-te, a dreptului Judecător înduplecare; bucură-te, a multor căzuți iertare;
Bucură-te, veșmânt celor goi de îndrăznire; bucură-te, că lumea-ntreagă o cuprinzi cu a ta iubire;
Bucură-te, Mireasă nenuntită.
Condacul 8
Naștere nemaiauzită văzând, să ne înstrăinăm de lume, cu mintea mutându-ne la cer; căci pentru aceasta Dumnezeu cel preaînalt pe pământ Om smerit S-a arătat, vrând să tragă către înălțimi pe cei ce strigă Lui:
Aliluia!
Icosul 8

Întru cele de jos întreg fiind, de cele de sus nicidecum s-a depărtat Cuvântul cel făr-de-nceput; că aceasta prin dumnezeiesc pogorământ s-a făcut, iar nu prin schimbare de loc; și a primit a se naște din Fecioara care
aude acestea:

Bucură-te, a neîncăputului Dumnezeu încăpere; bucură-te, poarta tainei celei de cinste;
Bucură-te, vestea cea neînţeleasă a necredincioșilor; bucură-te, lauda neîndoielnică a credincioșilor;

Bucură-te, car preasfânt a Celui purtat de Heruvimi; bucură-te,sălaș preaminunat a Celui înconjurat de Serafimi;

Bucură-te, că în una pe cele potrivnice ai împreunat; bucură-te, că nașterea de prunci și fecioria ai înjugat;

Bucură-te, prin care călcarea de poruncă ca un zid s-a surpat; bucură-te,prin care ușile raiului s-au descuiat;
Bucură-te, a împărăției lui Hristos cheie; bucură-te, a veșnicilor bunătăți nădejde;

 

Bucură-te, Mireasă nenuntită.
Condacul 9
Toată firea îngerească s-a mirat de marea lucrare a întrupării Tale; că pe Cel neapropiat ca Dumnezeu, au văzut om apropiat tuturor, cu noi împreună viețuind, care aude de la toți: Aliluia!
Icosul 9
Pe ritorii cei vorbăreți ca niște pești fără de glas îi vedem a se afla în fața minunii tale Născătoare de Dumnezeu; nepricepându-se a spune cu ai putut să naști și fecioară să rămâi; noi, însă, minunându-ne de această taină strigăm cu credință:
Bucură-te, vas al dumnezeieștii înțelepciuni; bucură-te, comoară a nepătrunsei Lui pronii;

Bucură-te, vas al dumnezeieștii înțelepciuni; bucură-te, comoară a nepătrunsei Lui pronii;
Bucură-te, că neînțelepți pe filosofi ai arătat; bucură-te, că pe poeți fără cuvânt ai lăsat;
Bucură-te, că iscoditorii celor ascunse s-au zăpăcit; bucură-te, că scriitorii de mituri s-au smerit;
Bucură-te, că ai risipit sofismele atenienilor; bucură-te, că ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, că ne-ai scos din adâncul neștiinței; bucură-te, că pe mulți ai împodobit cu lumina cunoștinței;
Bucură-te, corabie celor ce se mântuiesc; bucură-te, liman celor ce pe marea vieții plutesc;
Bucură-te, Mireasă nenuntită.

Condacul 10
Vrând Stăpânitorul a toate, lumea să mântuiască, către ea a venit precum Însuși făgăduit; și Păstor fiind ca Dumnezeu, pentru noi s-a arătat om ca și noi; căci cu asemănarea chemând pe cel după asemănare, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!
Icosul 10
Zid te-ai făcut, Născătoare de Dumnezeu, fecioarelor și tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului și al pământului pe tine, Preacurată, te-a gătit, și sălășluindu-Se în pântecele tău, îi învață pe toți să cânte ție:
Bucură-te, stâlp al fecioriei; bucură-te, poartă a mântuirii;

Bucură-te, început al rezidirii duhovnicești; bucură-te, dătătoarea bunătăți dumnezeiești;
Bucură-te, că pe cei zămisliți întru păcat ai înnoit; bucură-te, că pe cei silniciți cu mintea ai povățuit;
Bucură-te, că pe cel ce seamănă gânduri viclene ai nimicit; bucură-te, că pe Semănătorul neprihănirii ai născut;
Bucură-te, a preacuratei nunții cămară; bucură-te, a credincioșilor de Domnul alipire;
Bucură-te, prea-bună povățuitoare a fecioarelor; bucură-te, haină de nuntă a sufletelor;
Bucură-te, Mireasă nenuntită.

