„Mamă, nu ne lăsa!” – o minune a Maicii Domnului

sitka-452x350

Era o femeie văduvă, căreia îi murise soţul încă de când era tânără şi îi rămăseseră doi copilaşi. Şi biata femeie avea o gospodărie, dar era şi cinstitoare a lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, având în casa ei o icoană cu Maica Domnului purtând în braţe dumnezeiescul prunc. Şi ea i-a învăţat pe copii de mici să se închine, să zică Tată nostru, să zică Crezul şi, deocamdată, măcar rugăciunile cele mai scurte către Maica Domnului. Şi copiii întrebau, ca nişte prunci ce erau: „Mamă, dar cine e aceea de pe icoană?”. Şi ea le spunea: „Aceea e Mama voastră, adevărata voastră Mamă”. „Dar dumneata nu ne eşti mamă?”. Ea zicea: „Nu, Mama voastră cea adevărată este în ceruri şi o cheamă Maica Domnului”. „Dar cine e copilul acela pe care-l ţine ea în braţe?”, întrebau ei. „E Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a zidit pe noi şi Care a fost purtat în pântecele Maicii Domnului, pe Care L-a născut ea de la Duhul Sfânt şi a fost Dumnezeu şi om desăvârşit”.

Aşa îi învăţa biata mamă pe copii cine este Maica Domnului, şi-i învăţa pe dânşii din toată inima că Maica Domnului este adevărata Maică a lor. De aceea copiii, când se sculau dimineaţa, mai înainte de a vorbi cu mama lor, fugeau înaintea Maicii Domnului, făceau câteva metanii, ziceau Tatăl nostru şi apoi rugăciuni către Maica Domnului, cinstind-o pe dânsa, aşa mici cum erau, după puterea înţelegerii lor.

Iar odată biata femeie trebuia să se ducă să secere în ţarină şi nu avea cu cine să lase copiii. Dar avea obiceiul să lase copiii încuiaţi singuri în casa lor. Şi aşa a chemat copiii, le-a lăsat de mâncare şi le-a spus: „Voi rămâneţi acasă; eu mă duc la lucru, că am mult de secerat”. Iar copiii au întrebat: „Dar noi cu cine rămânem?”. „Iată, rămâneţi cu Mama voastră” – şi le-a arătat icoana Maicii Domnului, înaintea căreia ardea candela. Şi le-a mai spus: „Mama voastră rămâne cu voi şi o să vă apere, dar voi să fiţi cuminţi şi să vă rugaţi când o să fiţi la nevoie, să strigaţi la ea, că ea vă apără!”.

Copiii s-au încredinţat de la maica lor că nu rămân singuri, ci rămân cu Mama lor cea din ceruri. Şi s-a dus biata femeie degrabă la treburile ei, pe ţarină. Dar copiii rugându-se, mintea lor pururea se mişca şi nu sta într-un singur gând. Deci au uitat de sfaturile mamei. S-au rugat ei un timp, apoi s-au apucat de jucării şi au început să umble cu focul. Mama lor am spus că îi încuiase în casă, ca să nu iasă afară şi să nu plece de acasă, ştiind că abia peste o jumătate de zi se va întoarce înapoi. Şi copiii, umblând cu focul, casa a luat foc. Şi ei, când au văzut că au luat foc hainele din casă, covoarele şi ce mai era în ea, şi când au văzut că toată casa a luat foc şi nimeni nu putea sări să-l stingă, că era vară şi oamenii erau plecaţi la lucru, au fugit la icoana Maicii Domnului, s-au prins cu mâinile de icoană şi strigau: „Mamă, nu ne lăsa!”. Şi – o, minunile tale, Maica lui Dumnezeu! – casa a ars toată, dar focul nu s-a atins de peretele pe care era icoana Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu împreună cu aceşti doi copilaşi!

