Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Maxim”-praznuita pe 18 aprilie

12

Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Maxim”

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost pictată în anul 1299, după ce Maica Domnului i s-a arătat Sfântului Maxim, Mitropolitul Vladimirului (prăznuit pe 6 decembrie). Sinaxarul acestei sfinte icoane a fost scris pe piatra de mormânt a sfântului.

Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Maxim” este prăznuită pe 18 aprilie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost pictată în anul 1299, după ce Maica Domnului i s-a arătat Sfântului Maxim, Mitropolitul Vladimirului (prăznuit pe 6 decembrie). Sinaxarul acestei sfinte icoane a fost scris pe piatra de mormânt a sfântului.

Fecioara Maria este zugrăvită în statură deplină, ținând pe Pruncul Hristos în mâna stângă. Cu mâna Sa dreaptă, Născătoarea de Dumnezeu îi oferă Sfântului Mitropolit Maxim (care este zugrăvit stând în genunchi sau în picioare) omoforul episcopal.

Arătarea Maicii Domnului Sfântului Maxim a avut loc atunci când sfântul venise în vizită de la Kiev la Vladimir. Maica Domnului i-a spus: Slujitorul meu Maxim, bine ai venit pentru a vizita orașul meu! Ia acest omofor și păstorește turma aceasta pe care ți-o încredințez. Când sfântul s-a trezit, avea în mâinile sale omoforul oferit de Fecioara Maria.

Arătarea Maicii Domnului a fost un semn de binecuvântare pentru mutarea Scaunului Mitropolitan de la Kiev la Vladimir. Omoforul oferit de Maica Domnului a fost păstrat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din vladimir, timp de 112 ani. În anul 1412, în timpul unei invazii a tătarilor, omoforul a fost ascuns de portarul catedralei, Patrick, care a fost martirizat de către tătari.

Fotografia postată de ღCalauza Ortodoxaღ.
sursa Calauza Ortodoxa
Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Izvorul Tămăduirii – praznic închinat Maicii Domnului

4

Izvorul Tămăduirii (gr.: Ζωοδόχος Πηγή; ru: Живоносный Источник) sau Vinerea Izvorului Tămăduirii este un praznic al Maicii Domnului așezat de Biserica Ortodoxă în Vinerea din Săptămâna luminată, amintind de una din minunile Maicii Domnului. Sărbătoarea datează din a doua jumătate a primului mileniu creștin și este dependentă de data Paștilor. O prăznuire distinctă a icoanei Maicii Domnului-Izvorul Tămăduirii se face pe 4 aprilie.

Sărbătoarea face referire la o vindecare minunată a unui orb ce și-a recăpătat vederea după ce și-a udat fața cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea Constantinopolului (Istanbulul de astăzi). Biserica zidită pe locul unde se găsea acel izvor din porunca împăratului a primit numele de „Izvorul Tămăduirii” și multe minuni au continuat să se petreacă acolo de-a lungul timpului.

În biserici și mănăstiri, după Sfânta Liturghie, în această zi se săvârșește sfințirea mică a apei la fântâni și izvoare, iar în unele părți preoții fac și botezarea generală a caselor credincioșilor, cu agheasma mică.

Descoperirea Izvorului Tămăduitor

Există două relatări privind descoperirea izvorului tămăduitor de lângă orașul Constantinopol. În orice caz, este probabil ca izvorul, așezat într-un mic crâng și închinat Maicii Domnului, să fi existat și să fi fost cunoscut încă mai de timpuriu decât este indicat în relatări, însă ca el să fi fost înăbușit sau acoperit odată cu creșterea pădurii.

