În necazuri, să o rugăm pe Maica Domnului să se roage pentru noi

vvvvvvv

Aşa va asculta Maica Domnului şi rugăciunile noastre, neluând în seamă păcatele noastre. Doar să ne adresăm mereu mijlocirii ei cereşti.

Aşa va asculta Maica Domnului şi rugăciunile noastre, neluând în seamă păcatele noastre. Doar să ne adresăm mereu mijlocirii ei cereşti. Să zicem cât mai des cu buzele şi cu inimile noastre rugăciunea „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te!” sau să i ne adresăm prin chemarea scurtă de rugăciune: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!” Şi acoperământul ei atotputernic şi iubitor se va întinde deasupra noastră.

Preasfânta Maică a Domnului va fi cu noi mereu, în toate necazurile noastre. Ea ne va izbăvi de toate nevoile acestei vieţi trecătoare, ne va izbăvi de cea mai mare nefericire – moartea sufletelor noastre – ce este despărţirea veşnică de Hristos. Pentru rugăciunea continuă către Maica Domnului, ea va împlini cuvintele troparului praznical: „Și cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre”.

(Sfântul Ierarh Serafim (Sobolev) Făcătorul de minuni din Sofia, Predici, Editura Adormirea Maicii Domnului, Bucureşti, 2007, p. 52)

sursa Doxologia.ro

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti | Etichetat | Lasă un comentariu

MAICA DOMNULUI „Lidianca“ de la Mănăstirea Neamţ, România

ttt

MAICA DOMNULUI „Lidianca“ de la Mănăstirea Neamţ, România

Icoana Maicii Domnului de la Neamţ este o icoană procesională, dar şi o icoană protectoare ce a întreţinut, prin multele fapte minunate săvârşite de-a lungul secolelor, evlavia credincioşilor şi a monahilor.

„Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Mănăstirea Neamţ este cea mai veche icoană a noastră, datând din anul 665 şi fiind pictată în Lida, patria Sfântului Gheorghe. Această sfântă icoană a fost dăruită voievodului Alexandru cel Bun de împăratul Bizanţului, Ioan al VIII-lea Paleologul, în anul 1429“, spune stareţul Mănăstirii Neamţ, arhim. Benedict Sauciuc.

Pictura icoanei aflată în Biserica „Înălţarea Domnului“ din incinta mănăstirii este protejată cu o îmbrăcăminte metalică, ornamentată cu pietre preţioase, între anii 1844-1845, în timpul stareţului Neonil.

Maica Domnului „Lidianca“

Tradiţia şi unele însemnări vechi atestă că icoana de la Mănăstirea Neamţ este o copie a icoanei despre care se spune că a fost pictată prin minune pe un stâlp al bisericii din Lida (oraş din Israel), reprezentând chipul Maicii Domnului. Această biserică a fost ridicată în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe vremea când Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan propovăduiau în acele locuri. Cei doi apostoli au rugat-o pe Preasfânta Fecioară să binecuvânteze biserica nou ridicată şi să o sfinţească prin venirea sa. Maica Domnului i-a trimis înainte, cu binecuvântare, iar ei, mergând, au aflat pe un stâlp ce întărea clădirea bisericii chipul Fecioarei, făcut nu de mână, ci de Dumnezeu. A mers şi Preasfânta Maică acolo şi, văzându-şi chipul său şi mulţimea de popor ce crezuse în Hristos, s-a veselit cu duhul şi a dat acelei icoane darul şi puterea facerii de minuni.

Peste câteva secole, în anul 665, înainte de a fi hirotonit patriarh, Sfântul Gherman al Constantinopolului s-a închinat la Sfântul Mormânt, prilej cu care a văzut şi icoana Maicii Domnului din Lida. A pus meşteri aleşi să picteze o icoană exact după cea originală, iar pe verso chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, originar din Lida. De aici a primit această icoană – dăruită, secole mai târziu, de împăratul Bizanţului lui Alexandru cel Bun, spre a o proteja de persecuţiile împotriva icoanelor – denumirea de „Maica Domnului Lidianca“.