Icosul 11
Ca o făclie aprinsă, vedem pe sfânta Fecioară, ce s-a arătat celor ce zăceau în întuneric; căci primind lumina cea nezidită, pe toți îi călăuzește spre dumnezeiasca cunoștință, ceea ce cu zorii veșnicei zile mintea o luminezi, pe tine te cinstim cu un strigăt ca acesta:
Bucură-te, rază a Soarelui cugetător; bucură-te, strălucire a neapusului Luminător;
Bucură-te, fulger ce sufletele strălucești; bucură-te, căci ca un tunet pe dușmani îi îngrozești;
Bucură-te, că din tine a răsărit luminarea cea cu multe raze; bucură-te,căci izvorăști râul cel cu multe ape;
Bucură-te, că te-ai făcut chip al scăldătoarei duhovnicești; bucură-te, ceea ce întinăciunea păcatului curățești;
Bucură-te, baie ce conștiința o speli, bucură-te, pahar ce bucurie ospătezi;
Bucură-te, a parfumului lui Hristos mireasmă, bucură-te, ospăț al vieții celei de taină;
Bucură-te, Mireasă nenuntită;

Condacul 12
Vrând Iubitorul de oameni să dea iertare datoriilor celor de demult, S-a apropiat de cei ce s-au depărtat de harul Lui; și rupând zapisul păcatelor,aude de la toți: Aliluia!

Icosul 12
Cântând nașterea ta, Maică a lui Dumnezeu, toți te lăudăm ca pe o biserică însuflețită; că, Domnul, Cel ce ține în mâna Sa toate, sălășluindu-Se în pântecele tău, a sfințit, a preaslăvit și a învățat pe toți să strige ție:
Bucură-te, cort al lui Dumnezeu-Cuvântul; bucură-te, Sfântă mai cinstită decât toți sfinții;
Bucură-te, chivot ce cu Duhul ai fost poleită; bucură-te, a vieții comoară necheltuită;
Bucură-te, coroană de mult preț a împăraților credincioși; bucură-te,cuviincioasă laudă a preoților evlavioși;
Bucură-te, a Bisericii turn de neclintit; bucură-te, a sufletului zid de necucerit;
Bucură-te, căci cununi prin tine se gătesc; bucură-te, că vrăjmașii ca fumul se risipesc;
Bucură-te, a trupului meu tămăduire; bucură-te, a sufletului meu zbăvire;

Bucură-te, Mireasă nenuntită.

Condacul 13
O, Prealăudată Maică, care-ai născut pe Cuvântul cel mai sfânt decât toți sfinții (de 3 ori), primind acum a noastră cântare de laudă, de toate necazurile ne izbăveşte și de viitoarele chinuri ne scapă pe noi cei cempreună- I cântăm: Aliluia!
Apoi se repetă Icosul I şi Condacul I.
Înainte de Otpust se poate citi această rugăciune:

Rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu
Stăpână de Dumnezeu Născătoare, împărăteasa cerului şi a pământului,cinstea şi lauda creştinilor, ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile şi mai curată decât soarele, Fecioară prealăudată, nădejdea celor păcătoşi şi liniştea celor înviforaţi, caută spre noi nevrednicii şi ne scapă de vicleşugurile diavolului,că ne-au împresurat întristările, nevoile şi răutăţile. Dă-ne mână de
ajutor, Stăpână, că pierim. Îndură-te de noi şi mijloceşte la Fiul tău cu rugăciunile tale preaputernice şi nebiruite, ca să-Şi întoarcă spre noi mila Sa cea bogată şi pe toţi să ne învrednicească a ne păstra viaţa cinstită şi fără de prihană, pentru ca noi, cu o gura şi cu o inimă, pe El pururea să-L slăvim,iar ţie să-ţi zicem: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu
tine!“. Amin.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Acatistele Maicii Domnului și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s