Nichifor Calist

Relatarea cea mai cunoscută îi aparține lui Nichifor Calist Xanthopoulos, ultimul istoric bisericesc de tradiție greacă, care a scris în anii 1320. Potrivit acestei relatări, tradiția izvorului tămăduitor începe cu o minune care s-a petrecut cu un soldat numit Leon Marcellus, viitorul împărat Leon I (457-474). Pe când Leon era pe drumul spre Constantinopol, se întâlnește în apropiere de Poarta de Aur a orașului cu un orb care îi cere de băut, fiindu-i sete. Leon s-a dus să caute apă, dar nu a găsit. Atunci s-a auzit un glas de femeie care i-a spus că avea să găsească apă în apropiere. Privind în jur, el nu a văzut pe nimeni, și nu a găsit nici apa. Glasul i-a cerut din nou să caute apă în adâncul pădurii și să-i aducă orbului în pumni din apa tulbure pe care avea s-o găsească, apoi să ungă ochii acestuia cu pământul care îi rămânea în mâini. Glasul i-a mai vestit că acela era locul pe care-l alesese pentru a-l încununa într-o bună zi ca împărat. Leon a urmat porunca acelui glas, iar orbul și-a recăpătat imediat vederea, iar Leon a înțeles că cea care îi vorbise era Născătoarea de Dumnezeu. După urcarea sa pe tron, a înălțat pe acel loc o mare biserică, iar apa acelui izvor s-a dovedit și mai departe tămăduitoare, săvârșind multe vindecări minunate. De aceea a fost numit „Izvorul Tămăduirii”.

Procopiu

O relatare mai timpurie se regăsește și la marele istoric bizantin Procopiu din Cezareea (cca. 500-565). Potrivit versiunii lui Procopiu, pe când împăratul Iustinian era plecat la vânătoare, a ajuns într-o frumoasă pădure în care a aflat o capelă înconjurată de o mare mulțime de oameni, având împreună cu ei un preot, în fața unui izvor. Întrebând despre cele ce se petreceau acolo, i s-a spus că acesta era un „izvor minunat”. Atunci împăratul a poruncit ca pe acel loc să fie înălțată o splendidă biserică, folosind materialele rămase de la înălțarea bisericii Sfânta Sofia. Biserica ar fi fost înălțată în ultimii ani ai domniei marelui împărat, cca. 559-560, în apropierea izvorului tămăduitor. După înălțarea acestui sanctuar, poarta orașului situată în afara zidurilor lui Teodosie a început să fie numită Poarta Izvorului (gr.: Πύλη τῆς Πηγῆς).

Sursa: http://ro.orthodoxwiki.org/Izvorul_T%C4%83m%C4%83duirii

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti | Tagged | Un comentariu

Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, izvorul tamaduirii(17 aprilie 2015)

4

Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu,
izvorul tamaduirii

(Fericitul Filotei Zervakos)