11073202_1057736200921971_1834549042484388594_n

O minune trăită de stareţul Neonil

Arhimandritul Neonil Buzilă este considerat cel mai renumit stareţ al Mănăstirii Neamţ din secolul al XIX-lea. În anul 1821, pe când era monah în această mănăstire şi când multe biserici şi odoare erau jefuite şi distruse, el a fost printre cei rânduiţi de stareţul de atunci al Mănăstirii Neamţ, arhimandritul Ilarie, să ascundă în pădure icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. După aproape doi ani, arhimandritul Neonil a fost trimis să aducă din nou icoana Maicii Domnului în mănăstire, întâmplare consemnată, la 1859, în scrierile unui monah al Mănăstirii Neamţ.

„Hotărându-se din toate părţile cum că năvălesc turcii întru această ţară asupra volintirilor (ostaşi înrolaţi în armata lui Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei – n.r.), în vremea stăreţiei părintelui Ilarie, atunci îndată a şi pus stareţul pe nişte părinţi cinstiţi de au ascuns în pădure sfânta icoană cea făcătoare de minuni. Iar Maica Domnului s-a arătat în vis unui cuvios bătrân şi i-a zis: «Voi mă ascundeţi, dar eu tot nu vă voi părăsi». Şi cu adevărat se cunoaşte că mare minune a fost, căci aici, pe aproape de această mănăstire, s-au isprăvit toată tulburarea turcilor cu volintirii, întrucât s-a ars şi Mănăstirea Secu şi altele întru acea cumplită vreme. Şi veneau turcii uneori cu grămada şi cu punere ca să prade şi Mănăstirea Neamţului. Însă cum ajungeau aproape, îndată li se prefăcea mânia lor în blândeţe. De care lucru şi ei singuri se mirau, nepricepându-se ce este aceasta.

Şi aşa a petrecut sfânta icoană, ascunsă în pământ din anul 1821, iunie, în 3 zile, până s-a liniştit toată tulburarea, în anul 1822, octombrie în 28. Atunci a trimis stareţul noaptea iarăşi pe acei părinţi care au ascuns-o, de au scos-o şi au adus-o până în marginea pădurii din sus de mănăstire. (…) Şi în vremea când s-a început dumnezeiasca liturghie, îndată s-a înnegrit şi s-a schimbat, întunecându-se cu totul faţa sfintei icoane a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, întrucât nicidecum nu se cunoştea. Şi foarte s-au îngrozit, înfricoşându-se părinţii acei ce au ascuns-o şi au rămas ca nişte morţi de spaimă. Şi plângeau şi se tânguiau, socotind că poate acolo în pământ, unde a fost ascunsă, s-a vătămat şi s-a stricat şi nu se pricepeau ce să facă. Apoi, după săvârşirea dumnezeieştii liturghii, a ieşit părintele stareţ cu tot soborul, cu psalmi şi cu laudă şi cu tămâieri, spre întâmpinarea sfintei icoane. Cum s-a ivit soborul venind, o, minune! atunci îndată a început faţa Maicii Domnului a se lumina, mai întai la obraz, în partea din dreapta, apoi şi toată faţa i s-a rumenit, făcându-se mai luminoasă decât era mai înainte, întrucât strălucea cu nespusă lumină, ca şi cum ar fi fost vie, arătând prin aceasta milostivirea sa cea de maică către noi cei păcătoşi.

Ajungând tot soborul unde sta sfânta icoană, cu mare cucernicie i s-au închinat şi însuşi părintele stareţ cu mare evlavie a citit acolo acatist de mulţumire cu lacrimi. Apoi, luând-o, a adus-o cu mare cinste în mănăstire şi a aşezat-o la locul său, unde se află până în ziua de astăzi, revărsând din destul darul minunilor la toţi aceia ce aleargă şi i se roagă cu credinţă. Pe acestea toate le-am scris eu, mult păcătosul, în Sfânta Mănăstire Neamţul, în anul 1859. Andronic duhovnic“

Icoana Maicii Domnului cu trei mâini

În Biserica „Sfântul Gheorghe“ din incinta Mănăstirii Neamţ se mai află o icoană foarte veche, mai puţin cunoscută, dar cu o istorie la fel de fascinantă. Numită „icoana cu trei mâini“ (Trihirusa), această veche icoană, adusă în ţară de cuviosul Paisie de la Neamţ, stareţ al Mănăstirii între anii 1779 -1794, se foloseşte în procesiuni, iar în timp de secetă se spune că este aducătoare de ploaie şi făcătoare de minuni.

