Imn Maicii Domnului

Imn Maicii Domnului*

Când Dumnezeu Creatorul a voit faptul kenotic,
A pornit palingeneza printr-un măreț act teologic.
A fost aleasă Fecioara din viță împărătească,
Să nască pe Fiul-veșnic după firea omenească.
De cum Miriam fecioara a devenit Mamă sfântă,
Toată făptura văzută și cea nevăzută-i cântă.
Cântă îngerii din ceruri, în armonii negrăite,
Cetele de sfinți îi cântă multe imnuri ticluite.
Oamenii, văzând minunea, înalță sfântă cântare,
Lăudând pe Maica noastră, de Dumnezeu Născătoare.
Maica Domnului ascultă, stând în slavă majestos,
Apoi duce cântul nostru ca ofrandă lui Hristos.
Întru impulsul credinței și al smeritei cugetări
Îndrăznesc și eu, Fecioarei, să-i ofer niște cântări.
Așadar, slăvită Maică, de Dumnezeu Născătoare,
Primește cu bucurie și smerita mea cântare.
Înmulțește-mi, Maică, râvna și iubirea de-ați cânta
Imn de preaslăvire sfântă, din suflet zicând așa:

O, Preasfântă Născătoare, Fecioară, profund mister,
Care la plinirea vremii ai fost scară către cer,
Coborâtu-S-a din Ceruri, la noi, cei de pe pământ,
Fiul Cel născut din tine, prin harul Duhului Sfânt.
Ai devenit cea mai cinstită între cetele cerești,
Mai înaltă și mai sfântă întru cele pământești.
Toată oastea cea cerească îți aduce prea cinstire,
Că tu ai adus în lume Logosul, spre mântuire.
Când a fost Bunavestire, Dumnezeu a revărsat
În sufletul tău lumina harului cel necreat.
Prin Fiul, născut din Tată mai-nainte de toți vecii,
S-a aprins lumina-n lume de s-au minunat proorocii,
S-a uimit toată făptura, iar ritorii, bunăoară,
S-au mirat cum devii Mamă și rămâi totuși fecioară.
De aceea Fiul veșnic, născut din sângiurile tale,
Te-a făcut, după dreptate, Icoana măririi Sale.
Astfel te cinstesc proorocii, apostolii, mucenicii,
Te laudă pruncii-n leagăn, toți copiii și bunicii.
Ierarhi, preoți cucernici și călugări cuvioși,
Pustnici, monahii, fecioare, voievozi evlavioși,
Toți te preamăresc, Fecioară, ca cel mai scump giuvaer,
Că le ești icoană sfântă și pe pământ, dar și-n cer.
Tu ești lauda de cinste a apostolilor sfinți,
Tu ești șipotul prin care curge har către Părinți,
Tu ești povățuitoare, bucurie negrăită
Tuturor care în lume duc viață neprihănită.
Călugărilor dai tărie, smerenie și răbdare,
Pustnicilor, bărbăție, tihnă, liniște-nfrânare.
Maicilor afierosite pentru viața monahală
Ajută-le să trăiască întru bună-rânduială,
Din izvorul milei tale dă-le dar din darul tău,
Să petreacă-n armonie și-n frică de Dumnezeu.
Ascultarea, curăția și smerita cugetare
Să le fie ca podoabă în smerita lor lucrare.
Pe fiii Ortodoxiei răspândiți pe tot pământul
Ajută-i ca să vestească pe Iisus Hristos – Cuvântul.
Oricine vine la tine, cu credință și smerit,
Nu se-ntoarce niciodată făr’ să fie miluit.
Tu, Măicuță Preacurată, ești mamă ocrotitoare,
Că pe toți copiii lumii tu-i cunoști pe fiecare.
Veselie pentru mame, hrănitoare pentru prunci,
Tinerilor călăuză după sfintele porunci,
Pentru bolnavi vindecare, celor goi îmbrăcăminte,
Grabnică ajutătoare celor ce cad în ispite,
Liman bun și adăpostul pentru toți cei osteniți
Tu dai liniște și pace celor ce sunt oropsiți.
Ești icoană nepătată în Biserica măririi,
Biruință în războaie și nădejdea mântuirii.
*
O, preamilostivă Doamnă și Crăiasă peste îngeri,
Care asculți cu răbdare ruga și-ale noastre plângeri,
Știm că ai adus în lume pe Dumnezeu nevăzut,
Prin Fiul născut din tine, pe Tatăl noi L-am văzut.
Fecioară, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare,
Tu ești minte îngerească și rază ruptă din soare,
Mireasă neprihănită și sălaș împărătesc,
Îți cântăm cu veselie imn ales, duhovnicesc:
Tu ești chivotul în care se păstrează apa vie,
Bând dintr-însa cu credință sufletele reînvie.
Ai fost, la plinirea vremii, palat al Duhului Sfânt,
Unde Tatăl Cel din ceruri a spus ultimul Cuvânt.
De la momentul rusalic tu ai devenit grădină,
Unde îngerii din ceruri culeg crinii de lumină.
Ești și cuibul dintru care vulturul dumnezeiesc
A zburat spre înălțime cu tot neamul omenesc;
Maică Sfântă Preacurată ești taina cea negrăită,
Adâncimea nepătrunsă, minunea cea neștiută;
Porumbița cea preabună, fără pată sau cusur,
Ciocârlia ce se-nalță spre a cerului azur.
Biserică nefăcută de o mână omenească,
Veșmânt țesut din porfiră de o mână îngerească;
Picătura de agheasmă din izvor taumaturg,
Să cadă în răni, deschise din zori până în amurg.
Din țara făgăduinței ai adus struguri cerești,
Vinul lor s-a pus în cupe prin cetele îngerești.
Tu ne-ai astâmpărat setea din potirul plin cu har
Și ne-ai hrănit din pâinea vieții frământată pe altar.
O, Marie, Maică Sfântă, Fecioară prealăudată,
Ai adus Lumina-n lume prin viața ta cea curată.
Când toată creștinătatea îți serbează adormirea,
Cu ochi milostiv privește peste toată omenirea.
Roagă-te cu stăruință Fiului tău preaiubit,
Ca să ierte de păcate pe cei ce s-au spovedit.
Păzește obștea acesta care cheamă al tău nume,
Acoperă și păzește pe toți creștinii din lume.
Ferește-ne de cutremur, de necaz și de război,
Risipește toata ura, dușmănia dintre noi.
Ocrotește ca o mamă neamul, credința și glia,
Că grădina ta, Măicuță, este toată ROMÂNIA.
Lacrima-ți din rugăciune, o preschimbă întru ploaie,
Să curgă din munți în vale doar agheasmă pe pâraie.
Tot pământul României nu îl pierde din priviri,
Tu doar știi că glia țări-i înțesată de martiri.
Mai ales, o, Maică Sfântă, te rugăm să iei aminte
De Biserica măririi, cu locașurile-i sfinte.
Ea a fost răscumpărată prin moartea Fiului Tău,
De aceea, Preacurată, tu păzește-o de rău.
Credincioșii îi îmbrăcă în cămașă luminată,
Candela tu le-o aprinde din lumină necreată.
Ajută și miluiește, ca pe cel mai scump Ierarh,
Pe Preafericitul nostru, Părintele Patriarh,
Pe mitropoliții țării, preasfințiții arhierei,
Cler și credincioși ce poartă chipul lui Hristos în ei.
Mântuiește, Preacurată, pe cei care-n tot pământul
Cu smerenie măsoară Universul cu genunchiul.
Tu, Măicuță atotsfântă, nu uita să pomenești
Pe părinți și frați ai noștri mutați la cele cerești.
Fă să stea fără rușine înaintea lui Hristos
Toți cei morți, străbuni ai noștri, care au trăit frumos.
Să se odihnească-n pace contemplând pe Fiul tău,
Așteptând doar parusia și iubind pe Dumnezeu.
***
Așadar, Sfântă Fecioară, eu te rog ca să primești
Acest imn de preamărire după forme omenești.
Azi se cântă în Biserici la aleasa-ți prăznuire
Multe imnuri preafrumoase, slăvind sfânta-ți adormire.
Astăzi, Fiul Tău preadulce, învăluit de mister,
Ți-a luat trupul în brațe și-n cântări l-a dus în cer.
Tot așa și tu mă poartă în a tale brațe sfinte,
Că viața pământească-i un complex de labirinte.
Și nici la sfârșitul vieții, vai, nu mă lăsa stingher,
Lasă-mi trupul în țărână, dar du-mi sufletul la cer.

*Meditație lirică la Adormirea Maicii Domnului

http://epr.ro/imn-maicii-domnului