Preacurata, preanevinovata, preamilostiva, prealaudata, pururea Fecioara Nascatoare de Dumnezeu Marie, izvor al dumnezeiestii tamaduiri, grabnic ascultatoare si eliberatoare, aparatoare nebiruita a cres­tinilor, mijlocitoare statornica catre facatorul, na­dejdea, acoperamantul si ajutorul celor ce alearga la tine, iti cer dumnezeiasca ta intelegere. Nimeni din cei ce au venit la tine nu a iesit afara lepadat, curata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, ci, cerand harul, a primit darul cererilor celor de folos.
Şi noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, intrand cu nevrednicie in preacurata ta casa, in aceasta sfanta manastire, alergam catre tine, scaparea noastra, apa­ratoarea noastra, nadejdea, acoperamantul, ajutorul nostru, iar tu, ca Maica noastra duhovniceasca, preaiubitoare si preamilostiva asculti cererile noastre.
In aceste zile viclene, cand, dupa cum profetul David zicea, cel cuvios pe pamant nu mai este si tot omul este mincinos, iar cei ce fac binele au pierit, caci pana la unul cu totii s-au sfarsit; cand a fugit dragostea celor multi, pentru ca s-a inmultit faradele­gea, credinta s-a micsorat si dupa cuvantul de-Dumnezeu-propovaduitorului Pavel, gura lui Hristos, oa­menii au devenit – unii mai mult, iar altii mai putin – iubitori de sine, iubitori de argint, inselatori, trufasi, hulitori, nemultumitori, nestiutori, neinfranati, neiu­bitori de bine, tradatori, iubitori de placere, avand doar chip de evlavie si nu si lucrare a acesteia; deci in aceasta stare de plans a oamenilor din aceasta ge­neratie vicleana si pacatoasa, a gasit prilej potrivit in­cepatorul intunericului, adancul uraciunii, sarpele cel din vechime, stricatul, vicleanul si prearaul diavol ca sa-si arunce toate puterile lui, toate ostile lui, toti slujitorii lui vazuti si nevazuti asupra Bisericii Orto­doxe, asupra preacuratei si nenuntitei mirese a lui Hristos, ca fiarele cele salbatice urland si ca lupii cei salbatici apucand si sfasiind si imprastiind oile. Iar cei randuiti de Domnul pentru a se ingriji si a pazi oile, cu putine exceptii, s-au facut ajutatori ai stapanului intunericului, ingrijindu-se cum sa predea tur­ma lupilor celor eretici. Altii, vazandu-i pe lupi apu­cand si sfasiind oile, fiind naimiti, au fugit si au lasat oile, iar corabia bisericii, din cauza vanturilor celor puternice si a valurilor celor furioase, a multelor raz­boaie vazute si nevazute, dinauntru sau dinafara, este in pericol sa se scufunde.
Maica noastra duhovni­ceasca, izvorule al tamaduirilor, noi cei mici, cei pa­catosi, cei nevrednici robi ai tai si fii ai tai duhovnicesti, madularele cuvantatoare ale turmei lui Hristos, ale acestei alese a Lui Biserici Ortodoxe, ca niste bolnavi si neputinciosi, cu frica de a nu fi sfasiati de lupii cei turbati, ca niste oameni cu putina credinta, neputand sa ne impotrivim maniei valurilor salbatice ale ereticilor, scapam cu pocainta si cu lacrimi la aju­torul tau cel nebiruit si la acoperamantul tau cel tare. Intinde, Stapana, acoperamantul tau cel tare si ocroteste-ne pe noi, fiii tai, sub acoperamantul aripi­lor milostivirii tale si al dragostei tale de maica si pazeste-ne de incornoratii cei nevazuti, care cauta sa ne sfasie pe noi. Pazeste si manastirea ta si fiii tai de toata erezia cea desarta, de toata ratacirea si de orice alt rau. Mijloceste catre Fiul tau si Dumnezeul nostru pentru iertarea pacatelor noastre, pentru luminarea sufletelor si a cugetelor noastre, pentru calauzirea pe calea adevarului, pentru intarirea noastra in adevara­ta credinta ortodoxa si pentru predaniile cele aposto­lice si patristice. Tine-ne pe noi in dragostea cea ade­varata si curata catre aceasta si catre aproapele nos­tru, intareste-ne pe noi in tine, spre marturisirea si spre lupta virtutii si descopera-ne noua voia lui Dum­nezeu cea preabuna, cea desavarsita.
Mijloceste catre Fiul tau sa-i lumineze pe arhierei, sa se pocaiasca, sa se spovedeasca, sa fie aparatorii viteji ai canoanelor si predaniilor apostolice si patristice, si nu inselatori si calcatori ai acestora. Sa-i lumineze pe mai-marii tarii acesteia ca sa lase necuviinta, certurile dintre ei si ambitiile politice, sa se inteleaga, sa se impace cu mai-marii bisericii, caci unde sunt trufiile, ambitiile si luptele, acolo este toata stricaciunea. Sa ii uneasca pe toti intru una sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica, intr-o singura credinta, intr-un botez, pre­cum ne-au predanisit de-Dumnezeu-purtatorii Parinti la cele sapte sfinte sinoade ecumenice. Sa ne ierte si sa ne mantuiasca pe noi toti dupa marea si bogata Sa mila si sa ne invredniceasca de buna pocainta, de sfarsit bun si de Imparatia cerurilor. Amin.
Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu pentru libertate, pentru incetarea maniei Domnului si pentru pacea intregii lumi
Preasfanta Stapana, Imparateasa cerului si a pa­mantului, Maica lui Dumnezeu si Maica duhovni­ceasca a noastra, a pacatosilor, aparatoare, acopera­mant, ajutor, nadejde si scapare a celor ce alearga la tine. Intru tine indraznim, intru tine ne laudam si catre tine este toata nadejdea noastra. La tine scapam si pe tine te chemam din tot sufletul si din toata ini­ma, mijloceste preabinecuvantata si prealaudata, ca­tre iubitorul de oameni, Fiul tau si Dumnezeul nostru, si roaga-L sa treaca cu vederea multele si nenu­maratele noastre pacate.
Marturisim ca am pacatuit cu totii, am calcat le­gea lui Dumnezeu, am nedreptatit, nimic nu am facut precum ni s-a poruncit noua si nimic bun in noi nu este. Am pacatuit, calcand dumnezeiestile porunci ale Domnului si desconsiderand dumnezeiestile ase­zaminte. Am pacatuit si pentru aceasta dupa dreptate suntem pedepsiti. Este aprinsa in flacari intreaga lu­me, nu doar ca in Sodoma si Gomora, ci dintr-o latu­ra in alta a pamantului si in aceste infricosatoare flacari, pe care le-au aprins pe de o parte multele noas­tre pacate, pe de alta parte mania lui Dumnezeu si ne­voia dreptatii sale, in aceste flacari ard orase si sate, barbati si femei, batrani, tineri si copii. Ard si bogatii, si saracii, si cei mici, si cei mari… O, blestematule pacat, cate rele aduci in lume si noi nefericitii nu vrem sa te lasam pentru ca ne-am obisnuit cu tine. Iar in aceasta vrednica de plans stare in care ne gasim, doar o singura nadejde ne-a ramas, o singura mangaiere si un singur ajutor. Tu, Preasfanta Nas­catoare de Dumnezeu, tu si numai tu, ca Maica a Zi­ditorului tuturor, poti sa ne ajuti si sa ne izbavesti din aceste multe primejdii si ispite care ne-au impresurat.
Are dreptate Fiul tau si Dumnezeul nostru sa ne strice pe toti, caci cu totii am pacatuit si am calcat legea Sa. Dar, Maica a milostivirii, a milei si iubirii de oameni, daca exista oameni care te hulesc – pe tine, pe Fiul tau si pe Dumnezeul nostru—, exista insa si oameni, putini intre cei alesi, care isi pleaca evla­vios genunchii sufletului si ai trupului si te roaga si te slavesc, te cinstesc si se inchina tie si Fiului tau si Dumnezeului nostru.
Iar noi, pacatosii care am venit astazi in aceasta sfanta biserica a ta, plecandu-ne genunchii sufletului si ai trupului, te rugam din tot sufletul si din toata ini­ma noastra, pentru marea si nemasurata ta dragoste, pentru mijlocirile si compatimirea, pentru milostivi­rea si iubirea de oameni pe care le ai, stapana prea­sfanta, catre noi si catre intregul neam omenesc, pen­tru cei putini alesi, pentru pruncii cei fara de rautate, milostiveste-te spre noi si mijloceste catre Unul Nas­cut Fiul Tau si Dumnezeul nostru, sa inceteze mania Sa, urgia Sa, si sa ne elibereze pe noi dintre vrajmasii cei vazuti si cei nevazuti, sa dea pace si unire popo­rului nostru, pace intregii lumi, luminare intru toate oamenilor, ca toti sa fie o singura turma si un singur pastor. Şi dintr-o gura si o inima sa slaveasca prea­cinstitul si de mare cuviinta nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si sa te laude si sa te ma­reasca pe tine, preabinecuvantata si preaslavita Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, acoperaman­tul, ajutorul si mantuirea neamului nostru. Amin.
(in: Fericitul Filotei Zervakos, Sfaturi, minuni, rugaciuni, Edturile Sophia si Cartea Ortodoxa, Bucuresti, 2005)