Icoana Maicii Domnului cu trei mâini este o copie după icoana de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos, Grecia. Zugrăvirea celei de-a treia mâini este legată de o minune petrecută în viaţa Sfântului Ioan Damaschinul, care a trăit în secolul al VIII-lea. Pedepsit de împăratul Leon Isaurul al Bizanţului prin tăierea mâinii, deoarece era cunoscut ca un apărător al sfintelor icoane, Sfântul Ioan Damaschinul a luat mâna sa tăiată şi a mers în faţa acestei icoane, rugându-se să se vindece. Pentru că Maica Domnului i-a ascultat rugăciunea şi l-a vindecat, drept mulţumire şi recunoştinţă, Sfântul Ioan a adăugat, în partea de jos a icoanei Maicii Domnului, o mână de argint.

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Etichetat | Un comentariu

Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!

Se ruga în celulă. Şi peste câteva clipe vede intrând prin uşa înaltă a celulei o făptură în alb cu un Prunc în braţe: „M-ai chemat! Am să te ajut. Fii în pace!”. Şi a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat după aceea la anchetă.

Să vă spun o mică istorioară de la închisoare. Cineva a fost închis şi a stat 20 de ani în închisoare, un tânăr îmbătrânit în suferinţe. Într-o anchetă extraordinar de grea, i s-a terminat răbdarea şi şi-a pus în gând să găsească un mijloc ca să-şi curme viaţa. Şi-a adus aminte însă, că în tinereţe, când era liber, bunica îi spunea: „Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”. Şi-a adus aminte de acest lucru, şi spunea el: „Către Mântuitorul n-aveam curajul să mă rog – pentru că a avut şi el greşelile lui – dar către Maica Domnului, care a fost şi ea pământeană ca şi noi, m-am rugat! Scurt. O rugăciune la disperare: Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile şi presiunile care mi se fac aici! Ajută-mă!”.

Se ruga în celulă. Şi peste câteva clipe vede intrând prin uşa înaltă a celulei o făptură în alb cu un Prunc în braţe: „M-ai chemat! Am să te ajut. Fii în pace!”. Şi a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat după aceea la anchetă. L-au mutat într-un alt loc, la Polul Nord  undeva, şi toată viaţa lui de după aceea – că a trăit încă mulţi ani în închisoare – a avut o viaţă foarte liniştită în sufletul lui, deşi suferinţele din afară erau destul de grele din când în când. Maica Domnului l-a ajutat în momentul următor după rugăciunea sa.

Această întâmplare o ştiu de la cel care a păţit-o. El mi-a spus-o. Şi în închisoare nu se minte! În închisoare spune fiecare ce are curat în inima lui. Mi-a spus bietul om  ce a păţit şi cum i s-a rezolvat problema lui.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Sofian, Editura Episcopiei Romanului, Roman, 1997, pp. 63-64)

sursa Doxologia.ro

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti | Etichetat , | Un comentariu

1 Mai – Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

bucurie neasteptata

1 Mai – Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

O, Preasfântă Fecioară, primeşte această rugăciune de la nevrednicii robii Tăi şi roagă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru ca şi nouă tuturor, celor ce ne închinăm cu credinţă şi cu umilinţă înaintea icoanelor Tale, să ne dăruiască bucurie neaşteptată, după trebuinţa fiecăruia. Păzeşte în bunătate pe cei ce până la sfârşitul lor vieţuiesc în dreapta credinţă! Pe cei răi fă-i buni! Pe cei rătăciţi întoarce-i pe calea cea dreaptă! Căsniciile în dragoste şi unire le păzeşte!