Femeia a auzit în ţarină, că i-a adus vestea cineva: Măi femeie, să ştii că ţi-a ars casa! Iar ea, săraca, zice: „Vai de mine, că am lăsat copiii în casă!”. Dar acela nu ştia să-i spună de minunea ce s-a întâmplat cu copiii, ci-i spuse numai atâta: Du-te, că am auzit că este scrum casa ta! Ea când a auzit, biata, ştiind că a încuiat copiii în casă, a luat-o la fugă, că-i ieşea inima de alergare şi de spaimă. Şi când a ajuns la marginea satului, a întrebat: „Mi-a ars casa?”. Da, i se spuse, ţi-a ars casa, s-a văzut la dumneata foc mare şi s-au dus oamenii să-l stingă, dar casa a ars. Iar ea a strigat: „Maica Domnului, cum de ai lăsat copii mei, că eu în seama ta i-am lăsat!”. Şi văitându-se şi plângând, alerga aproape ca nebună. Şi când a ajuns, văzu cum se uita toată lumea la o minune preaslăvită: casa arsese, dar peretele cu icoana Maicii Domnului era neatins şi copilaşii se ţineau cu mâinile de icoană şi strigau: „Mamă, mamă!”. Şi văzând aceasta biata femeie, s-a aruncat prin foc la icoana Maicii Domnului şi cu mare recunoştinţă a mulţumit Maicii Domnului că pe acei prunci, pe care îi încredinţase ei, i-a păzit sănătoşi.

Aceasta v-am spus-o ca să vă arăt că cine are mamă şi ocrotitoare pe Maica Domnului, ea îl va apăra şi pe el, şi pe copiii lui, şi vitele lui, şi toată agoniseala lui. Să aveţi această credinţă întotdeauna, să nu vă lipsească acatistul şi cinstitul paraclis al Maicii Domnului din casă, şi ori la ce scârbă veţi ajunge, ori la ce necaz, chemaţi pe Maica Domnului din toată inima şi negreşit pururea va fi de faţă, cu grabnicul ei ajutor, cu preasfintele şi preaputernicele ei rugăciuni.

Din “Predici la Sărbătorile de peste an”
Editura Christiana 2001

Posted in Minunile Maicii Domnului | Un comentariu

Un loc de muncă pentru femeia care s-a închinat la icoana Maicii Domnului Vladimirskaia

Vladimirskaja_ikona_Božiej_Materi_v_Tret'jakovskoj

Am o prietenă din copilărie, care astăzi este om de știință. La începutul anilor ’90, când știința nu mai avea căutare, aceasta, pur și simplu, nu mai putea să-și întrețină familia.

‒ Ce-i de făcut? l-am întrebat pe părintele ei duhovnicesc. O adevărată catastrofă!

Părintele a răspuns liniștit:

‒ Dacă prietena ta merge la biserică, Domnul și Maica Domnului n-o vor lăsa.

După câteva zile, m-a sunat prietena și mi-a spus:

‒ E adevărat că icoana Maicii Domnului din Vladimir este pictată de Apostolul Luca?

‒ E adevărat, i-am răspuns, și cred în asta. Cu toate că unii artiști susțin alte puncte de vedere.

‒ Și unde se află ea acum?

‒ La Galeriile Tetriakov.

‒ Vreau ca mâine să mă duci la ea.

‒ Nu pot. Să lăsăm pe poimâine.

‒ Nu, a susținut cu tărie, mergem mâine!

‒ Bine. Mâine la ora două ‒ pentru că alt „mâine la ora două” va fi pentru mine cu neputință.

Pământul îmi ardea sub tălpi, însă a trebuit să o duc acolo, așa cum am promis. Am plecat. La Galeriile Tretiakov erau niște restricții, cordoane. Am mers ca prin vis, am trecut de aceste cordoane, dar nu pe la casa de bilete. Toate cordoanele le-am trecut ușor și fără probleme, ca și cum ai trece cuțitul prin unt. Ca și când nimeni nu ne-ar fi văzut. Nu a avut ce să ne facă. Părea atât de firesc totul, de parcă s-ar fi petrecut în fiecare zi. Am trecut de porțile larg deschise ale intrării de serviciu și, dintr-odată, am ajuns într-o sală nu prea mare, chiar înaintea icoanei Maicii Domnului din Vladimir. Icoana nu avea alarmă, fiind decuplată de la sistemul de securitate. Înaintea icoanei, Patriarhul Alexei al II-lea. În sală era aproape pustiu. Doar patriarhul slujind. Mai erau doar câțiva lucrători din muzeu. Ajunsesem la țanc. Patriarhul a început să slujească. Dintr-odată mi-am amintit că în acea zi este praznicul icoanei Maicii Domnului din Vladimir. Oare cum de uitasem cu totul de aceasta? Iar prietena mea, încreștinată nu demult, nici nu știa ce este acela praznic.