Posted in Rugaciuni catre Maica Domnului | Tagged | 2 comentarii

Orice cer de la Maica Domnului îmi trimite

23

Am cunoscut un bătrân fără griji, simplu, smerit, cu multă încredere în Hristos şi în Maica Domnului. Era din Rizokarpaso, din partea Ciprului (ocupată astăzi de turci) şi a venit în Sfântul Munte – când şi acesta era sub stăpânirea turcească. A adormit acum doisprezece ani la vârsta de o sută şi şase ani.

În Sfântul Munte a trăit optzeci şi şase ani. A ieşit o dată sau de două ori din Athos, ca să se închine la Ierusalim. Optzeci şi şase de ani nu a mâncat carne. Optzeci şi şase de ani nu a văzut femeie. Douăzecişicinci de ani nu şi’a spălat blidul. Cu toate acestea era foarte sănătos, foarte cumpătat, foarte înţelept, foarte bun. La o sută trei ani a urcat pe acoperişul chiliei sale ca să aşeze ţiglele.

„Orice cer de la Maica Domnului îmi trimite”, îmi spunea el. „Am aici icoana ei – Iconoama– şi mă iconomiseşte şi pe mine Prea-Binecuvântata. Iată, acum am vrut apă şi te’a trimis pe tine să’mi aduci!”…

Odată au venit doi prieteni din Athena, şi m’au întrebat dacă mai există monahi ca în Pateric. Le’am spus că există şi i’am dus la acest bătrân: monahul Iosif Cipriotul – care pe atunci avea o sută cinci ani. Era întins pe pat şi rostea rugăciunea inimii cu metanierul. „Gheronda, domnii sunt de la Atena şi au venit să primească binecuvântarea Sfinţiei Tale”.

L’au simţit însă şi tinerii că nu are chef de vorbă. După ce i’au mai spus două-trei cuvinte, le’am făcut şi eu semn ca să plecăm. Înainte de’a ieşi din chilie i’au spus însă bătrânului:„Gheronda, avem multe probleme, rugaţi’vă şi pentru noi”. „Mă voi ruga”, le’a răspuns bătrânul, „dar ca să mă rog vreau să’mi daţi bani”.

Îmi venea să intru în pământ de ruşine, nu ştiam ce să mai spun. Încercam să’l îndreptăţesc cumva pe avva, dar nu mă dumiream de ce a făcut aceasta. Eu i’am adus pe tineri la un om sfânt şi tocmai el să ceară bani pentru rugăciune? El care nici nu ştia bine valoarea banilor şi nu le dădea nici o însemnătate? Oamenii au plecat în drumul lor, iar eu am rămas mâhnit. A doua zi am mers iarăşi la bătrân. De îndată ce m’a văzut, mi’a spus: „Părinte Moisi, nu cumva am lucrat virtutea împreună? Să nu’mi aduci lume ca să mă cinstească. Am cerut de la Dumnezeu să mă cinstească în cealaltă viaţă, iar nu în aceasta mincinoasă”. Am rămas uimit.

S’a făcut de ruşine pe sine înaintea străinilor cerându’le bani, el care niciodată nu a avut şi niciodată nu i’a iubit.

Dar şi pe mine m’a făcut de ruşine. Cum să mai îndrăznesc să’i mai duc lume? Singur şi’a stricat imaginea sa de mare ascet. Cine dintre noi ar mai face asta? Îl interesa numai ce spune Dumnezeu despre el, iar nu oamenii.