Minunea realizata de Maicuta Domnului 

Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi înaintea icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou.

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie, 25 ianuarie și 1 mai.

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi înaintea icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare din care curgea sânge. Privind mai atent el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu.

Îngrozit de ce vedea, el a exclamat: O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?

Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată.

Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și Mântuitorul Hristos. El a rostit: O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu eşti nădejdea păcătoşilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!

Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale: Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-mi sărute rănile.

Păcătosul iertat, în faţa căruia s-a arătat nesfârșita milă a Maicii Domnului, în chip minunat, s-a ridicat şi a sărutat rănile Mântuitorului cu bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viaţă curată şi cucernică. A primit bucuria neașteptată a iertării păcatelor sale.

Această minune este consemnată de Sfântul Dimitrie al Rostovului în cartea sa „Lâna rourată”. Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată”, în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos…”.

Această icoană făcătoare de minuni din Rusia este cunoscută ca vindecătoare de diferite boli fizice și psihice, dar și ca alungătoare a tristeții și ajutătoare a celor stăpâniți de patimi trupești.

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Etichetat | 9 comentarii

Maica Domnului l-a păzit de foc pe slujitorul Domnului

A ars aproa­pe cea mai mare parte din felon, în afară de icoana Mântuitorului ce era cusută pe el, stiharul, o parte din reverendă, puţin din vestă şi din flanea şi a ajuns până la piele, dar părintele tot nu a simţit nimic.

altar_preot_liturghie_foto-silviu_cluci_2_0

Odată, în timp ce avea aprins sfeşnicul înaintea icoanei Maicii Domnului şi se ruga, lumânarea s‑a îndoit şi i-a luat foc veşmântul. Părintele Vasilie (Trombukis), fiind adâncit în rugăciune, nu şi-a dat seama. A ars aproa­pe cea mai mare parte din felon, în afară de icoana Mântuitorului ce era cusută pe el, stiharul, o parte din reverendă, puţin din vestă şi din flanea şi a ajuns până la piele, dar el tot nu a simţit nimic. Şi-a scos apoi veşmântul, l‑a împăturit, dar nici atunci nu şi‑a dat seama ce i se întâmplase. Când s‑a întors acasă, i-au spus ceilalţi şi abia atunci a văzut şi el. Plin de recunoştinţă, a strigat: „Îţi mulţumesc, Maica Domnului, că m‑ai păzit şi nu am pătimit altceva mai rău!”.

(Ieromonah Eftimie Athonitul, Asceţi în lume, volumul I, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu din Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2009, p. 123)

Sursa: Doxologia.ro

Posted in Minunile Maicii Domnului | 3 comentarii

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Mănăstirea Poiana Mărului

poiana

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la
Mănăstirea Poiana Mărului.

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la parohia Măru a fost pictată în muntele Athos şi donată parohiei. Ea dateaza din anul 1520. Această icoană a rămas la evlavia credincioşilor prin minunile pe care le-a făcut salvând din primejdii satul şi tămăduind bolnavii care s-au închinat înaintea ei cu credinţă

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Un comentariu

„Cine a strigat-o pe Maica Domnului, i-o fost bine!”

„Pe Maica Domnului să n-o lași, măcar de-acum înainte, că Ea este foarte milostivă. Ea și pe omul care a greșit l-o scos. Și noi, cam așa suntem toți, ca niște tâlhari”, îmi spune maica Serafima de la Războieni ținându-mi strâns mâna în palmele sale moi. Privirea sa caldă și vioaie a mângâiat și a însuflețit de-a lungul anilor mii de suflete întristate care au descoperit în cuvioșia sa chipul maicii eterne a neamului românesc.

23

În căsuța albă a maicii Serafima de la Mănăstirea Războieni e liniște în răcoarea dimineții. Doar vrăbiile ce s-au aciuat în cireșul de lângă poartă piuie încet din timp în timp. Măicuța a ieșit pe micul cerdac și le pregătește firimituri dintr-o felie de cozonac. „Din mâncare gust de trei ori și mai dau și la vrăghii, că toate-s flămânde”, îmi zice bucuroasă.