Mi-aduc aminte, rugându-mă, cât de temătoare eram. Tremuram. Îmi era și teamă să privesc la icoană, inima îmi era pătrunsă de compătimirea și de privirea iubitoare a Maicii Domnului. Rugăciunea s-a încheiat. Patriarhul s-a apropiat de icoană. După el, ne-am închinat și noi la icoană. Apoi a fost deschisă Troița (celebra icoană cu Sfânta Treime) lui Andrei Rubliov și, din nou, cu toții ne-am apropiat să ne închinăm.

icoana_maicii_domnului_vladimirskaia

După ce patriarhul a ieșit în stradă, ne-am dat seama încetul cu încetul că s-a petrecut ceva neobișnuit cu noi. Ziua următoare am aflat că aceasta a fost prima rugăciune pe care patriarhul a săvârșit-o înaintea acestei vechi icoane sfinte care se afla „prizonieră” la muzeu.

Îndată după această atât de simplă, smerită și duioasă învăluire maternă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, prietena mea a aflat un loc bun de muncă. Ea s-a rugat și s-a învrednicit de o mare ocrotire sub Acoperământul Maicii Domnului. Iar eu, pur și simplu, am luat parte la cele petrecute. (mărturie trimisă de Natalia Suhinina)

(Minunile icoanei Maica Domnului din Vladimir, traducere din limba rusă de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București, 2012, pp. 86-89)

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | 2 comentarii

Rugăciune la icoana Maicii Domnului (din Vladimir)

icoana_maicii_domnului_vladimirskaia

Rugăciune la icoana Maicii Domnului (din Vladimir)

O, Preaminunată Ocrotitoare cerească a întregii Ortodoxii, primeşte şi razele gândurilor noastre pe care le îndreptăm cu smerenie către Tine. Păzeşte-ne pe noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi abate norul mâniei lor dinspre noi, ca întru pace să-Ţi dăruim curgerea rugăciunii noastre. Pe scaunul slavei cereşti ai fost aşezată de Cel Căruia Te-ai făcut Scaun preaînalt a toată desăvârşirea.

De acolo veghezi ca O Împărăteasă asupra poporului Tău şi pe îngeri îi trimiţi, ca să păzească pe robii Tăi de toată vătămarea protivnicilor noştri. Sub lumina privirii Tale iubitoare de Maică ajută-ne să punem începutul cel bun al pocăinţei şi să învăţăm şi noi alfabetul virtuţilor. Pe cei din primejdii îi acoperă cu darul Tău, pe cei întristaţi îi povăţuieşte la limanul păcii dumnezeieşti şi pe noi, pe toţi, ne întăreşte întru mărturisirea dreptei credinţe prin cuvânt, dar mai ales prin faptele cele bune izvorâte dintr-o inimă smerită şi iubitoare.

Cu sabia rugăciunii Tale taie toate gândurile patimilor noastre şi tulburarea furtunii ispitelor de pe marea vieţii o potoleşte, ca întru pace să petreacă robii Tăi în toate zilele în aşteptarea Împărăţiei celei cereşti. Zdrobeşte sub picioarele gândurilor noastre smerite pe vrăjmaşii care caută să ne prăbuşească în prăpastia răutăţii. Ridicând mâinile Tale la rugăciune dobândeşte pentru noi surparea gândurilor întunecate şi străluceşte mintea noastră cu lumina Soarelui înţelepciunii.
Nu avem pocăinţa cea mântuitoare şi nici nu ştim a ne ruga pentru a atrage asupra noastră mila Stăpânului, dar nu ne lăsa pe noi, Maică preacinstită, ci cu însăşi cheia rugăciunii Tale descuie-ne uşa milei dumnezeieşti. Împacă viaţa noastră şi în ceasul sfârşitului vieţii noastre pământeşti să ne întâmpini cu faţă luminoasă şi cu nădejdea mântuirii, alungând de la noi toată frica, spre a te lăuda cu bucurie în vecii vecilor. Amin.

Posted in Rugaciuni catre Maica Domnului | 5 comentarii

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir (Vladimirskaia)-26 august

icoana_maicii_domnului_vladimirskaia

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir (Vladimirskaia)-26 august

Icoana Maicii Domnului din Vladimir a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca din blatul de la masa la care Mântuitorul a mâncat împreună cu Pururea Fecioara Maria și dreptul Iosif. Maica Domnului văzând Icoana a exclamat: Iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Harul Fiului meu și al meu va fi cu această Icoană.