Moisi Aghioritul

(„Tăcerea cea frumos grăitoare”)

Sursa: CLAUDIU TÂRZIU

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti | Tagged | 6 comentarii

Plânge Împărăteasa Cerului

jjjjj

Plânge Împărăteasa Cerului,
În genunchi în faţa Domnului,
Sus pe norul luminos,
Pentru omul păcătos,
Căci e supărat Domnul Hristos:

Iubirea Ta-i fără de sfârşit,
Pentru ei pe Tine Te-ai jertfit,
Milei Tale nu-i hotar,
Mai trimite al Tău har,
Iartă-i Fiul meu, o, iartă-i iar.

Cum, o, Maică, cum să-i mai privesc?
N-au credinţă si sunt rai
S-a numărat, s-a cântărit,
S-a hotărât al lor sfârşit…
Nu pot Maică glasul să-ţi ascult.

Şi Măicuţa iarăşi suspina:
Fiule, pentru iubirea mea !
Te-am crescut şi legănat,
Trup din trupul meu ai luat,
Nu-i lăsa să piară-n veci în iad.

Lacrimile tale dor amar,
Ca atunci pe cruce la calvar,
Cum oare să îi mai rabd ?
Se urăsc şi sunt avari,
S-au făcut fiii celui viclean.

Fiule, de vrei să-i pedepseşti,
Dar se-ntorc şi n-or pieri în veci.
Maica MILEI te numesc,
Şi grădină-ţi dăruiesc,
Ţie neamu-acesta românesc.

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Duhul Sfânt ne îndeamnă la cinstirea Maicii Domnului

Fiecare dintre noi, stând în faţa Maicii Domnului, ne considerăm robi netrebnici şi dorim ceva de la Maica Domnului: să ne ajute să avem mintea curăţită de tot felul de păcate, să devenim şi noi locaşuri ale preasfintei Treimi. Aceasta anume, ca să lăudăm şi să mărim puterea cea nemăsurată a Maicii Domnului.

23

Pentru noi este o mare bucurie să fim cinstitori ai Maicii Domnului, dar trebuie ştiut că adevărata cinstire a Maicii Domnului vine de la Dumnezeu. Astfel de minunăţii din sfânta slujbă, astfel de lucruri cinstitoare pentru Maica Domnului au putut fi alcătuite numai de Duhul Sfânt. Duhul Sfânt ne îndeamnă la cinstirea Maicii Domnului.

Noi cerem ajutor pentru cinstirea Maicii Domnului, chiar de la Maica Domnului. La Sfântul Maslu este o alcătuire de rugăciune către Maica Domnului în care zicem aşa: „Pe tine, preacuratul palat al Împăratului ceresc, ceea ce eşti multlăudată, te rog, păzeşte mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate şi o fă locaş înfrumuseţat al Treimii Celei dumnezeieşti, ca să laud şi să măresc puterea ta şi mila ta cea nemăsurată, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tău”.

Deci, fiecare dintre noi, stând în faţa Maicii Domnului, ne considerăm robi netrebnici şi dorim ceva de la Maica Domnului: să ne ajute să avem mintea curăţită de tot felul de păcate, să devenim şi noi locaşuri ale preasfintei Treimi. Aceasta anume ca să lăudăm şi să mărim puterea cea nemăsurată a Maicii Domnului. Prin puterea lui Dumnezeu avem bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, 2003, pp. 53-54)

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti | Tagged | 8 comentarii

Marele meu doctor, Maica Domnului!

23

Următoarea minune o vom scrie după cum a fost povestită de persoana cu care s-a făcut:

„Mă numesc Kiki Cozma, am 26 de ani şi locuiesc în Atena împreună cu soţul meu şi cu cei doi copii ai noştri. Pe data de 18 aprilie m-am îmbolnăvit foarte grav. Simţeam că puterile mă părăsesc, aveam friguri înfricoşătoare şi febră foarte mare; de asemenea aveam şi dureri groaznice. Doctorul de familie mi-a dat un rând de antibiotice, dar fără nici un rezultat, apoi am urmat şi altele cu un efect mai puternic, dar degeaba.

Soţul meu, văzând că nu este nici o portiţă, m-a luat în braţe, a coborât scările, m-a urcat în maşină şi m-a dus la spital. Acolo m-au consultat, m-au cercetat, dar rezultatul era acelaşi. Am început un nou tratament; mi-au făcut injecţii, iar la un moment dat îmi introduceau câte zece în ser pentru a fi amplasate în venă. După cum spuneau doctorii, mi-au făcut cele mai puternice antibiotice. Cu toate acestea, nu am simţit nici o ameliorare. Am avut cei mai buni doctori, dar în zadar.

De la un timp, nervii au început să-mi cedeze, iar răbdarea să mi se termine. Doctorul şef al spitalului spunea că dacă ar fi trecut el prin ce am trecut eu, s-ar fi aruncat pe fereastră.

După un timp, am simţit că trupul meu miroase numai a medicamente, iar febra se menţinea permanent între 38-40°. A sosit şi timpul ca, după patru luni de tratament, medicii să-mi spună că nu mai au ce face şi că le pare rău.

Soţul meu m-a luat acasă. Am văzut că nici ştiinţa, nici banii nu mi-au putut reda sănătatea. Ne gândeam să mergem în Anglia, în Germania, în Canada, dar nădejdile noastre erau puţine.

Însă de mult timp, soţul meu insista să mergem la Mănăstirea Maicii Domnului de la Malevi, unde se afla icoana izvorâtoare de mir. Eram cam la cinci ore de mers cu maşina din Atena. Nu mă simţeam în stare să călătoresc atâtea ore. De aceeaşi părere erau şi mama şi soacra mea, dar soţul meu insista mereu să mergem.

Pe 20 iulie, soţul meu a hotărât că trebuie să mergem. M-a luat în braţe şi m-a aşezat în maşină. Atunci aveam 40°. După mai multe ore de călătorie, am ajuns la marele meu doctor, la Maica Domnului de la Malevi. Am intrat în biserică şi ne-am rugat Maicii Domnului; ne-au miruit cu mir, apoi, când am ieşit din biserică, mi-am pus termometrul şi aveam 36,5°. Pentru prima dată, după atâtea luni, febra mi-a scăzut şi am început să mă simt mult mai bine. În scurt timp, febra mi-a trecut, iar eu mi-am revenit şi am putut să mă plimb în jurul mănăstirii, deşi cu puţin timp înainte nu mă puteam ridica din pat.

Minunea s-a făcut. Numai eu ştiu cum am fost înainte. Ai mei mă plângeau ca pe o moartă. Acum pot să spun, cu toată puterea sufletului meu, că mă simt bine şi aceasta o datorez Maicii Domnului, protectoarea mea.

Pecetluirea acestei minuni a fost în felul următor: Când am plecat spre mănăstire, am făgăduit că vom sta trei zile acolo. După ce m-am făcut bine, soţul meu, fiind foarte entuziasmat şi fără să spună nimic, s-a gândit să se ducă în satul Sfântul Nicolae, unde se născuse el. În ziua următoare s-a apropiat de el o maică şi l-a întrebat dacă vrem să plecăm sau nu, apoi a continuat, zicând că a văzut pe soţul meu în somn, că a telefonat să vină un taxi ca să plece. În timp ce-l vedea, a auzit vocea Maicii Domnului, zicându-i: „Să-i spui că eu i-am îndeplinit rugămintea, iar el de ce vrea să plece?”. Atunci soţul a recunoscut că se gândea să plece, dar auzind ce a zis Maica Domnului, n-a mai plecat, ci a rămas trei zile, aşa cum făgăduise.

Până aici a fost povestirea ei. După această minune, au devenit foarte buni creştini şi vin regulat la biserică, aducând daruri.

Sursă: “Povestiri duhovniceşti”, Monahul Pimen Vlad, ed. Anestis

Posted in Minunile Maicii Domnului | Tagged | 4 comentarii