Pe tocul ușii, dintr-o icoană prinsă într-un cui, Împărăteasa Cerurilor ne cercetează. „Maica Domnului este Stăpâna casei mele”, spune maica Serafima, citindu-mi întrebarea de pe buze.

„Când ești liberă, lasă toate și citește acatistul Maicii Domnului”

„Maricică, să te ferească Dumnezeu de dușmani și pe Maica Domnului să n-o lași, măcar de-acum înainte, că ai de tras, Maricică. Când ești liberă, lasă toate și citește acatistul. Dacă n-ai timp să-l termini, că ai servici, pune semn și-l scoți în capăt mai târziu. Ai să ai o bucurie…!Îmi spune șoptit: eu citesc cinci-șase-șapte. Citesc multe și nu văd bine, dar așa mă nevoiesc, cad de somn jos și iarăși o iau de la capăt, ca să le meargă bine la maici, la prășit, să nu se sfădească, să fie fără zavistie, fără răutate. Și când mergi pe drum, ori ești acasă, așa să zici: Maica Domnului, ajută-mă! Cine o strigat-o pe Maica Domnului, i-o fost bine!”.

„Maica Domnului și pe omul care a greșit l-o scos”

„Am plâns, Maricică, că omul nu te știe și oamenii nu te înțeleg. Dar să știi că Maica Domnului știe pe omul care face rugăciunea. Să cauți Acatistul Maicii Domnului, că Ea este foarte milostivă. Ea și pe omul care a greșit l-o scos. Și noi, cam așa suntem toți, ca niște tâlhari”.

Minunile Maicii Domnului dintr-o carte pe care o termină și o reîncepe mereu le împărtășește tuturor celor care-i calcă pragul. Fiindcă „omul trebuie să știe și să cunoască cum lucrează diavolul”. Așa am avut și eu bucuria de a asculta o povestioară pe care mi-a spus-o de două ori, la începutul și la finalul întâlnirii noastre.

Povestea tâlharului care se ruga Maicii Domnului

Era cândva un tâlhar pe care îl pândea diavolul ca să-l omoare. Dar nu putea, fiindcă tâlharul se ruga totdeauna la Maica Domnului. S-a întâlnit în pustie diavolul cu un călugăr. Acesta din urmă îl întreabă: Ce faci? / Nu mai pot, zice diavolul. Dar de ce? / De când pândesc pe tâlhar, că îi dau masă, și îi dau dormitoare și de toate și nu-l găsesc liber o dată, ca să nu citească, să nu facă rugăciunea – că l-aș omorî, să-l duc la diavoli, că-i al nostru. Atunci călugărul i-a zis: Știi ce, nu-l mai necăji. În numele Domnului și al Maicii Domnului, piei! Și s-o făcut fum și cenușă.

Multe povestioare cu tâlc a adunat maica Serafima în traista anilor, pentru a le dărui celorlalți, spre folos și înviorare sufletească. Și nimeni nu pleacă de la cuvioșia sa nemângâiat. Îmi mărturisește că inimii sale îi este drag să stea în biserică, dar acum nu mai poate să meargă, căci o dor picioarele. Dar așa a găsit undeva, într-o carte, că și atunci când stai acasă, inima să-ți fie la biserică. Și așa este. Când mai ajunge la icoana Maicii Domnului, o prinde în brațe, o sărută și zice: Am venit iarăși, Maica Domnului, dacă mi-ai dat un pic de putere. Primește și nevrednica mea rugăciune pentru maici și pentru lume și nu depărta mila și bunătatea Ta de la noi. Amin!

***

Pe maica Serafima am întâlnit-o vara trecută. Ieri seară, duminică, 19 aprilie 2015, în ultima zi din Săptămâna Luminată, maica Serafima a trecut la Domnul. Înmormântarea va avea loc miercuri, la Mănăstirea Războieni.

Maria Burlă

sursa Doxologia.ro

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti | 2 comentarii