În anul 1131, Patriarhul Constantinopolului, Luca Hrisoverga, a dăruit această Icoană Marelui Cneaz Gheorghe Vladimirovici al Kievului, numit și Yuri Dolgoruki (15 aprilie) care a așezat-o inițial în Mănăstirea Devici din Vîșgorod (Ucraina), vechiul oraș al Sfintei Olga, împărăteasa Rusiei și cea întocmai cu Apostolii.

Fiul lui Gheorghe Dolgoruki, Sfântul Andrei Bogoliubsky a adus Icoana în orașul Vladimir în 1155 și a așezat-o în Catedrala Adormirii Maicii Domnului pe care o ctitorise. Din acest moment Icoana a primit numele de „Icoana din Vladimir”. În 1395, în timpul invaziei lui Tamerlan, Icoana a fost luată din Vladimir și dusă în noua capitală, Moscova. Astfel, binecuvântarea Maicii Domnului a stabilit legăturile spirituale ale Bizanțului cu Rusia prin Kiev, Vladimir și Moscova.

Sărbători în cinstea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir întâlnim de mai multe ori pe parcursul anului (21 mai, 23 iunie, 26 august). Cea mai importantă sărbătoare are loc pe 26 august, sărbătoare stabilită în cinstea mutării Icoanei de la Vladimir la Moscova.

În anul 1395, temutul cuceritor hanul Tamerlan („Timur cel Șchiop”) a ajuns pînă la hotarul Riazan, cucerind orașul Eleț și avansând către Moscova s-a apropiat de malurile râului Don. Marele Cneaz Vasile Dimitrievici a mers cu o armată la Kolomna și i-a oprit pe malurile râului Oka. El s-a rugat la Sfinții Ierarhi ai Moscovei și Sfântului Serghie pentru eliberarea patriei, și a scris Mitropolitului Ciprian al Moscovei (16 septembrie), ca în postul Adormirii Maicii Domnului care era în curs să fie înălțate rugăciuni stăruitoare pentru milă și pocăință.

Preoții au fost trimiși la Vladimir, unde era vestita Icoană făcătoare de minuni. După ce au săvârșit Sfânta Liturghie și Paraclisul Adormirii Maicii Domnului, preoții au luat Icoana și au adus-o la Moscova. De-a lungul drumului, pe ambele părți, nenumărați oameni se rugau în genunchi: O, Maica lui Dumnezeu, salvează pământul Rusiei!. În timpul în care oamenii din Moscova au întâmpinat Icoana Maicii Domnului din Vladimir pe câmpul Kucikov, Tamerlan dormea în cortul său. Dintr-o dată el a văzut în vis un munte mare, iar în vârf se aflau Sfinții Ierarhi cu toiege de aur venind spre el. Deasupra lor, într-o aureolă strălucitoare, era o femeie impunătoare. Ea i-a poruncit să părăsească pământurile Rusiei.

Trezit de spaimă, Tamerlan a întrebat despre sensul viziunii. Tălmacii au răspuns că doamna strălucitoare e Maica Domnului, marea protectoare a creștinilor. Atunci Tamerlan a dat ordin trupelor sale să se retragă. În amintirea acestei eliberări minunate a pământului Rusiei de Tamerlan, au construit Mănăstirea Întâmpinării pe câmpia Kucikov, unde a avut loc întâmpinarea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir. La 26 august întreaga Rusie sărbătorește întâmpinarea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir.

Evenimente foarte importante în istoria Bisericii Ruse au avut loc înaintea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir: alegerea și înscăunarea Sfântului Iona, susținătorul Autocefaliei Bisericii Ruse (1448), și a Sfântului Iov, primul Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii (1589), și a Preafericitului Patriarh, Sfântul Tihon (1917), precum și înscăunarea Preafericitului Pimen, Patriarh al Moscovei și a Întregii Rusii, a avut loc într-o zi de sărbătoare a Icoanei Maicii Domnului din Vladimir pe 21 mai 1971.

Zilele istorice de 21 mai, 23 iunie, și 26 august legate de această Icoană, au devenit zile de neuitat pentru Biserica Ortodoxă Rusă.

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Petru, Mitropolitul Moscovei”-24 august

icoana_maicii_domnului_a_sfantului_petru___mitropolitul_moscovei

Sarbătorită pe 24 august, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Petru, Mitropolitul Moscovei” a fost numită așa deoarece a fost pictată de Sfântul Petru, Mitropolitul Moscovei (+ 21 decembrie 1326), în vremea în care a fost egumen la Mănăstirea Ratsk, lângă Volinia. În timpul unei vizite la Mănăstirea Ratsk, a Sfântului Maxim, Mitropolit al Kievului și a întregii Rusii (+ 06 decembrie 1306), Sfântul Petru i-a oferit această Icoană în dar. Mitropolitul a luat-o la Vladimir, la Klyazma, unde se afla catedrala lui.

La moartea Sfântului Maxim, egumenul Gherontie, care a dorit să devină noul mitropolit, a intenționat să ofere această Icoană, Patriarhului Atanasie al Constantinopolului (24 octombrie). Călătoria egumenului Gherontie a fost însă amânată de o furtună mare. În timpul acestei furtuni, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat și a spus: Demnitatea de episcop nu va fi acordată ție, ci mai degrabă celui care a pictat Icoana mea.

Când a ajuns înaintea Patriarhului Atanasie, Sfântul Petru era deja în Constantinopol și fusese sfințit ca mitropolit. Patriarhul i-a dat Icoana Sfântului Petru rostind cuvintele: „Ia sfânta Icoană a Maicii Domnului, pe care ai pictat-o cu mâinile tale; pentru acest motiv, Însăși Pururi Fecioara ți-a dat acest dar, și a prevestit calea ta.”

Sfântul Petru a luat Icoana la Vladimir, iar atunci când sediul mitropolitan a fost transferat la Moscova, în anul 1325, Icoana a fost așezată în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, ca icoană mare a altarului.

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | 3 comentarii

Gheronda, cum să ajung s-o iubesc pe Maica Domnului?

sitka-452x350

Gheronda, cum să ajung s-o iubesc pe Maica Domnului?

— Să citeşti în fiecare zi Canoanele ei (Theoto­karion — culegere de şaizeci şi două de canoane către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe care le-a adunat Sfântul Nicodim Aghioritul din manuscrisele aflate în mănăstirile din Sfântul Munte şi pe care le-a editat în 1796). Ele te vor ajuta foarte mult s-o iubeşti pe Maica Domnului. Să vezi după aceea ce va face Maica Domnului! Îţi va da multă mângâiere.

— Gheronda, Maica Staretă mi-a spus că am trebuinţă de trezire. Ce îmi poate aprinde din nou râvna?

— Să citeşti în fiecare zi un canon din Theotokarion şi vei vedea că vei dobândi nobleţe. Fă aceasta ca un canon. Dacă nu poţi să citeşti un canon întreg, să citeşti primul tropar de la fiecare cântare şi podobiile care se află la sfârşitul canonului.

— Gheronda, ca să mă ajut în rugăciune, pot să-mi rânduiesc o perioadă de timp în care să mă rog şi să nu mă opresc până ce nu trece acel timp?

— În această perioadă poţi rosti Rugăciunea lui Iisus, dar să faci între timp şi un Paraclis sau să citeşti Theotokarionul.

— Gheronda, când să citesc Theotokarionul, seara sau dimineata?

— Este mai bine să-l citeşti dimineaţa, astfel încât ceea ce ai citit să-ţi stăruie în minte toată ziua. Şi când eşti la ascultare poţi să întrerupi puţin lucrul şi să citeşti un canon din Theotokarion.

Theotokarionul ajută foarte mult. Încălzeşte inima, mişcă sufleteşte. Îmi aduc aminte de Ieromonahul Chiril, egumenul Mănăstirii Cutlumuş. Acesta, atunci când citea Theotokarionul, nu se putea opri din suspi­ne şi lacrimi. Chiar şi o singură noimă din Theotokarion îţi poate schimba sufletul.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești VI — Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, pp. 66-67)

Posted in Invataturi ale Sfintilor Parinti | Lasă un comentariu

Icoana Maicii Domnului-Smolenskaia

Icoana Maicii Domnului-Smolenskaia de la Mănăstirea Surpatele, este o icoană foarte puternică. Toți cei care s-au rugat cu credință, au găsit vindecare trupească și sufletească.

11755745_936565793068511_7944112487135220658_n

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu