Pravila de rugăciune „Bogorodicinaia” (Născătoare de Dumnezeu)

1232

( adică citirea de 150 de ori a cântării aduse din ceruri de către Arhanghelul Gavriil ca închinăciune Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu).

« Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te ! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre».

Se pare că această pravilă de rugăciune puternică a fost dăruită creștinilor din veacul al VII-lea de însăşi Maica Domnului, dar a fost dată uitării. Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acestă pravilă, când în chilia lui s-a găsit o cărticică veche cu descrierea minunilor petrecute cu cei care împlineau acestă pravilă. Citirea de 150 de ori a rugăciunii “Bogorodicinaia” îi aduce creştinului un mare folos. Domnul ne-a arătat cât de puternică este rugăciunea Preacuratei Sale Maici înaintea Lui şi cât de mare este ajutorul acordat de Ea.

Citirea de 150 de ori a rugăciunii « Bogorodicina » îndepărtează mânia lui Dumnezeu. O, ce mare îndrăzneală! «Bogorodicina» din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridică; cu această rugăciune nicicând nu vom pieri, în foc nu vom arde, cei tulburati sufleteşte ne vom tămădui, cei întinaţi cu păcatele ne vom curăţi, cei omorâţi de patimi vom învia şi vom cânta cu bucurie : « Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te ! »

La începutul acestei pravile se citesc rugăciunile:

Tatăl nostru…

Uşa milostivirii…

Rugăciunea pentru părintele duhovnicesc…

Şi de mântuire:

 « Tatăl nostru, Carele esti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer aşa şi pre pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită ci ne izbăveşte de cel viclean. »

« Uşa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că Tu eşti mântuirea neamului creştinesc. »

«  Mântuieşte, Doamne, pre părintele meu duhovnicesc (numele) şi pre toţi fiii lui duhovniceşti şi pre fraţii noştri întru Hristos şi pre toate rudeniile cele după duh şi după trup, întăreşte-i, apără-i şi miluieşte-i, dă-le mângâiere în scârbe şi vindecare de boale. Doamne ! Trimite-i lui harul Sfântului Duh şi pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viaţa şi să ne mântuim sufletele noastre. Amin ! »

 Apoi, după fiecare 10 rugăciuni citim « Uşa milostivirii », după care ne rugăm la Maica Domnului după trebuinţele fiecăruia cu cuvintele noastre, adăugând următoarele cereri :

 După primele 10 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte şi păzeşte pre toţi creştinii dreptmăritori, sporeşte-le credinţa şi pocăinţa, iar pre cei adormiţi odihneşte-i în veşnica slavă a Domnului nostru.

 După 20 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-i şi întoarce-i în Biserica Ortodoxă pre cei rătăciţi şi căzuţi robi ai Tăi ( numele).

 După 30 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-l şi păzeşte-l pre părintele meu duhovnicesc (numele) şi cu sfintele rugăciunile lui miluieşte-mă pre mine, păcătosul.

 După 40 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, potoleşte întristările noastre şi trimite mângâiere celor scârbiţi şi bolnavi robi ai Tăi (numele).

 După 50 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de ispite şi de tot răul şi năpăstuirile.

 După 60 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă să săvârşesc toate lucrările mele întru slava lui Dumnezeu spre folosul celor apropiaţi.

După 70 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, păzeşte-mă de tot răul şi acoperă-mă cu cinstitul Tău omofor.

 După 80 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înviază sufletul meu şi dăruieşte-mi rugăciune statornică, către Tine.

 După 90 rugăciuni : O, Preasfantă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi cu milostivirea Fiului Tău şi a Stăpânului nostru, ca să-mi trimită harul rugăciunii celei arzătoare şi osârdnice.

 După 100 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, înduplecă-L pre Domnul nostru Iisus Hristos să mă miluiască pre mine, păcătosul, să-mi ierte toate păcatele şi să mântuiască păcătosul meu suflet.

 După 110 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, aprinde-mă cu iubirea Ta, întăreşte-mă cu credinţa şi luminează ochii mei întunecaţi cu păcatele.

 După 120 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă de gânduri deşarte şi dăruieşte-mi cuget şi inimă avântate spre mântuire.

 După 130 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufletească, odihnă şi sănătate trupească.

 După 140 rugăciuni : O, Preasfantă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, dăruieşte-mi sfârşit paşnic şi netulburat şi călăuzeşte-mi sufletul prin vămile cele înfricoşătoare.

 După 150 rugăciuni : O, Preasfântă Stăpână Născătoare de Dumnezeu, să-mi fii mie, Maică a lui Dumnezeu, zid nebiruit şi protectoare puternică, nu mă respinge pre mine, păcătosul şi nevrednicul, care alerg la împărătescul Tău acoperământ, căci Tu eşti nădejdea creştinilor şi adăpostirea păcătoşilor.

La sfârşitul Pravilei de rugăciune rostim :

«  Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pre Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pre Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim. »

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi  în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieşte ! ( de trei ori)

 Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

 Preasfântă de Dumnezeu Născătoare Fecioară, acoperă-mă şi mă păzeşte pre mine, robul Tău, de toată răutatea sufletului şi a trupului şi de tot vrăjmaşul cel nevăzut şi văzut.

 « Bucură-Te, Ceea ce eşti cu har dăruită, Marie, Domnul este cu tine ! Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre. » Bucură-Te şi Te veseleşte, Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi Te roagă pentru robul Tău. Doamnă şi Stăpână a îngerilor şi Maică a creştinilor, ajută-mi mie robului Tău. O, Marie, cu totul fără de prihană, bucură-Te Mireasă nenuntită. Bucură-Te, bucuria celor necăjiti şi mângâierea celor scârbiţi, Bucură-Te hrana celor flămânzi şi limanul celor înviforaţi. Bucură-Te, Cea mai sfântă decât sfinţii şi decât toată zidirea mai cinstită. Bucură-Te, sfinţenia Tatălui, lăcaşul Fiului şi umbrirea Duhului Sfânt. Bucură-Te, palatul de lumină al lui Hristos Dumnezeului nostru, Împăratul tuturor. Bucură-te, lauda creştinilor şi ajutătoarea cea gata a celor ce Te cheamă pre Tine.

Preasfântă Stăpâna mea, păzeşte-mă sub acoperământul Tău, căci în preacuratele Tale mâini îmi pun duhul meu. Fii ajutătoare şi acoperământ sufletului meu în ziua cea înfricoşătoare a Judecăţii şi roagă-Te pentru mine, nevrednicul, să intru curat şi limpezit în rai. Să nu mă lepezi, Doamna mea, pre mine, robul Tău, ci ajută-mi mie şi dă-mi împlinirea cererii. Izbăveşte-mă de toată primejdia, bântuiala, nevoia şi neputinţa şi dăruieşte-mi pocăinţă mai înainte de sfârşit. Ca prin mijlocirea şi ajutorul Tău, mântuindu-mă în viaţa aceasta de acum de tot vrăjmaşul văzut şi nevăzut, umblând cu plăcere de Dumnezeu în voia iubitului Tău Fiu şi Dumnezeului nostru, iar la ziua cea înfricoşatoare a Judecăţii izbăvindu-mă de veşnica şi grozava muncă, să mă închin, să mulţumesc şi să slăvesc întru tot sfânt numele Tău în vecii vecilor. Amin !

Bucură-Te, Cea  plină de har !

Bucură-Te, Ceea ce eşti preafericită !

Bucură-Te, Cea preabinecuvântată !

Domnul este cu Tine !

 Această pravilă se face în mănăstirea din Diveievo a Sfântului Serafim de Sarov în fiecare seară, la ora 21, la procesiunea de pe Kanafka ( Drumul Maicii Domnului, care înconjoară mănăstirea).

TOATĂ NĂDEJDEA NOASTRĂ SPRE TINE O PUNEM, MAICA LUI DUMNEZEU!

”Hristos a Înviat, bucuria mea!” – Sfântul Serafim de Sarov.

Publicat în Rugaciuni catre Maica Domnului | Etichetat , | Lasă un comentariu

DACĂ NU AI PUTUT SĂ TE ROGI DIMINEATA ASTA LA MAICA DOMNULUI

„Iată trei rugăciuni scurte pentru orice moment al zilei, pe care să le rosteşti aprinzând candela sau o lumânare lângă icoana Fecioarei Preacurate.

…”Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-nedin nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie:
”Bucură-te Mireasă, pururureaFecioară!“
Amin!

…”Usa milostivirii deschide-o noua binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim in tine, ci sa ne mantuim prin tine din nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.
Amin!

…”Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”.
Sfanta Marie, Maica lui Dumnezeu, Roaga-Te pt noi pacatosii,
Acum si-n ceasul mortii noastre,
Amin.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor,
Amin

Aceste rugăciuni se pot rosti în tot locul și-n tot timpul.

Maica Domnului să vă binecuvinteze pe toți și să ne asculte rugăciunile!

Publicat în Rugaciuni catre Maica Domnului | Etichetat | 1 comentariu

Icoana Maicii Domnului de la Poceaev este prăznuită pe 23 iulie

Este una dintre cele mai cinstite sfinte odoare ale Bisericii Ruse. Această icoană este renumită în toată lumea slavă: este cinstită în Rusia, Bosnia, Serbia, Bulgaria și alte locuri. Alături de creștinii ortodocși, vin și oameni din alte confesiuni pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Lavra Poceaev, un bastion vechi al Ortodoxiei, adăpostește de aproximativ 400 de ani icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.


Sărbătoarea în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Poceaev de pe 23 iulie a fost stabilită în amintirea eliberării Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de sub asediul turcilor din 20-23 iulie 1675. În vara anului 1675, în timpul războiului de la Zbaraj cu turcii, din vremea domniei regelui polon Ioan al III-lea Sobieski (1674-1696), regimentele alcătuite din tătarii ce se aflau sub comanda hanului Nurredin, trecând spre Vishnevets, au observat Mănăstirea Poceaev pe care au înconjurat-o pe trei laturi.

Zidurile slabe ale mănăstirii, la fel ca unele clădiri din piatră, nu puteau oferi o prea mare apărare împotriva unui asediu. Egumenul Iosif Dobromirski i-a îndemnat pe monahi și mireni să se transforme în mijlocitori cerești către Maica Domnului și către Sfântul Cuvios Iov de la Poceaev. În dimineața zilei de 23 iulie, la răsăritul soarelui, tătarii s-au adunat pentru a ataca mănăstirea.

Egumenul a poruncit să se cânte un acatist Maicii Domnului. Odată cu primele cuvinte, „O, Împărăteasă a oștilor îngerești…”, a apărut dintr-odată deasupra bisericii însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, într-un „omofor alb, strălucitor”, împreună cu oștile îngerești cu săbiile scoase din teacă.

Sfântul Iov era alături de Maica Domnului, se închina ei, implorând-o să apere mănăstirea. Tătarii au luat armata cerească ca și o arătare, iar în confuzie, ei au început să tragă cu săgeți în Maica Domnului și în Sfântul Iov, dar săgețile cădeau înapoi, rănindu-i chiar pe cei care le trăgeau.

Teroarea a pus stăpânire pe inamici. Cuprinși de panică, au început să fugă în toate direcțiile, călcându-se în picioare unii pe alții și omorându-se. Apărătorii mănăstirii au încercat să-i urmărească și au luat mulți prizonieri. Unii dintre prizonieri au acceptat ulterior credința creștină și au rămas în mănăstire.
În anul 1721, Mănăstirea Poceaev a fost ocupată de către uniați (greco-catolici). Dar chiar și în această perioadă dificilă pentru Lavră, cronicile mănăstirii iau act de 539 de minuni săvârșite de sfânta icoană ortodoxă.


Revenirea Mănăstirii Poceaev în sânul Ortodoxiei în 1832 a fost marcată de vindecarea miraculoasă a unei fete oarbe, Ana Akimciukova, care a venit în pelerinaj împreună cu bunica sa de 70 de ani, din Camenița care era la 200 de vestre depărtare. În cinstea acestui eveniment, Arhiepiscopul de Volânia și Arhimandritul Inochentie al Lavrei (1832-1840) au stabilit ca să se citească Acatistul icoanei Maicii Domnului de la Poceaev în fața icoanei făcătoare de minuni, în fiecare sâmbătă.

În timpul Arhimandritului Agatanaghel, Arhiepiscop de Volânia (1866-1876), a fost construit un paraclis separat în galeriile Bisericii „Sfânta Treime”, în amintirea victoriei asupra tătarilor, paraclis ce a fost sfințit pe 23 iulie 1875.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Etichetat | Lasă un comentariu

Icoana Maicii Domnului de la Poceaev este prăznuită pe 23 iulie

🌾Este una dintre cele mai cinstite sfinte odoare ale Bisericii Ruse. Această icoană este renumită în toată lumea slavă: este cinstită în Rusia, Bosnia, Serbia, Bulgaria și alte locuri. Alături de creștinii ortodocși, vin și oameni din alte confesiuni pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Lavra Poceaev, un bastion vechi al Ortodoxiei, adăpostește de aproximativ 400 de ani icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Sărbătoarea în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Poceaev de pe 23 iulie a fost stabilită în amintirea eliberării Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de sub asediul turcilor din 20-23 iulie 1675. În vara anului 1675, în timpul războiului de la Zbaraj cu turcii, din vremea domniei regelui polon Ioan al III-lea Sobieski (1674-1696), regimentele alcătuite din tătarii ce se aflau sub comanda hanului Nurredin, trecând spre Vishnevets, au observat Mănăstirea Poceaev pe care au înconjurat-o pe trei laturi. Zidurile slabe ale mănăstirii, la fel ca unele clădiri din piatră, nu puteau oferi o prea mare apărare împotriva unui asediu. Egumenul Iosif Dobromirski i-a îndemnat pe monahi și mireni să se transforme în mijlocitori cerești către Maica Domnului și către Sfântul Cuvios Iov de la Poceaev. În dimineața zilei de 23 iulie, la răsăritul soarelui, tătarii s-au adunat pentru a ataca mănăstirea. Egumenul a poruncit să se cânte un acatist Maicii Domnului. Odată cu primele cuvinte, „O, Împărăteasă a oștilor îngerești…”, a apărut dintr-odată deasupra bisericii însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, într-un „omofor alb, strălucitor”, împreună cu oștile îngerești cu săbiile scoase din teacă. Sfântul Iov era alături de Maica Domnului, se închina ei, implorând-o să apere mănăstirea. Tătarii au luat armata cerească ca și o arătare, iar în confuzie, ei au început să tragă cu săgeți în Maica Domnului și în Sfântul Iov, dar săgețile cădeau înapoi, rănindu-i chiar pe cei care le trăgeau. Teroarea a pus stăpânire pe inamici. Cuprinși de panică, au început să fugă în toate direcțiile, călcându-se în picioare unii pe alții și omorându-se. Apărătorii mănăstirii au încercat să-i urmărească și au luat mulți prizonieri. Unii dintre prizonieri au acceptat ulterior credința creștină și au rămas în mănăstire.
În anul 1721, Mănăstirea Poceaev a fost ocupată de către uniați (greco-catolici). Dar chiar și în această perioadă dificilă pentru Lavră, cronicile mănăstirii iau act de 539 de minuni săvârșite de sfânta icoană ortodoxă.
Revenirea Mănăstirii Poceaev în sânul Ortodoxiei în 1832 a fost marcată de vindecarea miraculoasă a unei fete oarbe, Ana Akimciukova, care a venit în pelerinaj împreună cu bunica sa de 70 de ani, din Camenița care era la 200 de vestre depărtare. În cinstea acestui eveniment, Arhiepiscopul de Volânia și Arhimandritul Inochentie al Lavrei (1832-1840) au stabilit ca să se citească Acatistul icoanei Maicii Domnului de la Poceaev în fața icoanei făcătoare de minuni, în fiecare sâmbătă. În timpul Arhimandritului Agatanaghel, Arhiepiscop de Volânia (1866-1876), a fost construit un paraclis separat în galeriile Bisericii „Sfânta Treime”, în amintirea victoriei asupra tătarilor, paraclis ce a fost sfințit pe 23 iulie 1875.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Etichetat | Lasă un comentariu

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa(12 iulie)

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa

Troparul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu, pururi Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm, mulţumind. Căci printr-însa dăruieşti celor credincioşi cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată.

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 2-lea

Vrând stareţul Nifon să dobândească o icoană făcătoare de minuni pentru Schitul românesc Prodromu, a căutat un iconar care să vrea să păzească o rânduială aspră de nevoinţă şi rugăciune când picta, şi, bucurându-se că a aflat un zugrav râvnitor, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi: „Să trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multă s-a adunat privind la minunea sfintei icoane”. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, că iconarul sfintele feţe să le picteze nu a reuşit;
Bucură-te, că osteneala i-ai primit şi nevoinţa i-ai răsplătit;
Bucură-te, că, neterminând să picteze icoana, a aflat-o desăvârşită;
Bucură-te, că de lucrarea ta mintea noastră este covârşită;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, că tainelor tale inimile noastre le faci adăpost;
Bucură-te, că iconarul a scris minunea care s-a întâmplat;
Bucură-te, că mărturia lui până astăzi ni s-a păstrat;
Bucură-te, că de cuvintele sale credincioşii nu s-au îndoit;
Bucură-te, că în casa lui lume multă să ţi se închine a venit;
Bucură-te, lumină, a părintelui Nifon sfântă dorire;
Bucură-te, a nădejdii sale neclintită răsplătire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 3-lea

Precum s-a mirat Sfântul Alipie de la Pecerska atunci când în chilia sa a venit îngerul şi a pictat în chip minunat icoana Adormirii Maicii Domnului, aşa s-a mirat şi iconarul Iordache văzând cum chipul Maicii Domnului şi cel al Fiului ei, pe care nu le terminase, fuseseră plinite nu de mână omenească, şi uimindu-se I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind mitropolitul marea minune care se făcuse în Iaşi, a venit cu preoţii să ţi se închine cu evlavie şi a mărturisit: „Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa”, şi pentru aceasta cu mulţumire cântăm ţie:
Bucură-te, că apa cea vie şi fără de moarte o ai revărsat;
Bucură-te, că boierul pentru fiul său care zăcea ţi s-a rugat;
Bucură-te, că bolnavul luând agheasmă s-a vindecat;
Bucură-te, că fiul împreună cu tatăl său ţi s-au închinat;
Bucură-te, că pe lepros l-ai tămăduit când agheasmă a băut;
Bucură-te, că îndată lepra de pe el ca nişte solzi a căzut;
Bucură-te, că omul care avea albeaţă pe ochi vedere a dobândit;
Bucură-te, că şirul tămăduirilor tale nici până astăzi nu s-a oprit;
Bucură-te, că pe cei părăsiţi de doctori din paturi îi ridici;
Bucură-te, că neputinţele noastre cu prisos de har le vindeci;
Bucură-te, luminarea preoţilor şi cinstea ierarhilor;
Bucură-te, că îi înţelepţeşti pe urmaşii apostolilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 4-lea

Neputând părinţii să scrie minunile pe care le auziseră, pentru că erau covârşiţi de credincioşii care le cereau să se roage pentru ei, au mărturisit însă noianul minunilor cu glas de bucurie, şi, pregătindu-se de călătoria spre Sfântul Munte, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Mult au avut de mers părinţii prodromiţi, dar multe au fost şi minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, că în fiecare oraş în care a ajuns icoana poporul a venit să ţi se închine cu credinţă, şi cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit apostoli ai harului tău, cântându-ţi:
Bucură-te, bucuria noastră, nădejde neînfruntată;
Bucură-te, că celor ce te cinstesc le găteşti răsplată;
Bucură-te, că împreună cu icoana ta ai călătorit;
Bucură-te, că la fiecare popas semnele tale au strălucit;
Bucură-te, că după plecarea icoanei ele nu se împuţinau;
Bucură-te, că în minţile oamenilor minunile vii rămâneau;
Bucură-te, că celor trudiţi şi împovăraţi le eşti apărătoare;
Bucură-te, că de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi le eşti îngrăditoare;
Bucură-te, că ai surpat jugul minciunii şi năvălirea diavolilor;
Bucură-te, roabă aleasă a Domnului şi stăpână a tuturor;
Bucură-te, Fecioară, a Împărăţiei cerurilor mireasmă;
Bucură-te, pecete pusă pe a inimilor noastre mahramă;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 5-lea

S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar Fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, pentru care I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Tămăduindu-se femeia cea bolnavă, nu s-a lenevit să meargă să se închine sfintei tale icoane, vrând să mărturisească tuturor că se vindecase. Şi ajungând la icoana ta, a dat mărturie că o văzuse de mai înainte în vis şi a vestit mulţimii cum a dobândit tămăduire, iar preoţii şi credincioşii ţi-au cântat:
Bucură-te, ceea ce credinţa femeii bolnave o ai răsplătit;
Bucură-te, ceea ce de visele înşelătoare ne-ai ferit;
Bucură-te, că prin icoana ta multe şi felurite minuni ai săvârşit;
Bucură-te, că în casa învăţătorului puţin credincios să fie dusă nu ai primit;
Bucură-te, că el de două ori a trimis trăsura după odor, dar părinţii să i-l dea nu au voit;
Bucură-te, că mai potrivit să vină închinătorul la icoană au socotit;
Bucură-te, că a treia oară trimiţând acela trăsura s-a arătat minunea ta;
Bucură-te, că oricât s-au străduit părinţii nu au reuşit să ia icoana;
Bucură-te, că până la trăsură patru oameni să o ducă cu greu au putut;
Bucură-te, că împotrivirea ta s-a cunoscut când tocul icoanei s-a desfăcut;
Bucură-te, că de la zgomotul mare oamenii şi caii s-au înspăimântat;
Bucură-te, că l-ai smerit pe învăţătorul care avea cugetul de necredinţă întunecat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 6-lea

În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană, şi, pocăindu-se, I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunii dumnezeieşti, ca să nu îşi agonisească osândă, ci toţi să îi cânte cu veselie Maicii lui Dumnezeu, nădăjduind că vor primi luminarea minţii şi întărire în credinţă:
Bucură-te, că risipind tu cursele diavoleşti agonisim folos;
Bucură-te, că nu ai răbdat hulele zugravului necredincios;
Bucură-te, că prin schimbarea feţei tale din icoană l-ai mustrat;
Bucură-te, că pricepându-şi greşeala minunile tale le-a trâmbiţat;
Bucură-te, că nu i-ai îngăduit să semene îndoiala în popor;
Bucură-te, că ai venit în apărarea credincioşilor;
Bucură-te, că din îndreptarea sa şi alţii s-au folosit;
Bucură-te, că nu pierderea, ci înţelepţirea lui ai dorit;
Bucură-te, a hulitorilor chemare la pocăinţă;
Bucură-te, a binecredincioşilor slăvită biruinţă;
Bucură-te, că celor ispitiţi de necredinţă le ajuţi;
Bucură-te, că cei ce vestesc minunile tale îţi sunt bineplăcuţi;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 7-lea

Pentru a lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi rugându-se a făgăduit că, dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi Îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Pregătind laţul pentru femeie, fără să vrea sluga cea netrebnică s-a spânzurat pe sine, iar evreica a văzut lucrarea Maicii Domnului şi a crezut cu toţi cei din casa ei, făcându-se pildă pentru toţi cei din neamul evreiesc, pentru păgâni şi pentru necredincioşi. Şi prin Sfântul Botez a intrat în Biserica lui Hristos, iar pentru aceasta noi te lăudăm pe tine, care eşti nădejdea celor deznădăjduiţi:
Bucură-te, că vestea minunilor tale şi printre evrei s-a răspândit;
Bucură-te, că la necaz văduva hangiului de ele şi-a amintit;
Bucură-te, că ai primit rugăciunea ei deznădăjduită;
Bucură-te, că ai vrut să lepede credinţa ei cea greşită;
Bucură-te, că viaţa i-ai salvat în ceasul de pe urmă;
Bucură-te, că prin tine a intrat în a Bunului Păstor turmă;
Bucură-te, că împreună cu copiii ei a primit botezul;
Bucură-te, că datorită ţie peste casa ei a strălucit harul;
Bucură-te, că dreapta credinţă prin tine se întăreşte;
Bucură-te, că gura păgânilor care nu se închină icoanei tale amuţeşte;
Bucură-te, spre Biserica lui Hristos far călăuzitor;
Bucură-te, ceea ce calci şerpii rătăcirilor şi eresurilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 8-lea

Din rânduială dumnezeiască a venit icoana la Schitul românesc Prodromu, pentru că domnitorul voia să păstreze icoana în ţara în care s-a făcut minunea, dar Maica Domnului a adus-o în grădina ei duhovnicească, ferindu-i pe părinţi de ispitele drumului, şi ei I-au cântat Celui ce îi păzise în călătorie: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Ai binecuvântat prin venirea ta schitul athonit şi, aşezând-o pe ea nu departe de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Botezător, i-ai acoperit cu sfântul tău acoperământ pe toţi cei ce au venit să se închine ţie, monahi, preoţi, ierarhi şi mireni de toate neamurile, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, că schitul românesc l-ai umplut de binecuvântare;
Bucură-te, că obştile athonite cinstesc icoanele tale de minuni făcătoare;
Bucură-te, că din numele date icoanelor tale cunoaştem lucrarea lor;
Bucură-te, că prin icoana Portăriţa eşti Poartă a mănăstirii ivirilor;
Bucură-te, că icoana Dulcea sărutare e cununa Filotheiului;
Bucură-te, că eşti Călăuzitoarea obştii Xenofontului;
Bucură-te, Împărăteasa tuturor, lauda Vatopedului;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a închinătorilor Dochiarului;
Bucură-te, că în icoana de la Hilandar semnul milostivirii tale e vădit;
Bucură-te, a Marii Lavre podoabă, că Sfântul Ioan Cucuzel glasul ţi l-a auzit;
Bucură-te, că în faţa icoanei ţi-au cerut ajutor stareţii Pantocratorului;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, comoară a Prodromului;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 9-lea

Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie când icoana Prodromiţa a fost adusă în schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă, cântându-I Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

„Maica lui Dumnezeu, dacă îmi este de folos să mai trăiesc, însănătoşeşte-mă, iar dacă nu, fie voia ta”, s-a rugat părintele Inochentie şi, întorcându-se cu bucurie la chilia sa, după un ceas a trecut la cele veşnice. Şi noi, învăţându-ne de la el să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în puterea rugăciunilor tale, îţi zicem cu umilinţă:
Bucură-te, că schimnicului i-ai ascultat cererile;
Bucură-te, că degrabă i-au încetat suferinţele;
Bucură-te, că plin de bucurie Sfintele Taine a primit;
Bucură-te, că având sufletul împăcat s-a săvârşit;
Bucură-te, că voia noastră să o lepădăm ne-ai învăţat;
Bucură-te, că evlavioşii tăi robi au sfârşit binecuvântat;
Bucură-te, că prin tine de moartea năprasnică suntem feriţi;
Bucură-te, că pe tine te-au cinstit părinţii întru Domnul adormiţi;
Bucură-te, că dascăl al cugetării la moarte pe tine te dobândim;
Bucură-te, că, pregătindu-ne de moarte, în Domnul Hristos trăim;
Bucură-te, a cărţilor Cuvioşilor Părinţi tainică tâlcuire;
Bucură-te, a treptelor căii împărăteşti propovăduire;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 10-lea

Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monahul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar, aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea I-a cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ascultătoare a Fiului tău ai fost, Născătoare de Dumnezeu, şi pe calea smereniei i-ai călăuzit pe monahi, cerându-le ascultare de povăţuitorii lor. Izbăveşte-i de înşelări şi de ispite pe monahii şi pe mirenii iubitori de nevoinţă, ca să îţi cânte ţie aşa:
Bucură-te, că părinţii au nădăjduit că monahul Serghie va fi tămăduit;
Bucură-te, că de surzenie l-ai scăpat şi de mândrie l-ai izbăvit;
Bucură-te, că, pătimind el pentru mândria sa, nu l-ai lepădat de la faţa ta;
Bucură-te, că, ridicându-se din iadul înşelării, şi-a înţeles greşeala;
Bucură-te, că din suferinţe a înţeles osânda neascultării;
Bucură-te, învăţătoare a ascultării şi Maică a îndurării;
Bucură-te, a celor apăsaţi de ispitele pierzătorului de suflete alinare;
Bucură-te, a celor legaţi de lanţurile diavolului dezlegare;
Bucură-te, că meşterul care se îndrăcise a fost izbăvit de duhul care îl muncea;
Bucură-te, că în faţa icoanei tale i s-au citit rugăciuni şi el a simţit mijlocirea ta;
Bucură-te, că pe Cuviosul Nectarie protopsaltul din ghearele diavolului l-ai scăpat;
Bucură-te, că văzându-te cel numit privighetoarea Muntelui Athos ţi s-a închinat;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 11-lea

Mergând părinţii să prindă peşte pentru praznicul icoanei Maicii lui Dumnezeu, unul din ei a zis cu îndrăzneală: „Dacă icoana aceasta s-a zugrăvit prin minune, apoi să facă să se prindă peşte pentru sărbătoarea ei”, dar văzând mulţimea peştilor prinşi în mreje, a lepădat îndoiala şi I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Credem mijlocirii tale, Maică Sfântă, că aşa cum ai purtat de grijă praznicului tău, la fel porţi de grijă şi acum, dând cele de trebuinţă nu numai monahilor, ci şi mirenilor care se roagă ţie cu credinţă:
Bucură-te, că peştii de la praznic milostivirea ta au vădit;
Bucură-te, că mulţimea darurilor tale o au închipuit;
Bucură-te, a flămânzilor îndestulătoare;
Bucură-te, a lipsurilor noastre curmare;
Bucură-te, mângâiere a celor aflaţi în nevoi;
Bucură-te, îmbrăcăminte şi acoperământ celor goi;
Bucură-te, cunună a celor care duc crucea necazurilor;
Bucură-te, încurajare a celor aflaţi la capătul puterilor;
Bucură-te, că ne înveţi să rânduim toate cu chibzuinţă;
Bucură-te, că sărmanilor le dai cele de trebuinţă;
Bucură-te, iconoamă a schiturilor şi a mănăstirilor;
Bucură-te, chivernisitoare a caselor creştinilor;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 12-lea

Pictându-se în schitul prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune uimindu-se, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Nu numai icoana Prodromiţei a primit dumnezeiesc dar, ci şi cele făcute după izvodul ei, spre bucuria credincioşilor. Şi vestea despre ele s-a răspândit în lumea întreagă, şi chiar în casele creştinilor au fost aşezate cu evlavie icoanele Maicii Domnului, căreia mulţimile îi aduc laude ca acestea:
Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioşilor;
Bucură-te, că minunile le însemnezi pe tablele inimilor;
Bucură-te, predanie scumpă a rugăciunii şi nevoinţei;
Bucură-te, praznic neîncetat, candelă nestinsă a credinţei;
Bucură-te, a celor ce aleargă la tine nădejde neruşinată;
Bucură-te, ceresc omofor şi milostivire neîmpuţinată;
Bucură-te, frumuseţe de nespus şi a sufletului dulceaţă;
Bucură-te, rug aprins care încălzeşti inimile de gheaţă;
Bucură-te, pridvor al Împărăţiei cereşti;
Bucură-te, scară a darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, pregustare a bucuriilor mult râvnite;
Bucură-te, Împărăteasă a bisericilor athonite;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul al 13-lea

O, Maică Preacurată, ocroteşte-i pe toţi cei care cu cununi de laudă împodobesc icoana ta, prodromiţilor arată-le calea mântuirii, pe închinători acoperă-i cu harul tău, pe cei care din locuri îndepărtate aleargă spre icoană ajută-i şi casa lor fereşte-o de relele întâmplări, ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice Icosul 1: Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi…, Condacul 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri…,

Icosul 1

Îngerii şi arhanghelii şi soborul cuvioşilor athoniţi cu mare cinste te-au lăudat, Născătoare de Dumnezeu, şi prooroceşte i-a văzut Cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul. Căci palatele tale de aur, pe care le văzuse în părţile Viglei, au închipuit Schitul Prodromului, care mai apoi în acel loc s-a ridicat. Şi prin venirea icoanei tale făcătoare de minuni Prodromiţa, adică Înaintemergătoarea, ni l-ai arătat grădină a binecuvântărilor tale, pentru care îţi zicem cu mare glas:
Bucură-te, că Prodromiţă eşti cu dreptate numită;
Bucură-te, a schitului înaintemergătoare smerită;
Bucură-te, roadă pe care Sfântul Munte o a cules;
Bucură-te, al Schitului Prodromu chivot ales;
Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grijă le aduni;
Bucură-te, trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni;
Bucură-te, că în icoană te schimbi la faţă, pe privitori uimind;
Bucură-te, că uneori chipul ţi se întunecă, mustrător devenind;
Bucură-te, că icoana strălucitoare la praznicele tale devine;
Bucură-te, că închinătorii credincioşi vie în icoană te văd pe tine;
Bucură-te, că faţa ta cea preafrumoasă ni s-a descoperit;
Bucură-te, că şi chipul Pruncului tău prin minune a fost zugrăvit;
Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Condacul 1

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ne-ai dăruit nouă icoana în care chipul tău şi al Pruncului tău s-au zugrăvit prin minune dumnezeiască, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, slăvită Prodromiţă a Schitului Prodromu!

Rugăciune către Icoana Maicii Domnului Prodromiţa:

O, Fecioară Preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul că „Muntele Athosului l-am ales, din toate părţile pământului, şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor şi pustnicilor”, şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O, împăcare a noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit noul praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te laudă şi dăruieşti cererile tuturor celor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormita noastră păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstească înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale.
O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul drept-credincios care ţi se închină. Ocroteşte obştea părinţilor prodromiţi şi pe toţi închinătorii care aleargă la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta şi cu rugăciunea ta învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în lăcaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, Maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.

(sursa: doxologia.ro)

Publicat în Acatistele Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” (Trihirussa) este prăznuită pe 12 iulie.

Conform tradiției, Sfântului Ioan Damaschin i-a fost tăiată mâna dreaptă ‒ pentru că ținea cuvântări și scria apologii pentru apărarea icoanelor, în perioada iconoclastă. Spre seară, luând mâna tăiată, Sfântul Ioan s-a așezat înaintea icoanei Maicii Domnului, o zestre de mare preț a familiei sale și a început a se ruga Maicii Domnului din adâncul inimii, ca să-l vindece.
După rugăciune îndelungată, Sfântul Ioan a adormit și a avut un vis în care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a întors spre el, promițându-i vindecare rapidă. Când s-a trezit din somn, Sfântul Ioan a constatat că mâna lui era nevătămată.
În semn de recunoștință pentru minunea săvârșită de Maica Domnului prin icoana sa, Sfântul Ioan Damaschin a lipit pe icoana Maicii Domnului o mână din argint, o „jertfă” care dă impresia că Maica Domnului are o a treia mână. Din acest motiv, această icoană a Maicii Domnului mai este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini” sau Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin”.
Icoana originală se află în Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. O copie făcătoare de minuni a icoanei este așezată în Paraclisul Mănăstirii Neamț, fiind adusă aici de către Sfântul Paisie de la Neamț.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI „PRODROMIȚA”( 12 iulie)

12 iulie

CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI „PRODROMIȚA”

(înfățișată în imaginea de față în original.)

   

Cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioșii Nifon şi Nectarie îl găsesc pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, care se supune cu evlavie rânduielilor celor doi călugări și, în anul 1863, se apucă de lucru.

Iconarul a început lucrarea la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar în câtva timp a ter­mi­nat de pictat veşmin­tele şi ce­lelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfin­te­le Feţe cea a Maicii Domnului şi cea a Pruncului Iisus, să le picteze la sfârșit, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane. După ce a terminat de zugrăvit cum s-a pri­ce­put mai bi­ne veșmintele şi fondul icoanei, a început a lucra la Sfintele Feţe silindu-se cu toată priceperea, însă în mod inexplicabil sfintele feţe ale Fecioarei Maria şi Pruncului Iisus din brațele ei nu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nedesăvârșită.

Deși era un pictor cu experiență, speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul şi a amânat lucrul pentru a doua zi. În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase şi pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă însă cum se petrecuse această minune. Înfricoșat de aceste întâmplări el a lăsat şi o mărturie scrisă, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache şi iscălită cu propria sa mâ­nă, documentul sună așa:

„Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iașilor, am zugrăvit această sfântă icoană a Maici Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune.”

Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.

O alta caracteristică este aceea că icoana, cercetată la microscop, nu prezintă urme de pensulă, acest lucru întărind credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească.

Se spune că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea”

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea”, prăznuită azi,9 Iulie, aflată la Mănăstirea Neamț, adusă în Moldova de Alexandru cel Bun, bunicul lui Ştefan cel Mare, care a primit-o de la Ioan Paleologul al VII-lea, în anul 1401. Cu 52 de ani înainte de căderea Constantinopolului.
În a doua imagine e Sfânta icoană neferecată în argint aurit şi pietre prețioase.
În prima imagine e Sfânta Icoana îmbrăcată în argint aurit.

Ne închinăm Maicii Domnului şi o rugăm cu umilință să ne fie ajutor!

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Etichetat , | Lasă un comentariu

Rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț 9 iulie

Pe stâlpul minţii noastre închipuie, cuvintele înţelepciunii cereşti, Ceea Ce eşti Stâlpul rugăciunii care toată lumea o sprijineşti. Nu ne lispi pe noi de ocrotirea Ta de Maică, Ceea Ce eşti Mângâierea celor împovăraţi de păcate, Floarea tuturor darurilor cereşti, Oglinda îngerilor, Muntele Cel înalt al desăvârşirii, Rai tainic al fecioriei, Tabor înţelegător al tuturor virtuţilor, Corabia mântuirii păcătoşilor, Căruţa Cea de foc a Înţelepciunii, Psalmul Cel scris în cartea inimii, Izvorul rugăciunii neîncetate, Legătură a unirii noastre cu Dumnezeu.

Cu paşii gândurilor umilite ne apropiem de prea luminată icoana Ta, noi, cei ce nu ştim a ne ruga din pricina împietririi inimii noastre. Izvorul rugăciunii Tale să adape inima noastră cea lipsită de dulceaţa cuvântului dumnezeiesc. Ploaia milostivirii Tale să înmoaie pământul cel împietrit al inimii noastre. Laudele împletite Ţie de serafimi să întraripeze inima noastră cu dorul cel dumnezeiesc. Suspinurile heruvimilor coborâte în adâncul sufletului nostru să ne tragă pe noi spre înălţimea cugetării smerite. Nu avem inimă înfrântă ca să aducem tânguire vrednică pentru păcatele noastre, nu avem nici pocăinţa care întăreşte casa sufletului pe temelia răbdării. Norii patimilor au întunecat cu totul cerul sufletului nostru şi nu putem privi nici măcar spre strălucirea frumuseţii Tale. Purtaţi suntem de valurile ispitelor şi cu greu călătorim pe marea cea sărată a acestei vieţi. Îndulceşte necazurile noastre cu darul Tău şi scrie-ne pe noi în cartea vieţii, Ceea Ce eşti Carte Ce ai purtat pe Cuvântul vieţii, Cel Care, prin pătimirea Sa, a scos pe Adam din lanţurile durerilor.

Ridică mintea noastră deasupra grijilor lumeşti şi pe piatra răbdării ne aşează, Ceea Ce ai născut pe Piatra vieţii, Cea Care a sfărâmat pietrele slujirii idoleşti. Acoperă-ne cu acoperământul Tău cel luminat, Ceea Ce eşti Ocrotitoare creştinilor şi păzeşti totdeauna pe robii Tăi cu darul Tău. Ceea Ce lacrimi ai vărsat pentru Fiul Tău pe Care L-ai văzut pironit pe cruce, dă-ne nouă lacrimi de umilinţă pentru păcatele noastre, cu care în fiecare ceas mâhnim milostivirea Stăpânului nostru. Inima Ţi s-a rănit când suliţa a străpuns coasta Fiului Tău, deci nu trece cu vederea nici rănile sufletelor noastre, ci cu untdelemnul rugăciunii Tale ne întâmpină şi ne ridică la înălţimea pocăinţei.

Bucură-te, Rază a înţelepciunii Soarelui Hristos, Turn nebiruit al creştinilor, Cetatea Cea cerească a Luminii, Vasul Cel plin de mirul laudelor îngereşti, bucură-te, Maică a Domnului, Ceea Ce reverşi daruri de minuni celor ce cu inimă smerită cad înaintea sfintei Tale icoane, cerând alinarea suferinţelor şi mare milă. Nu ne uita şi pe noi, cei ce, măcar că nu ştim a-ți aduce cuvânt vrednic de laudă, nădăjduim la acoperământul milostivirii Tale. Amin!

Publicat în Rugaciuni catre Maica Domnului | Etichetat | Lasă un comentariu

Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț – 9 iulie

Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Neamț este cunoscută și sub numele de icoana „Lidianca”, pentru că este considerată o copie perfectă a icoanei din Lida.

Această icoană a Maicii Domnului este considerată cea mai veche și mai frumoasă icoană din România, și cunoscută în toată lumea ca făcătoare de minuni. Timp de peste 600 de ani, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț a întărit credința creștin-ortodoxă a conducătorilor, monahilor și a credincioșilor din România.

Ea a fost comandată de către Sfântul Gherman în anul 665, fiind copie a icoanei Maicii Domnului ce se afla în Lida, din anul 35. Pe spatele icoanei este zugrăvit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, care s-a născut în Lida. Sfântul Gherman a adus icoana cu el în Constantinopol atunci când a devenit patriarh, și a oferit-o Mănăstirii Heleopatra.

La începutul persecuției iconoclaste a împăratului Leon al III-lea, în anul 714, icoana Maicii Domnului a fost ascunsă, iar în anul 716 a fost trimisă în secret de către Sfântul Gherman la Roma, Papei Grigorie al III-lea.

Icoana Maicii Domnului a fost așezată timp de 106 ani în Basilica „Sfântul Petru” din Roma. După învingerea iconoclaștilor, Papa Serghie al II-lea a readus icoana în Constantinopol. Icoana a fost întâmpinată la intrarea în Constantinopol de Sfânta Împărăteasă Teodora, însoțită de Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului și popor mult din Imperiul Bizantin. Apoi, icoana a fost reașezată în Mănăstirea Heleopatra.

În jurul anului 1400, împăratul Manuel al II-lea Paleologul a trimis trei icoane în semn de recunoștință a Imperiului Bizantin, față de Voievodatul din Moldova:

Una pentru Voievodul Alexandru cel Bun – icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, care a fost așezată în Mănăstirea Bistrița, Neamț, România.
Una pentru soția sa, Neacșa (numită în unele scrieri Ana) – icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost așezată în Mănăstirea Agapia, Neamț, România.
Una pentru Mitropolitul Iosif Mușat – icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care a fost așezată în Biserica Sfântul Gheorghe din Suceava, cunoscută sub denumirea de Biserica Mirăuți.
Biserica Sfântul Gheorghe – Mirăuți din Suceava se afla în apropierea Curții Domnești și a îndeplinit rolul de Catedrală Mitropolitană a Moldovei, între anii 1402-1522. Icoana Maicii Domnului a stat în biserica Sfântul Gheorghe până în anul 1415, când a fost dusă și așezată în Mănăstirea Neamț, unde a și rămas de atunci.

În timpul unei invazii a Imperiului Otoman, icoana a fost îngropată din iunie 1821, până în octombrie 1822, împreună cu alte obiecte de valoare, într-o poiană tainică de pe Muntele Rusu, pentru a fi protejată. Astăzi, pe locul în care a fost îngropată icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se află Schitul Icoana Veche.

Între anii 1844-1845, icoana a fost ferecată într-o îmbrăcăminte de argint aurit, ornamentată cu pietre prețioase.

Unul dintre principii moldoveni a oferit o copie a icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț unui moșier rus, pe nume Certkov. Descendenții lui Certkov au așezat icoana în biserica din sat în anul 1846. Pe spatele icoanei se află o inscripție în care se spune că icoana este o copie fidelă a icoanei trimise din Constantinopol, de către împăratul Manuel Paleologul.

De asemenea, prin călăuzirea Maicii Domnului, Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi (15 noiembrie) a povățuit mulți asceți în Rusia și, mai apoi, în România.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Etichetat , , | Lasă un comentariu

9 Iulie , Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Cipru

Icoana Maicii Domnului din Cipru aparţine stilului Panachrana. Aici Maica Domnului este pictată şezând pe tron cu Pruncul Sfânt în braţe, cu câte un înger de ambele părţi.
Sfânta icoană a făcut prima minune în anul 392 pe insula Cipru, la mormântul Dreptului Lazăr (prăznuit în 17 octombrie) şi este păstrată într-o mănăstire de-acolo. La Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova şi în Biserica Nikolo-Golutvin din satul Stromyn, dioceza Moscovei, se găsesc replici faimoase ale acestei icoane.

În săptămâna triumfului ortodoxiei, în Sinaxarul Grecesc există informaţii despre o anumită icoană, care poate fi chiar această icoană din Cipru. Se spune că în insula Cipru un arab trecea pe lângă o biserică dedicată Preasfintei Fecioare. Ca să-şi manifeste ura faţă de creştinism, acesta a tras o săgeată într-una din icoanele Maicii Domnului care se aflau afară la poartă. Săgeata a lovit genunchiul Fecioarei din care a început să curgă sânge. Îngrozindu-se, arabul s-a urcat pe cal şi a gonit spre casă dar a căzut mort înainte să poată ajunge. Aşa a plătit pentru fapta sa blasfemiatoare.

Unele copii ale icoanei se numesc „Curăţitoarea”, „Cuţitul” şi „Şoimul.” Cea numită Şoimul a primit această denumire datorită felului în care a fost descoperită. Se spune că un conducător creştin din Cipru era la vânătoare cu şoimul său dresat care a rămas prins într-un tufiş urmărind altă pasăre. Bărbatul a dat ordin să se taie tufişul ca să-şi poată salva şoimul. Făcând aceasta, servitorii săi au eliberat şoimul şi au descoperit Icoana Maicii Domnului din Cipru. În acel loc conducătorul a clădit o mănăstire. Icoana din Cipru „Curăţitoarea” era faimoasă pentru puterea sa vindecătoare de boli ale ochilor.

Icoana „Stromyn” a devenit cunoscută în 1841. O fată de 18 ani din Stromyn, un sat nu departe de Moscova, era pe moarte din cauza unei boli grele. În vis i-a apărut Icoana din Cipru stând în faţa uşii bisericii şi o voce îi spunea: „Ia-mă în casa ta şi roagă preotul să facă o moliftă cu sfinţirea apei şi te vei vindeca”. Bolnava a fost dusă la biserică şi în scurt timp au descoperit icoana. Ea a făcut întocmai cum I-a spus Maica Domnului şi îndată s-a întremat atât încât a avut putere să ducă singură icoana înpoi în biserică. La scurt timp fata s-a vindecat complet. Icoana din Cipru „Stromyn” a continuat să facă minuni de vindecare despre care preotul bisericii îl informa pe Mitropolitul Filaret al Moscovei (prăznuit în 19 noiembrie).

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Kazan (Kazanskaia) – 8 iulie

Icoana Maicii Domnului din Kazan este una dintre cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni din Biserica Ortodoxa din Rusia, considerată ocrotitoarea orașului Kazan și a poporului rus. Numele icoanei vine de la localitatea Kazan, unde icoana a apărut, a fost păstrată și de unde cinstirea ei s-a răspândit în tot cuprinsul Rusiei.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul este unică prin faptul că în ea este zugrăvită o singură mână ‒ dreapta Pruncului Hristos, care binecuvântează. Mâinile Maicii Domnului și mâna stângă a Mântuitorului nu sunt vizibile, ci se află sub veșminte.

Două mari catedrale, în Moscova și în Sankt Patersburg, sunt închinate Maicii Domnului din Kazan, dar și alte numeroase biserici, din întreaga Rusie.

Conform tradiției, icoana a fost adusă în Rusia de la Constantinopol, în secolul al XIII-lea. După ce tătarii au asediat și cucerit orașul Kazan, l-au transformat în capitala Hanatului lor, în anul 1438, iar icoana Maicii Domnului din Kazan nu a mai fost menționată în nici o cronică. Informații despre icoana încep să apară la câțiva ani după eliberarea orașului de sub stăpânirea tătară, de către Ivan cel Groaznic, în anul 1552.

Maica Domnului i s-a arătat în vis unei fetițe de zece ani, ce se numea Matrona, spunându-i să scoată de sub ruinele unei case arse chipul sfânt, frumos zugrăvit. Vedenia s-a repetat până când copila a înțeles că icoana trebuia căutată printre dărâmăturile indicate. Conform instrucțiunilor primite în vis, Matrona a mers la arhiepiscop și i-a povestit visele ei, dar acesta nu a luat-o în serios.

Pe 8 iulie 1579, Matrona a mers împreună cu mama ei și a dezgropat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de sub cenușa unei case, unde fusese ascunsă mult timp de furia tătarilor. Icoana descoperită era strălucitoare și frumoasă, ca și cum ar fi fost nouă. Auzind cele petrecute, arhiepiscopul a venit îndată și s-a rugat înaintea icoanei, pocăindu-se pentru necredința lui.

După aceasta, el a luat icoana și a așezat-o în Biserica „Sfântul Nicolae” din Kazan, unde un bărbat care era orb s-a vindecat chiar în acea zi. La această biserică slujea ca preot Ermoghen, care mai târziu a fost ales mitropolit de Kazan. El a mutat icoana în Catedrala „Buna Vestire” din Kazan și a stabilit ziua de 8 iulie ca zi de prăznuire a icoanei Maicii Domnului din Kazan. Aici, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a săvârșit numeroase tămăduiri sufletești și trupești prin sfântă icoana sa. Despre aceste evenimente aflăm din Cronicile lui Ermoghen, care au fost scrise la cererea țarului, în anul 1595.

În anul 1612, când Ermoghen a devenit patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii, Moscova a fost ocupată de invadatorii polonezi. Patriarhul a făcut un apel către poporul rus ca să se ridice la luptă și să-și apere pământurile. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Kazan a fost adusă în fruntea armatei condusă de cneazul Dimitrie Pojarski.

Când armata poloneză a fost în cele din urmă izgonită din Moscova, la 22 octombrie 1612, victoria a fost atribuită mijlocirii Maicii lui Dumnezeu, prin icoana din Kazan. În același an, atunci când țarul Mihail Feodorovici a urcat pe tron, a instituit zilele de 8 iulie și 22 octombrie ca sărbători în cinstea icoanei Maicii Domnului din Kazan.

Țarul a ferecat icoana Maicii Domnului într-o îmbrăcăminte de aur, pietre prețioase și perle. Mai târziu, a fost făcută o nouă ferecătură de către împărăteasa Ecaterina.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eleusa” din Novgorod – 8 iulie

Pe data de 8 iulie 1337, un îngrijitor de la Biserica „Sfânta Treime” din Novgorod a auzit un zgomot în interiorul bisericii și a mers să vadă ce se întâmplă. Acesta a fost uimit să vadă că icoana Maicii Domnului care era așezată pe al doilea nivel de icoane, deasupra ușii dinspre nord a iconostasului, a părăsit locul său și plutea în aer. Din ochii Fecioarei Maria curgeau lacrimi.

Îndată a fost înștiințat Arhiepiscopul Alexie, care a venit la biserică înconjurat de cler și de o mulțime de oameni. După aceasta, a fost făcut un iconostas special, în care a fost așezată icoana Maicii Domnului, după care s-a stabilit ca dată de prăznuire, ziua de 8 iulie.

În același an, orașul Novgorod a fost cuprins de ciumă. Oamenii au mers în număr foarte mare să se roage înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ciuma a dispărut. În anul 1352, Arhiepiscopul Vasile a instituit o procesiune anuală cu icoana Fecioarei Maria, care se face de la Biserica „Sfânta Treime”, până la Biserica „Sfânta Sofia”.

În vara anului 1366, Biserica „Sfânta Treime” a ars, dar icoana „Eleusa” plutea în aer, deasupra flăcărilor. Arhiepiscopul Alexie a venit îndată la biserică și, după ce a rostit mai multe rugăciuni, icoana a coborât în mâinile lui. Imediat după aceasta, focul s-a stins în mod minunat, dar pe spatele icoanei a rămas o urmă de arsură de șapte centimetri, ca mărturie a minunii.

Marele Cneaz Ivan al III-lea a luat icoana la Moscova în anul 1397, unde a rămas până în anul 1508. În acea perioadă, Maica Domnului i-a apărut în vis Cneaghinei Maria și i-a poruncit ca să ducă icoana înapoi la Novgorod.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Sitka – 8 iulie

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se află în Catedrala „Sfântul Arhanghel Mihail” din Sitka, Alaska, și este una dintre cele mai cinstite icoane din America de Nord.

Icoana este atribuită celebrului iconograf Vladimir Lukici Borovikovski (1758-1826), un protejat al Împărătesei Ecaterina a II-a. El a învățat tainele zugrăvirii icoanelor la Academia de Arte din Sankt Petersburg, Rusia. Borovikovski a pictat multe dintre icoanele din Catedrala Icoanei Maicii Domnului „Kazanskaia” din Sankt Petersburg.

Icoana din Sitka este o copie a icoanei Maicii Domnului din Kazan și a fost pictată pe pânză, la dimensiunile 91,44 x 44,45 cm. Icoana a fost ferecată într-o îmbrăcăminte de argint frumos ornamentată. Catedrala din Sitka a primit icoana în dar de la muncitorii din Compania Ruso-Americană în anul 1850, la doi ani după ce Catedrala a fost târnosită. Chiar dacă salariile lor erau mici, acești oameni au contribuit cu generozitate la zidirea și înfrumusețarea catedralei.

Foarte multe minuni au fost atribuite icoanei Maicii Domnului „Kazanskaia” din Sitka. Se crede că cei ce o privesc în ochi pe Fecioara Maria atunci când se roagă înaintea icoanei primesc alinare în necazurile lor.

Datorită privirii blânde pe care o are Maica Domnului, icoana este descrisă ca „o perlă de artă bisericească din Rusia, care transmite blândețe, puritate și armonie” și „cel mai frumos chip al Maicii Domnului cu Pruncul Dumnezeisc în brațe”.

Inițial, icoana a fost așezată pe iconostasul principal al Catedralei „Sfântul Arhanghel Mihail” din Sitka. Acum icoana este așezată în partea stângă a catedralei, într-un iconostas propriu.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Maica Domnului plătește o datorie la Fisc(din minunile Maicutei Domnului)

Aceasta minune s-a petrecut în 1995 și s-a consemnat în cartea Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, Stăpâna cea Grabnic Ascultătoare, editata de Sfânta Mănăstire Mandra din Attica,Grecia. Identitatea femeii este cunoscuta Sfintei Mănăstiri.

După ce-i murise soțul, o doamnă din Megara a fost înștiințată de Serviciul Fiscal să se prezinte la oficiul local pentru reglementarea unei mari datorii pe care soțul o făcuse prin firma pe care o avea. S-a dus așadar la Fisc ca să afle despre ce sumă de bani este vorba și despre cum se poate achita de datorie. Funcționarul i-a spus că n-o poate primi în acea zi pentru că se ocupă de alți solicitanți și trebuia să studieze dosarul cu atenție. Așa că i-a spus că-i va telefona în două-trei zile. Dar pentru că bani nu erau, înainte de ziua aceasta grea s-a dus împreună cu sora ei la Mănăstirea Maicii Domnului ”Grabnic ascultătoarea” și s-a rugat din inimă Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu să ”reglementeze“ ea chestiunea așa cum știe și poate mai bine.
Și, îtr-adevăr, după trei zile, când s-a dus la funcționarul Fiscului pentru a afla suma datorată, nu i-a venit să creadă ce a auzit : ”Doamnă, cazul datoriei dvs a fost închis. A venit ieri o doamnă și a achitat toată datoria!”

Doamna l-a intrebat atunci ce și cum, fiindca ea nu trecuse să plătească. “Nu știu “, i-a spus el, “cine era doamna aceea. Important pentru noi e că dosarul a fost închis, pentru că datoria a fost platită”.

Trebuie spus că despre datoria aceasta nu avea cunoștiință nimeni altcineva în afară de mama și de fiica femeii. Mai știa însă și Preasfânta Născatoare de Dumnezeu,….

Spunea fiica ei c-o auzise pe văduvă zicând apoi: ”Preasfanta mea, îmi arde inima numai când mă gândesc la această minune nemaiauzită, cum ai intrat în sediul Fiscului ținând în mână banii pentru datoria noastră, cum ai pășit pe holurile zgomotoase ale clădirii… Cum voi putea spune lumii întregi despre casierul care a luat banii din sfințitele tale mâini fără să se cutremure de nedumerire ? Preasfântă Maica, l-a trecerea ta n-au sunat clopotele, însă ele răsună în nima mea și vor răsuna cât voi fi , împreună cu lacrimi de recunoștință pentru că m-ai învrednicit să trăiesc așa o minune – eu, o atât de neînsemnată roabă a lui Dumnezeu”….

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se află printre noi, dar noi ne punem prea des nădejdea în cele ale lumii, și prea rar în puterea lui Dumnezeu, a Maicii Sale și a Sfinților , care atât așteaptă de la noi – credință și puțină osteneală în lupat cu propriile patimi…

Minune publicata in ”Familia Ortodoxa” nr.9 din septembrie 2012

Publicat în Minunile Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Balikinskaya” – 30 iunie

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu își are numele de la satul Balykina, din provincia Cernigov. În unele sinaxare rusești mai este numită și icoana Maicii Domnului „Volyn”.

Potrivit tradiției, icoana a fost adusă în Rusia în secolul al XVII-lea, în timpul domniei lui Mihail Romanov, de refugiații ortodocși din Galicia. În timpul războiului cu suedezii, icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” a lăcrimat. În acea perioadă, icoana se afla în casa lui Dulskogo Pan, cel care a adus-o pe tărâmul rusesc. Văzând minunea, acesta a promis că va construi o biserică în care va așeza icoana Fecioarei Maria. Nedorind să se despartă de icoana făcătoare de minuni, el a întârziat zidirea bisericii. Însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat în vis lui Dulsky și i-a poruncit să construiască biserica în care a promis că va așeza icoana sa.

După acest vis, el a zidit biserica cu hramul Sfântului Nicolae și a mutat icoana în ea. Mutarea icoanei s-a săvârșit în ziua de 4 august 1711. Din acel moment, icoana a devenit cunoscută ca icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” și a săvârșit numeroase minuni.

Pe 24 iunie 1811 contesa Anna Ivanovna Bezborodko a ferecat icoana într-o îmbrăcăminte de argint aurit, ornamentată cu pietre prețioase. Pe îmbrăcămintea icoanei stă scris ca mărturie: „Această ferecătură a fost donată de contesa Anna Ivanovna Bezborodko pe 24 iunie 1811”.

Icoana este renumită în tot cuprinsul Rusiei pentru vindecările minunate și variate pe care le săvârșește. Este cunoscută în special pentru vindecările afecțiunilor sistemului nervos. Printre minunile cele mai cunoscute sunt: izbăvirea localității Rozhkov de epidemia de holeră din anul 1872, izbăvirea de ciumă a satului Kovalevkepred din anul 1876 și vindecare de pneumonie a unei familii în anul 1886.

Icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” este pictată pe pânză lipită pe lemn. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu își ține mâinile împreunate în rugăciune, iar Pruncul Hristos se odihnește în poala Maicii Sale.

O copie fidelă a acestei sfinte icoane a aparținut Sfântului Ioan Maximovici, Mitropolit de Tobolsk (†10 iunie 1715), de când era Episcop de Cernigov. Sfântul Ioan a fost cel care a dat binecuvântare ca în jurul bisericii în care se afla icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” să se formeze o mănăstire în anul 1712. Aceasta a funcționat până în anul 1923, când a fost închisă și demolată.

În anul 1993, Biserica Ortodoxă din Rusia a hotărât redeschiderea și restaurarea mănăstirii. Doi ani mai târziu, în 1995, icoana Maicii Domnului „Balikinskaya” a fost așezată în biserica mănăstirii. În toată această perioadă, icoana fusese păstrată în secret de câțiva creștini evlavioși, pentru a evita distrugerea ei.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” (Trihirussa) – 28 iunie

Conform tradiției, Sfântului Ioan Damaschin i-a fost tăiată mâna dreaptă ‒ pentru că ținea cuvântări și scria apologii pentru apărarea icoanelor, în perioada iconoclastă. Spre seară, luând mâna tăiată, Sfântul Ioan s-a așezat înaintea icoanei Maicii Domnului, o zestre de mare preț a familiei sale și a început a se ruga Maicii Domnului din adâncul inimii, ca să-l vindece.

După rugăciune îndelungată, Sfântul Ioan a adormit și a avut un vis în care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a întors spre el, promițându-i vindecare rapidă. Când s-a trezit din somn, Sfântul Ioan a constatat că mâna lui era nevătămată.

În semn de recunoștință pentru minunea săvârșită de Maica Domnului prin icoana sa, Sfântul Ioan Damaschin a lipit pe icoana Maicii Domnului o mână din argint, o „jertfă” care dă impresia că Maica Domnului are o a treia mână. Din acest motiv, această icoană a Maicii Domnului mai este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini” sau Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin”.

Icoana originală se află în Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos. O copie făcătoare de minuni a icoanei este așezată în Paraclisul Mănăstirii Neamț, fiind adusă aici de către Sfântul Paisie de la Neamț.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

18 iunie – Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bogolubskaia”

Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” este prăznuită pe 18 iunie și 23 octombrie.

Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost zugrăvită în secolul al XII-lea, la cererea Sfântului Andrei Bogoliubsky (Andrei, iubitorul de Dumnezeu – prăznuit pe 4 iulie), spre amintirea unei apariții a Maicii Domnului. Sfântului Andrei Bogoliubsky este nepotul Marelui Cneaz Vladimir Monomahul de Kiev.

În anul 1155, Sfântul Cneaz Andrei a adus cu el atunci când s-a mutat de la Vishgorod la Suzdal, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată de Sfântul Evanghelist Luca (aceasta a fost denumită ulterior Icoana Maicii Domnului din Vladimir). La șapte vestre distanță de Vladimir, caii ce transportau icoana s-au oprit neputând mișca din loc icoana făcătoare de minuni. Văzând aceasta, Sfântul Cneaz Andrei i-a cerut preotului Nicolae, care îi însoțea, să săvârșească rugăciuni înaintea sfintei icoane, el însuși rugându-se vreme îndelungată cu lacrimi ca să se descopere sensul opririi cailor.

Mai târziu, când s-a retras în cortul său, Andrei a continuat rugăciunea fierbinte. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat, ținând un sul de hârtie în mâna stângă și a poruncit binecredinciosului cneaz ca icoana ce o aducea de la Vishgorod să o așeze în orașul Vladimir, și să ridice o biserică (o nouă mănăstire) pe locul în care Ea i s-a arătat. La final, Maica Domnului a ridicat mâna arătând spre cer, unde a apărut Hristos Mântuitorul binecuvântând. Apoi vedenia s-a încheiat.

Îmediat după arătare, cneazul s-a grăbit să împlinească porunca, construind o biserică din piatră în cinstea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și de asemenea o mănăstire. Ulterior, cneazul a comandat unor iconografi talentați să zugrăvească o icoană în care Maica Domnului să fie reprezentată așa cum i s-a arătat lui în acea viziune: Fecioara Maria ține în mâna stângă un sul de hârtie, iar cu dreapta arătând spre Hristos din ceruri care-i binecuvânta. Însuși Cneazul Andrei este reprezentat stând în genunchi în fața Maicii Domnului.

Când biserica a fost finalizată, Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” a fost așezată înăuntru, și a fost instituită o sărbătoare anuală în cinstea acesteia, pe 18 iunie.

Icoana a fost numită după numele Cneazului, „Bogoliubsky” (iubitorul de Dumnezeu), fiind așezată în mănăstirea ridicată de acesta. Chiar și mănăstirea a devenit cunoscută sub numele de „Bogoliubskaia”, iar orașul ce s-a întemeiat în jurul ei s-a chemat Bogoliubovo.

Noua icoană zugrăvită, „Bogolubskaia”, a fost înzestrată de Dumnezeu cu darul săvârșirii de minuni, ajutându-i pe credincioșii aflați în nevoi, care se rugau înaintea ei cu credință. Copii ale icoanei s-au împrăștiat în tot ținutul Rusiei, fiind și ele făcătoare de minuni.

În anul 1771, o copie a icoanei Maicii Domnului „Bogolubskaia” ce se afla în Kozlov s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. Orașul a fost lovit de ciumă, iar localnicii, înspăimântați, nu știau cui să ceară ajutor. După ce icoana a fost purtată în procesiune prin oraș, epidemia a încetat.

În amintirea acestei minuni, locuitorii orașului merg anual în procesiune cu icoana prin jurul orașului în data de 23 octombrie (ziua izbăvirii de ciumă). Acum icoana este îmbrăcată în argint și împodobită cu pietre prețioase.

Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cand ai un necaz mare, sa te rogi asa Maicii Domnului.

Parintele Sofia Boghiu :

„Cand ai un necaz mare, sa te rogi asa Maicii Domnului.

”-Sa va spun o mica istorioara de la inchisoare. Cineva a fost inchis si a stat 20 de ani in inchisoare, un tanar imbatranit in suferinte. Intr-o ancheta extraordinar de grea, i s-a terminat rabdarea si si-a pus in gand sa gaseasca un mijloc ca sa-si curme viata.

Si-a adus aminte insa, ca in tinerete, cand era liber, bunica ii spunea: „Cand ai un necaz mare, sa te rogi Maicii Domnului!”.

Si-a adus aminte de acest lucru, si spunea el: „Catre Mantuitorul n-aveam curajul sa ma rog – pentru ca a avut si omul acesta greselile lui – dar catre Maica Domnului, care a fost si ea pamanteana ca si noi, m-am rugat! Scurt.

O rugaciune la disperare: Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici! Ajuta-ma!”.

Se ruga in celula. Si peste cateva clipe vede intrand prin usa inalta a celulei o faptura in alb cu un Prunc in brate: „M-ai chemat! Am sa te ajut. Fii in pace!”. Si a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat dupa aceea la ancheta.

L-au mutat intr-un alt loc, la Polul Nord undeva, si toata viata lui de dupa aceea – ca a trait inca multi ani in inchisoare – a avut o viata foarte linistita in sufletul lui, desi suferintele din afara erau destul de grele din cand in cand. Maica Domnului l-a ajutat in momentul urmator dupa rugaciunea sa.

Aceasta intamplare o stiu de la cel care a patit-o. El mi-a spus-o. Si in inchisoare nu se minte! In inchisoare spune fiecare ce are curat in inima lui. Mi-a spus bietul om ce a patit si cum i s-a rezolvat problema lui.

De Maica Domnului se bucura toata faptura! „Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine!”

Sa o avem pe Maica Domnului in constiinta noastra ca pe aceea care, nascandu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, de ea se bucura, fiindca ea este plina de dar, toata faptura, adica toti ingerii si toti oamenii cei drept credincioși. „

Publicat în Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti | Lasă un comentariu

Acatist la Icoana Maicii Domnului „Axion Estin”

Condacul 1

Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, ceea ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat: Aliluia!

Icosul 1

Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-ţi:
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti;
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite;
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi;
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând;
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor;
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând;
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite;
Bucură-te, tăcerea cea limpede a rugătorilor;
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 2-lea

Venit-a Sfântul Arhanghel Gavriil la ucenicul cel ascultător şi l-a învăţat pe el taina cântării Tale celei prea minunate, de care se înfricoşează toţi cei ce cântă Domnului: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu mărgăritarele rugăciunilor Tale împleteşte nouă cunună prea slăvită prin care să împodobim icoana Ta cea de minuni izvorâtoare cu laude ca acestea:
Bucură-te, laudă fără de sfârşit a iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, bogăţie neîmpuţinată a celor săraci cu duhul;
Bucură-te, izvor nesecat de milostivire pentru cei smeriţi;
Bucură-te, ploaie de înţelepciune pentru cei însetaţi de mântuire;
Bucură-te, soare mult veselitor pentru cei iubitori de lumina Duhului;
Bucură-te, cântec neîncetat pentru iubitorii de taine cereşti;
Bucură-te, odihna sufletelor tulburate de ispite;
Bucură-te, buna auzire celor cufundaţi în tăcere;
Bucură-te, luminarea celor cuprinşi de nedumerire;
Bucură-te, înţelepţirea tainică a iubitorilor de feciorie;
Bucură-te, oglinda Împărăţiei veşnice a Luminii;
Bucură-te, cărarea celor ce se grăbesc spre izvoarele cereşti;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 3-lea

În chip de pelerin îngerul s-a arătat ucenicului rugător şi taina rugăciunii Maicii Domnului i-a descoperit, ca oamenii şi îngerii, cu o gură şi o inimă să cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Pe lespedea inimii mai vârtos decât pe piatră a scris Arhanghelul rugăciunea cea către Maica Luminii, iar noi ne grăbim a scrie pe piatra inimilor noastre cuvinte de laudă ca acestea:
Bucură-te, mângâierea celor lipsiţi de ajutor;
Bucură-te, condei ce scrii nouă taina rugăciunii;
Bucură-te, carte întru Care S-a scris Cuvântul Tatălui;
Bucură-te, templu întru Care S-a odihnit slava Duhului;
Bucură-te, munte înalt neajuns de minte omenească;
Bucură-te, mare a rugăciunii înfricoşătoare ochilor îngereşti;
Bucură-te, izvor de smerenie pentru cei râvnitori;
Bucură-te, încununarea celor ce se ostenesc pentru Adevăr;
Bucură-te, chemarea celor încurcaţi pe cărările deşertăciunii;
Bucură-te, liniştea celor de ispite înviforaţi;
Bucură-te, povăţuire grabnică monahilor evlavioşi;
Bucură-te, îndreptarea celor căzuţi în păcat;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 4-lea

S-a întunecat mintea celor grăitori împotrivă, nereuşind să ajungă cu gândul la taina naşterii tale, iar noi cu gânduri smerite ne plecăm înaintea tainei, cântând numai: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cuvine-se cu adevărat să slăvim taina cea înfricoşătoare prin care din tine a luat trup Cel Nevăzut şi lumii a dăruit mare milă, Cel de Care se cutremură cetele îngereşti; cuvine-se dar, şi noi să îţi aducem cântări de laude ca acestea:
Bucură-te, oglinda fecioarelor înţelepte;
Bucură-te, că ai născut Mântuirea noastră din blestem;
Bucură-te, că ai rupt legătura întristării Evei;
Bucură-te, că ai nimicit toate răzvrătirile deşarte;
Bucură-te, că întru tine fecioria şi naşterea s-au îmbrăţişat;
Bucură-te, că pe cele despărţite prin legătura dragostei le-ai unit;
Bucură-te, că ai nimicit pe surpătorii lui Adam;
Bucură-te, că întru tine S-a văzut taina mântuirii;
Bucură-te, râu pururea curgător cu apele milostivirii;
Bucură-te, zid nestricat al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, cununa tuturor vredniciilor cereşti;
Bucură-te, lumina călăuzitoare către Raiul desfătării;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 5-lea

Nu poate toată mintea să numere mulţimea minunilor tale prin care atâtea suflete s-au mântuit şi cei fără nădejde s-au făcut moştenitori Împărăţiei cereşti, cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Vrednică eşti de slava heruvimilor şi de neîncetata laudă a serafimilor, căci cu trup ai născut pe Înţelepciunea Tatălui, prin Care lumea s-a izbăvit de blestemul morţii, cântând ţie:
Bucură-te, învierea celor căzuţi în moartea păcatului;
Bucură-te, odihna celor osteniţi de ispite;
Bucură-te, mângâierea celor smeriţi cu inima;
Bucură-te, pacea celor ce se luptă cu stăpâniile întunericului;
Bucură-te, dulce auzire celor împovăraţi de întristare;
Bucură-te, liman ceresc iubitorilor de mântuire;
Bucură-te, slobozirea Evei din pustia întristării;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de milostivire;
Bucură-te, cântarea cea fără de sfârşit a oştilor îngereşti;
Bucură-te, lumină înfricoşătoare duhurilor întunericului;
Bucură-te, surparea sfaturilor celor nelegiuite;
Bucură-te, luminarea celor întraripaţi de umilinţă;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 6-lea

Sfântul Arhanghel Gavriil în chip de pelerin s-a arătat călugărului râvnitor şi l-a învăţat rugăciunea cea iubită de oştile îngereşti, ca să cânte cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca pe o moştenire cerească am primit rugăciunea Ta de la înger, ca să urcăm şi noi cu osârdie pe scara laudelor dumnezeieşti, în cântări de veselie ca acestea:
Bucură-te, luminarea celor iubitori de înţelepciune;
Bucură-te, smerita cugetare a celor străpunşi de pocăinţă;
Bucură-te, adâncul doririlor celor curaţi cu inima;
Bucură-te, moştenirea cea dorită a celor blânzi;
Bucură-te, pacea cea înaltă a celor căutători de mărgăritarele înţelepciunii;
Bucură-te, liniştea celor ce călătoresc pe marea vieţii;
Bucură-te, carte nepătrunsă de ochii îngereşti;
Bucură-te, izvor de daruri pentru cei săraci;
Bucură-te, bogăţia cea fără de sfârşit a slujitorilor Tăi;
Bucură-te, a monahilor întrarmare cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, pavăză tare tuturor credincioşilor;
Bucură-te, mângâierea sufletelor rănite de întristare;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 7-lea

Ca într-o cămară ai ascuns în pântecele Tău pe Fiul Tatălui, pe Cel Ce a venit să ne slobozească pe noi din temniţele iadului, ca să-I cântăm la lărgimea Raiului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Toate cetele îngereşti se grăbesc a-ţi culege nectarul înţelepciunii spre a-ţi pregăti mierea laudelor cereşti, cu care îndulcesc şi inimile noastre, făcându-le fagure purtător de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, Stâlpul de foc al rugăciunii pentru lume;
Bucură-te, izvorul cel nesecat al doririlor dumnezeieşti;
Bucură-te, poarta cea mare a Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, încununarea celor iubitori de osteneli duhovniceşti;
Bucură-te, mare nesecată a darurilor Izvorului vieţii;
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă în deşertul ispitelor;
Bucură-te, a monahilor povăţuitoare către cele cereşti;
Bucură-te, a pustnicilor pecetluire cu lumina Duhului;
Bucură-te, mijlocitoarea cea tare a celor din lume;
Bucură-te, corabie purtătoare către limanurile desăvârşirii;
Bucură-te, scut de mântuire al celor din nevoi;
Bucură-te, risipirea întristării celor mâhniţi;
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în marea păcatelor;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 8-lea

Trâmbiţă ce ne trezeşti din somnul patimilor, dă-ne nouă înţelepciunea Duhului, ca să Te lăudăm cu osârdie, aducând Stăpânului tuturor cântări de: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cei neputincioşi au luat tărie şi cei nebăgaţi în seamă s-au înălţat la cele cereşti prin pocăinţă; întinde-ne şi nouă mână de ajutor, ca să ne izbăvim de grijile lumeşti şi să-ţi cântăm:
Bucură-te, mijlocitoare a împăcării cu Dumnezeu;
Bucură-te, veselia celor din robia întristării;
Bucură-te, fulger ce risipeşti gândurile cele rele;
Bucură-te, rază ce ne scoţi din întunericul păcatului;
Bucură-te, carte ce ne înveţi tainele vieţuirii întru curăţie;
Bucură-te, picătură ce curăţeşti minţile înfundate de păcate;
Bucură-te, curmarea durerii celor neputincioşi;
Bucură-te, mers dulce celor iubitori de osteneală ;
Bucură-te, îngrădirea cea tare a celor fără de ajutor;
Bucură-te, zid nebiruit celor ce se luptă duhovniceşte;
Bucură-te, surparea sfaturilor celor necuvioase;
Bucură-te, întărirea celor ce lucrează cele bune;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cum să laude taina naşterii Tale, iar noi, cerem să ne dăruieşti naşterea prin pocăinţă, ca să cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Amuţit-au păgânii, neputând a mărturisi taina fecioriei Tale întru naştere, iar noi cerem să redobândim frumuseţea cea dintâi a sufletului şi să cântăm Ţie:
Bucură-te, ruşinarea hulitorilor de Dumnezeu;
Bucură-te, dulce auzire celor smeriţi;
Bucură-te, încununarea celor ce slujesc Ţie;
Bucură-te, că ne înveţi să ne ferim de cursele diavoleşti;
Bucură-te, liniştea cea binecuvântată a pustnicilor;
Bucură-te, fântână adâncă pentru minţile smerite;
Bucură-te, izvor de mângâiere iubitorilor de rugăciune;
Bucură-te, pajişte plină de florile gândurilor cereşti;
Bucură-te, pământ nearat din care a răsărit Floarea vieţii;
Bucură-te, mireasma cea dulce a cântărilor îngereşti;
Bucură-te, că brazdele inimii le ari cu plugul rugăciunii;
Bucură-te, că eşti celor smeriţi pururea povăţuitoare către cer;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 10-lea

Lauda fecioarelor, păzeşte de toată furia gândurilor necurate pe cei ce Te cinstesc pe Tine şi ne dă nouă cu o inimă a grăi Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Lespedea cea scrisă de înger cu minunată rugăciunea Ta şi astăzi ni s-a păstrat, iar noi ne bucurăm aducându-ţi cântări de laudă, nădăjduind să primim pururea ocrotirea Ta, a Celei pururea slăvite aşa:
Bucură-te, izvorul bucuriei noastre cereşti;
Bucură-te, că şi de cât serafimii eşti mai cinstită;
Bucură-te, a heruvimilor neîncetată laudă;
Bucură-te, că ai născut pe Izvorul vieţii noastre;
Bucură-te, că întru Tine s-a odihnit taina Treimii;
Bucură-te, povăţuitoare blândă celor ce caută mântuirea;
Bucură-te, că ne scoţi din deşertul pustiu al patimilor;
Bucură-te, că ne picuri nouă a Ta bunăvoinţă;
Bucură-te, că ne soleşti îndurările Cuvântului;
Bucură-te, că ne povăţuieşti pe scara rugăciunii;
Bucură-te, că întăreşti paşii noştri slăbănogiţi de păcat;
Bucură-te, tămăduire grabnică celor din boli cumplite;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 11-lea

Astăzi toţi să ne adunăm într-un gând şi să slăvim pe Ceea ce este a noastră neînfruntată mijlocitoare către Părintele luminilor, Cel pururea lăudat în cântări de: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Nu ne părăsi pe noi Stăpână, în ceasul grelelor încercări, ci fii apărătoare nebiruită robului Tău, ca să Îţi aducem veşnic ofrande de mulţumiri prin laude ca acestea:
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;
Bucură-te, cununa laudelor celor cereşti;
Bucură-te, suspin al celor ce caută desăvârşirea;
Bucură-te, pod al întâlnirilor dumnezeieşti;
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă prin arşiţa grijilor lumeşti;
Bucură-te, că ne păzeşti călcâiul de cel viclean;
Bucură-te, ploaie binecuvântată de daruri cereşti;
Bucură-te, că răcoreşti minţile încinse de patimi;
Bucură-te, că mângâi inimile adăpate cu întristarea;
Bucură-te, că spulberi toate cursele celui viclean;
Bucură-te, că ne arăţi lămurit calea mântuirii;
Bucură-te, că ne povăţuieşti către muntele mântuirii;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 12-lea

Nu ne uita pe noi, robii Tăi cei din lume. Măcar că nimic vrednic de mântuire nu am făcut, ci soleşte-ne iertare de la Hristos şi sălăşluire în lumina cântărilor de: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În ceasul sfârşitului meu să nu mă laşi pe mine Stăpână, ci să îmi dăruieşti ocrotirea Ta de Maică, nimicind pe cei ce se scoală asupra mea cu mânie, ca să cânt Ţie aşa:
Bucură-te, floare rară în pustia inimilor smerite;
Bucură-te, privighetoare a înălţimilor duhovniceşti;
Bucură-te, bună auzire a celor iubitori de rugăciune;
Bucură-te, că în inimile noastre scrii taina mântuirii;
Bucură-te, că ne soleşti împăcarea cu Mirele doririlor;
Bucură-te, că alungi de la noi norul întunecat al ispitelor;
Bucură-te, că în ceasul nedumeririlor ne dăruieşti gând luminat;
Bucură-te, că la judecată ne eşti apărătoare de nădejde;
Bucură-te, că alungi de la noi frica osândirii;
Bucură-te, că ne înveţi a sluji Domnului întru smerenie;
Bucură-te, că dăruieşti toate cele de folos celor scârbiţi;
Bucură-te, că ne scoţi din această lume cu pace;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

Condacul al 13-lea

O, Maică Prealăudată, Care pe toţi îi miluieşti cu îndestulare, auzi neputincioasa noastră rugăciune şi ne revarsă darul înţelepciunii, ca şi noi să-ţi împletim cu Arhanghelul cununi de laude, aducând Domnului neîncetate cântări de: Aliluia! (se zice de trei ori).

Apoi se citesc

Icosul 1

Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-ţi:
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti;
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite;
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului;
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi;
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând;
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc;
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor;
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând;
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite;
Bucură-te, tăcerea cea limpede a rugătorilor;
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi;
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor!

și

Condacul 1

Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, ceea ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat: Aliluia!

după care se citeşte rugăciunea:

Rugăciune

O, Preacurată, ceea ce porţi cununa tuturor binecuvântărilor cereşti, Oglinda întru care ochii îngereşti contemplă cu uimire slava cea neapusă a Treimii, Hotarul netrecut al înţelepciunii, Vasul întru care s-au gătit râuri de minuni, Acoperământul rugăciunii nebiruite de furtuna ispitelor, către Tine întindem gândul nostru cel neputincios, voind a cuprinde între hotarele minţii noastre nepricepute frumuseţea Ta netâlcuită nici de îngeri. Din rânduială dumnezeiască fost-a trimis prea minunatul Arhanghel Gavriil către ucenicul cel ce se osârduia la rugăciune, ca din mâini îngereşti să primească testamentul laudelor Tale. Prin îngerul cel binevestitor a strălucit în lume lauda Ta cea mai presus de minte omenească care îndulceşte şi auzul inimilor noastre.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Înălţime neajunsă a fecioriei şi Potir al sfinţeniei neapropiate tuturor Sfinţilor lui Hristos. Bucură-Te, Veselia fecioarelor şi Trâmbiţa Cea înţelegătoare Ce cheamă pe toţi pe muntele slavei spre a auzi glasul cel dulce al chemării Tatălui întru acoperământul aripilor Duhului ce înalţă gândul nostru către Hristos. Vrednică eşti cu adevărat de toată lauda lumii, însă nevrednicia noastră nu poate să Te cânte pe Tine după măsura desăvârşirii Tale.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Pacea Ce potoleşte valurile necazurilor noastre şi ne întraripează mintea spre suişul duhovnicesc. Bucură-Te, că eşti Vistierie a darurilor lui Hristos Ce se revarsă prin mila Sa şi asupra nevredniciei noastre, Comoara Cea nesecată a înţelepciunii dumnezeieşti. Vrednică eşti a purta toate cununile laudelor serafimilor şi a primi glasurile heruvimilor ca mulţumire căci ai purtat în pântecele Tău pe Cel Ce şade pe scaun prea-înalt. Primeşte cu îngăduinţă neputinţa noastră de a lăuda după datorie înălţimea slavei Tale.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Carte a rugăciunii întru care se scriu cererile credincioşilor spre înfăţişare Cuvântului. Bucură-Te, Braţul milei dumnezeieşti prin care ni se dau nouă, nevrednicilor, darurile cele preaslăvite ale Duhului, Privighetoare a înălţimilor dumnezeieşti neapropiate nici serafimilor. Vrednică eşti de toată buna viersuire a Arhanghelilor, însă primeşte ca un gângurit de prunci întru cele duhovniceşti şi lauda noastră. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Scaunul Cel Preaînalt al Cuvântului împodobit cu toate pietrele strălucitoare ale virtuţilor. Bucură-Te, Raiule al slavei întru Care se odihnesc miresmele tuturor cântărilor îngereşti ce laudă adâncimea nemăsurată a desăvârşirii Tale. Vrednică eşti a primi stâlpările de gând ale Domniilor, ca Una Ce stăpâneşti marginile lumii cu toiagul rugăciunii, însă nu zdrobi neputincioasele noastre cuvinte, ci ne întinde mână de ajutor întru necazuri.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Maica Cea mult milostivă a cetelor creştineşti, primind în braţele rugăciunii Tale pe toţi cei trişti şi lepădaţi şi dobândind iertare pentru toţi cei împovăraţi de păcate. Bucură-Te, Izvorul mângâierii noastre, ce cu rugăciunile Tale îndulceşti neputinţele noastre şi reverşi din destul mirul darurilor dumnezeieşti. Vrednică eşti de toată podoaba cântărilor Stăpâniilor, însă nu uita şi florile cele smerite ale laudelor noastre. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Doamna Stăpâniilor şi Lumina înţelepciunii heruvimilor, arătându-te ca O icoană prea minunată a darurilor Treimii. Bucură-Te, că cu sfatul Vieţii trimiţi în ajutorul nostru cete de îngeri ca să ne apere pe calea mântuirii de toată năvala potrivnicilor noştri nevăzuţi. Vrednică eşti a primi slujirea smerită a cetelor îngereşti, ca Una Ce firea femeiască cea smerită ai ridicat-o la înălţime neajunsă nici de mintea serafimilor. Nu ne uita nici pe noi, cei ce cu cântări de laudă prăznuim mai înainte Adormirea Ta cea preacinstită.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, ceea ce eşti Bucuria îngerilor şi Nădejdea mântuirii oamenilor, Podul suirii noastre către Dumnezeu. Bucură-Te, Imnul cel preaslăvit al doririi serafimilor şi Lauda ce îndulceşte inimile muritorilor, Icoana cea neapropiată a frumuseţii fecioriei. Vrednică eşti de ale îngerilor cunune de laudă, însă nu-ţi întoarce prea milostivă faţa Ta nici dinspre glasul gândurilor noastre smerite.

O, Preacurată, Preabinecuvântată, maica Dumnezeului nostru primeşte aceste nevrednice cântări de laudă aduse din prisosul inimii şi adapă inima noastră otrăvită de amărăciunea patimilor cu dulceaţa cântărilor Tale îngereşti, ca să aducem veşnică mulţumire şi laudă Treimii Celei de viaţă Făcătoare, Care a binevoit să ne strălucească nouă prin Tine mulţimea darurilor Sale, căci Aceleia I Se cuvine slavă şi cinste totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Publicat în Acatistele Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și prea nevinovată și Maica Dumne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.

Publicat în Rugaciuni catre Maica Domnului | Lasă un comentariu

CINSTIREA ICOANEI „AXION89 ESTIN”(VREDNICA ESTI) A MAICII DOMNULUI

Icoana „Axion estin” a Maicii Domnului este pomenită în ziua de 11 iunie, când se comemorează minunea apariţiei Arhanghelului Gavriil, cu completarea rugăciunii „Ceea ce eşti mai cinstită…”. Locul minunii a fost lângă schitul Protaton, în apropiere de mânăstirea Pantocratorului, în chilia unui călugăr şi a ucenicului său, la 11 iunie 982.

După această minune, Icoana a fost transferată în biserica Protaton. Chiar şi chilia unde a avut loc vizita Arhanghelului a primit numele „Axion estin”. Piatra pe care a scris Arhanghelul ca pe hârtie s-a păstrat şi a fost dusă prin hotărârea Patriarhiei de Constantinopol în palatul imperial „Sfântul Ştefan”.
Sfântul Cosma melodul (14 oct.) alcătuise în anul 720 rugăciunea „Ceea ce eşti mai cinstită…” – , intrată rapid în cult.

Arhanghelul Gavriil a fost cel prin care Dumnezeu a binevoit să o completeze, care s-a arătat în chip de călugăr ucenicului din Athos. Icoana în faţa căreia s-au rugat împreună ucenicul şi Arhanghelul era de tip Eleousa, care, pe parcursul rugăciunii şi o vreme după aceea, a strălucit cu lumină nepământească.
Gavriil Arhanghelul a fost primul care a rostit (sau a cântat)

„Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”, urmând abia apoi „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim”.

Minunea nu e lucru de mirare, pentru că „se cuvenea”… o rugăciune de preacinstire a Maicii Domnului, alcătuită şi de îngeri şi de sfinţi, pentru Împărăteasa îngerilor, cea fără de asemănare între sfinţi.
Cuvintele de înger s-au imprimat în inima ucenicului care le-a dorit scrise spre păstrare. Se cunoaşte că în acest fel s-a arătat cine era călugărul venit în chilie, la privegherea de noapte, căci Gavriil Arhanghelul a scris cu degetul pe o ţiglă (după alte surse, pe o piatră), cuvintele de completare.

De-acolo, rugăciunea s-a răspândit în forma completă, în toată Ortodoxia, după îndemnul mesagerului ceresc.

Mai mult, imnul „Cuvine-se cu adevărat” a fost introdus la puţin timp după minune în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după sfinţirea darurilor de Pâine şi Vin. Auzim acum, înaintea Mântuitorului prezent prin Sfintele Daruri, cum se aduce laudă Maicii Acestuia, Theotokos… prin guri de oameni şi glasuri îngereşti.

Icoana din chilia ucenicului athonit a fost mutată îndată la Karyes.
Şi ea, pe lângă „ţiglă”, era o mărturie a minunii petrecute. Apoi, răspândită (mai ales în Rusia) prin multe copii, a primit numele de „Axion estin” după numele rugăciunii, fiind extrem de îndrăgită şi iubită. Icoana mai este pomenită împreună cu Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, în ziua de 13 iulie.

Vineri, 11 Iunie
CINSTIREA Vineri, 11 Iunie
CINSTIREA ICOANEI „AXIOVineri, 11 Iunie
CINSTIREA ICOANEI „AXION ESTIN”(VREDNICA ESTI) A MAICII DOMNULUI
Icoana „Axion estin” a Maicii Domnului este pomenită în ziua de 11 iunie, când se comemorează minunea apariţiei Arhanghelului Gavriil, cu completarea rugăciunii „Ceea ce eşti mai cinstită…”. Locul minunii a fost lângă schitul Protaton, în apropiere de mânăstirea Pantocratorului, în chilia unui călugăr şi a ucenicului său, la 11 iunie 982.
După această minune, Icoana a fost transferată în biserica Protaton. Chiar şi chilia unde a avut loc vizita Arhanghelului a primit numele „Axion estin”. Piatra pe care a scris Arhanghelul ca pe hârtie s-a păstrat şi a fost dusă prin hotărârea Patriarhiei de Constantinopol în palatul imperial „Sfântul Ştefan”.
Sfântul Cosma melodul (14 oct.) alcătuise în anul 720 rugăciunea „Ceea ce eşti mai cinstită…” – , intrată rapid în cult.
Arhanghelul Gavriil a fost cel prin care Dumnezeu a binevoit să o completeze, care s-a arătat în chip de călugăr ucenicului din Athos. Icoana în faţa căreia s-au rugat împreună ucenicul şi Arhanghelul era de tip Eleousa, care, pe parcursul rugăciunii şi o vreme după aceea, a strălucit cu lumină nepământească.
Gavriil Arhanghelul a fost primul care a rostit (sau a cântat)
„Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”, urmând abia apoi „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim”.
Minunea nu e lucru de mirare, pentru că „se cuvenea”… o rugăciune de preacinstire a Maicii Domnului, alcătuită şi de îngeri şi de sfinţi, pentru Împărăteasa îngerilor, cea fără de asemănare între sfinţi.
Cuvintele de înger s-au imprimat în inima ucenicului care le-a dorit scrise spre păstrare. Se cunoaşte că în acest fel s-a arătat cine era călugărul venit în chilie, la privegherea de noapte, căci Gavriil Arhanghelul a scris cu degetul pe o ţiglă (după alte surse, pe o piatră), cuvintele de completare.
De-acolo, rugăciunea s-a răspândit în forma completă, în toată Ortodoxia, după îndemnul mesagerului ceresc.
Mai mult, imnul „Cuvine-se cu adevărat” a fost introdus la puţin timp după minune în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după sfinţirea darurilor de Pâine şi Vin. Auzim acum, înaintea Mântuitorului prezent prin Sfintele Daruri, cum se aduce laudă Maicii Acestuia, Theotokos… prin guri de oameni şi glasuri îngereşti.
Icoana din chilia ucenicului athonit a fost mutată îndată la Karyes.
Şi ea, pe lângă „ţiglă”, era o mărturie a minunii petrecute. Apoi, răspândită (mai ales în Rusia) prin multe copii, a primit numele de „Axion estin” după numele rugăciunii, fiind extrem de îndrăgită şi iubită. Icoana mai este pomenită împreună cu Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, în ziua de 13 iulie.N ESTIN”(VREDNICA ESTI) A MAICII DOMVineri, 11 Iunie
CINSTIREA ICOANEI „AXION ESTIN”(VREDNICA ESTI) A MAICII DOMNULUI
Icoana „Axion estin” a Maicii Domnului este pomenită în ziua de 11 iunie, când se comemorează minunea apariţiei Arhanghelului Gavriil, cu completarea rugăciunii „Ceea ce eşti mai cinstită…”. Locul minunii a fost lângă schitul Protaton, în apropiere de mânăstirea Pantocratorului, în chilia unui călugăr şi a ucenicului său, la 11 iunie 982.
După această minune, Icoana a fost transferată în biserica Protaton. Chiar şi chilia unde a avut loc vizita Arhanghelului a primit numele „Axion estin”. Piatra pe care a scris Arhanghelul ca pe hârtie s-a păstrat şi a fost dusă prin hotărârea Patriarhiei de Constantinopol în palatul imperial „Sfântul Ştefan”.
Sfântul Cosma melodul (14 oct.) alcătuise în anul 720 rugăciunea „Ceea ce eşti mai cinstită…” – , intrată rapid în cult.
Arhanghelul Gavriil a fost cel prin care Dumnezeu a binevoit să o completeze, care s-a arătat în chip de călugăr ucenicului din Athos. Icoana în faţa căreia s-au rugat împreună ucenicul şi Arhanghelul era de tip Eleousa, care, pe parcursul rugăciunii şi o vreme după aceea, a strălucit cu lumină nepământească.
Gavriil Arhanghelul a fost primul care a rostit (sau a cântat)
„Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”, urmând abia apoi „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim”.
Minunea nu e lucru de mirare, pentru că „se cuvenea”… o rugăciune de preacinstire a Maicii Domnului, alcătuită şi de îngeri şi de sfinţi, pentru Împărăteasa îngerilor, cea fără de asemănare între sfinţi.
Cuvintele de înger s-au imprimat în inima ucenicului care le-a dorit scrise spre păstrare. Se cunoaşte că în acest fel s-a arătat cine era călugărul venit în chilie, la privegherea de noapte, căci Gavriil Arhanghelul a scris cu degetul pe o ţiglă (după alte surse, pe o piatră), cuvintele de completare.
De-acolo, rugăciunea s-a răspândit în forma completă, în toată Ortodoxia, după îndemnul mesagerului ceresc.
Mai mult, imnul „Cuvine-se cu adevărat” a fost introdus la puţin timp după minune în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după sfinţirea darurilor de Pâine şi Vin. Auzim acum, înaintea Mântuitorului prezent prin Sfintele Daruri, cum se aduce laudă Maicii Acestuia, Theotokos… prin guri de oameni şi glasuri îngereşti.
Icoana din chilia ucenicului athonit a fost mutată îndată la Karyes.
Şi ea, pe lângă „ţiglă”, era o mărturie a minunii petrecute. Apoi, răspândită (mai ales în Rusia) prin multe copii, a primit numele de „Axion estin” după numele rugăciunii, fiind extrem de îndrăgită şi iubită. Icoana mai este pomenită împreună cu Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, în ziua de 13 iulie.NULUI
Icoana „Axion estin” a Maicii Domnului este pomenită în ziua de 11 iunie, când se comemorează minunea apariţiei Arhanghelului Gavriil, cu completarea rugăciunii „Ceea ce eşti mai cinstită…”. Locul minunii a fost lângă schitul Protaton, în apropiere de mânăstirea Pantocratorului, în chilia unui călugăr şi a ucenicului său, la 11 iunie 982.
După această minune, Icoana a fost transferată în biserica Protaton. Chiar şi chilia unde a avut loc vizita Arhanghelului a primit numele „Axion estin”. Piatra pe care a scris Arhanghelul ca pe hârtie s-a păstrat şi a fost dusă prin hotărârea Patriarhiei de Constantinopol în palatul imperial „Sfântul Ştefan”.
Sfântul Cosma melodul (14 oct.) alcătuise în anul 720 rugăciunea „Ceea ce eşti mai cinstită…” – , intrată rapid în cult.
Arhanghelul Gavriil a fost cel prin care Dumnezeu a binevoit să o completeze, care s-a arătat în chip de călugăr ucenicului din Athos. Icoana în faţa căreia s-au rugat împreună ucenicul şi Arhanghelul era de tip Eleousa, care, pe parcursul rugăciunii şi o vreme după aceea, a strălucit cu lumină nepământească.
Gavriil Arhanghelul a fost primul care a rostit (sau a cântat)
„Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”, urmând abia apoi „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim”.
Minunea nu e lucru de mirare, pentru că „se cuvenea”… o rugăciune de preacinstire a Maicii Domnului, alcătuită şi de îngeri şi de sfinţi, pentru Împărăteasa îngerilor, cea fără de asemănare între sfinţi.
Cuvintele de înger s-au imprimat în inima ucenicului care le-a dorit scrise spre păstrare. Se cunoaşte că în acest fel s-a arătat cine era călugărul venit în chilie, la privegherea de noapte, căci Gavriil Arhanghelul a scris cu degetul pe o ţiglă (după alte surse, pe o piatră), cuvintele de completare.
De-acolo, rugăciunea s-a răspândit în forma completă, în toată Ortodoxia, după îndemnul mesagerului ceresc.
Mai mult, imnul „Cuvine-se cu adevărat” a fost introdus la puţin timp după minune în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după sfinţirea darurilor de Pâine şi Vin. Auzim acum, înaintea Mântuitorului prezent prin Sfintele Daruri, cum se aduce laudă Maicii Acestuia, Theotokos… prin guri de oameni şi glasuri îngereşti.
Icoana din chilia ucenicului athonit a fost mutată îndată la Karyes.
Şi ea, pe lângă „ţiglă”, era o mărturie a minunii petrecute. Apoi, răspândită (mai ales în Rusia) prin multe copii, a primit numele de „Axion estin” după numele rugăciunii, fiind extrem de îndrăgită şi iubită. Icoana mai este pomenită împreună cu Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, în ziua de 13 iulie. „AXION ESTIN”(VREDNICA ESTI) A MAICII DOMNULUI
Icoana „Axion estin” a Maicii Domnului este pomenită Vineri, 11 Iunie
CINSTIREA ICOANEI „AXION ESTIN”(VREDNICA ESTI) A MAICII DOMNULUI
Icoana „Axion estin” a Maicii Domnului este pomenită în ziua de 11 iunie, când se comemorează minunea apariţiei Arhanghelului Gavriil, cu completarea rugăciunii „Ceea ce eşti mai cinstită…”. Locul minunii a fost lângă schitul Protaton, în apropiere de mânăstirea Pantocratorului, în chilia unui călugăr şi a ucenicului său, la 11 iunie 982.
După această minune, Icoana a fost transferată în biserica Protaton. Chiar şi chilia unde a avut loc vizita Arhanghelului a primit numele „Axion estin”. Piatra pe care a scris Arhanghelul ca pe hârtie s-a păstrat şi a fost dusă prin hotărârea Patriarhiei de Constantinopol în palatul imperial „Sfântul Ştefan”.
Sfântul Cosma melodul (14 oct.) alcătuise în anul 720 rugăciunea „Ceea ce eşti mai cinstită…” – , intrată rapid în cult.
Arhanghelul Gavriil a fost cel prin care Dumnezeu a binevoit să o completeze, care s-a arătat în chip de călugăr ucenicului din Athos. Icoana în faţa căreia s-au rugat împreună ucenicul şi Arhanghelul era de tip Eleousa, care, pe parcursul rugăciunii şi o vreme după aceea, a strălucit cu lumină nepământească.
Gavriil Arhanghelul a fost primul care a rostit (sau a cântat)
„Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”, urmând abia apoi „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim”.
Minunea nu e lucru de mirare, pentru că „se cuvenea”… o rugăciune de preacinstire a Maicii Domnului, alcătuită şi de îngeri şi de sfinţi, pentru Împărăteasa îngerilor, cea fără de asemănare între sfinţi.
Cuvintele de înger s-au imprimat în inima ucenicului care le-a dorit scrise spre păstrare. Se cunoaşte că în acest fel s-a arătat cine era călugărul venit în chilie, la privegherea de noapte, căci Gavriil Arhanghelul a scris cu degetul pe o ţiglă (după alte surse, pe o piatră), cuvintele de completare.
De-acolo, rugăciunea s-a răspândit în forma completă, în toată Ortodoxia, după îndemnul mesagerului ceresc.
Mai mult, imnul „Cuvine-se cu adevărat” a fost introdus la puţin timp după minune în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după sfinţirea darurilor de Pâine şi Vin. Auzim acum, înaintea Mântuitorului prezent prin Sfintele Daruri, cum se aduce laudă Maicii Acestuia, Theotokos… prin guri de oameni şi glasuri îngereşti.
Icoana din chilia ucenicului athonit a fost mutată îndată la Karyes.
Şi ea, pe lângă „ţiglă”, era o mărturie a minunii petrecute. Apoi, răspândită (mai ales în Rusia) prin multe copii, a primit numele de „Axion estin” după numele rugăciunii, fiind extrem de îndrăgită şi iubită. Icoana mai este pomenită împreună cu Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, în ziua de 13 iulie. ziua de 11 iunie, când se comemorează minunea apariţiei Arhanghelului Gavriil, cu completarea rugăciunii „Ceea ce eşti mai cinstită…”. Locul minunii a fost lângă schitul Protaton, în apropiere de mânăstirea Pantocratorului, în chilia unui călugăr şi a ucenicului său, la 11 iunie 982.
După această minune, Icoana a fost transferată în biserica Protaton. Chiar şi chilia unde a avut loc vizita Arhanghelului a primit numele „Axion estin”. Piatra pe care a scris Arhanghelul ca pe hârtie s-a păstrat şi a fost dusă prin hotărârea Patriarhiei de Constantinopol în palatul imperial „Sfântul Ştefan”.
Sfântul Cosma melodul (14 oct.) alcătuise în anul 720 rugăciunea „Ceea ce eşti mai cinstită…” – , intrată rapid în cult.
Arhanghelul Gavriil a fost cel prin care Dumnezeu a binevoit să o completeze, care s-a arătat în chip de călugăr ucenicului din Athos. Icoana în faţa căreia s-au rugat împreună ucenicul şi Arhanghelul era de tip Eleousa, care, pe parcursul rugăciunii şi o vreme după aceea, a strălucit cu lumină nepământească.
Gavriil Arhanghelul a fost primul care a rostit (sau a cântat)
„Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru”, urmând abia apoi „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim”.
Minunea nu e lucru de mirare, pentru că „se cuvenea”… o rugăciune de preacinstire a Maicii Domnului, alcătuită şi de îngeri şi de sfinţi, pentru Împărăteasa îngerilor, cea fără de asemănare între sfinţi.
Cuvintele de înger s-au imprimat în inima ucenicului care le-a dorit scrise spre păstrare. Se cunoaşte că în acest fel s-a arătat cine era călugărul venit în chilie, la privegherea de noapte, căci Gavriil Arhanghelul a scris cu degetul pe o ţiglă (după alte surse, pe o piatră), cuvintele de completare.
De-acolo, rugăciunea s-a răspândit în forma completă, în toată Ortodoxia, după îndemnul mesagerului ceresc.
Mai mult, imnul „Cuvine-se cu adevărat” a fost introdus la puţin timp după minune în cadrul Sfintei Liturghii, imediat după sfinţirea darurilor de Pâine şi Vin. Auzim acum, înaintea Mântuitorului prezent prin Sfintele Daruri, cum se aduce laudă Maicii Acestuia, Theotokos… prin guri de oameni şi glasuri îngereşti.
Icoana din chilia ucenicului athonit a fost mutată îndată la Karyes.
Şi ea, pe lângă „ţiglă”, era o mărturie a minunii petrecute. Apoi, răspândită (mai ales în Rusia) prin multe copii, a primit numele de „Axion estin” după numele rugăciunii, fiind extrem de îndrăgită şi iubită. Icoana mai este pomenită împreună cu Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, în ziua de 13 iulie.
Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”(29 mai)

29 mai
Rugăciune la Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”
O, Podoaba cetelor îngereşti şi Lumina celor ce călătoresc în pământul mântuirii, Vasul cel preafrumos plin de mirul tuturor darurilor Duhului, Oglinda sufletelor umilite, Veşmântul celor iubitori de feciorie, Buna Povăţuitoare a maicilor, Biruinţa sihaştrilor, Dorul mucenicilor, Nădejdea neclintită a păcătoşilor, Preasfântă Fecioară şi Maica Cuvântului, adapă-ne pe noi cei însetaţi de mântuire din izvorul minunilor Tale şi cu starea Ta de faţă înaintea tronului Treimii mijloceşte iertarea păcatelor noastre.
Nu avem nici o picătură de umilinţă în vasul sufletelor noastre şi cu totul ne-am cufundat în adâncul nelegiuirilor. Nu avem gând de întoarcere şi în mormântul lenevirii ne-am aşezat. Am lepădat mila Domnului şi cu mulţime de păcate ne-am împovărat. Pentru aceasta, te rugăm, Preacurată Maică a Domnului, să ne fii apărătoare nebiruită la judecată şi mai înainte de a sosi ceasul înfricoşător al morţii să ne soleşti pocăinţă.
Ca Una Ce ai născut pe Cel de pe scaunul heruvimilor, pe noi, cei pierduţi în temniţa păcatelor, ne slobozeşte, apropiindu-Te cu cheia rugăciunii Tale. Nu ne părăsi în vremea primejdiilor, ci ca Una Ce eşti Izvor al milostivirii credincioşilor, adapă-ne cu picăturile îndurărilor Tale. Surpă toate ispitele vrăjmaşilor nevăzuţi cu mâna Ta cea puternică, ca Una Ce ai ţinut în braţele Tale pe Cel Ce cu mâna Sa a zidit toată făptura şi aşează pe cerul minţilor credincioşilor stele de gânduri dumnezeieşti.
Înţelepţeşte-ne pe noi ca în toată vremea să Îţi aducem jertfe de rugăciuni şi mai ales să-Ţi împletim cununa laudelor, ca să dobândim şi noi cununa mântuire şi viaţa cea veşnică spre slava lui Dumnezeu în veci. Amin.
Publicat în Rugaciuni catre Maica Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Odrino, Orlov „Chezașa celor păcătoși” – 29 mai

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției: „Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor vor primi bucurie veşnică prin mine”.

Maica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer ajutorul.

Deși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domnului: „Bucură-te, Cea care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu”.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prima dată prin minuni pe la mijlocul secolului al XIX-lea, la Mănăstirea Sfântului Nicolae din Odrino, gubernia Orlov (și Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” se află în această mănăstire).

Fiind deteriorată de trecerea vremii, icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” se afla lipsită de cinstire (așezată între alte două icoane vechi), într-o capelă de lângă poarta mănăstirii. În anul 1843, mai multor oameni li s-a descoperit în vis că este înzestrată cu puterea de a săvârşi minuni. După aceasta, icoana a fost mutată cu cinste în biserica mănăstirii. Răspândindu-se vestea, credincioșii au început să vină să se roage înaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu, pentru a primi tămăduire de boli trupești și izbăvire de necazuri.

Mai întâi a primit vindecare un băiat care era paralizat de mulți ani, datorită rugăciunilor pe care mama sa le-a rostit cu ardoare înaintea icoanei Maicii Domnului. Această minune a avut loc în anul 1844.

Icoana este cunoscută și pentru minunile săvârşite în timpul unei epidemii de holeră, când mulţi bolnavi au primit tămăduire după ce s-au rugat înaintea ei.

După aceasta, la Mănăstirea Sfântului Nicolae a fost construită o biserică mare de piatră, cu trei altare, în cinstea icoanei Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”.

Publicat în Sarbatori in cinstea Maicutei Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Niceea (Nicene) – 28 mai


Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni în anul 304.
În timp ce orașul Niceea (astăzi Iznik – oraș din nord-vestul Turciei) a fost asediat de către armata lui Amir, un bărbat care se numea Constantin a necinstit icoana Maicii Domnului. Acesta a aruncat cu o piatră în icoana Fecioarei, după care a călcat-o în picioare. În noaptea ce a urmat, Maica Domnului i s-a arătat în vis profanatorului icoanei Sale și i-a spus: „Mi-ai adus o mare insultă! Această faptă a ta îți este spre pierzare”. Dar cuvintele Născătoarei de Dumnezeu nu l-au determinat pe Constantin să se pocăiască.
Pedeapsa lui a venit repede. Într-una din zile, pe când orașul era atacat, în timpul luptei, Constantin a fost lovit pe neașteptate în cap de o piatră care l-a doborât, ucigându-l pe loc. Istorisirea despre moartea acestui om, la scurt timp după ce lovise icoana Maicii Domnului din Niceea, a fost menționată chiar și de către Sfinții Părinți prezenți la Primul Sinod Ecumenic (325), care au stabilit să se cânte înaintea icoanei imnul: „Pântecele Tău a devenit Masa Sfântului Altar, prin lucrarea Sfântului Duh…”.
În această icoană, Maica Domnului este zugrăvită cu mâinile întinse la rugăciune, având în dreptul pântecelui o biserică. În biserică, pe Masa Sfântului Altar se află un potir în care este Pruncul Hristos. În colțul din stânga sus este zugrăvit Duhul Sfânt în chip de porumbel, coborând asupra Maicii Domnului.
În unele copii ale icoanei este zugrăvit chiar Mântuitorul Hristos, trimițând Duhul Sfânt asupra Fecioarei Maria.
Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

(22 mai) Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Trei Bucurii”

După 40 de ani, o nobilă rusoaică a avut mai multe necazuri unul după celalalt, într-o perioadă de timp relativ scurtă: soțul ei a fost defăimat și exilat, averea i-a fost confiscată, iar unicul ei fiu a fost luat prizonier de război.

Cu durere, femeia s-a rugat Maicii Domnului, ca să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce se aflau în suferințe.

Odată, ea a auzit în vis o voce, care a îndemnat-o să găsească icoana „Sfântei Familii” și să se roage înaintea ei. După lungi căutări în mai multe biserici din Moscova, femeia a găsit icoana la intrarea bisericii „Sfânta Treime” din Pokrovka. Rugându-se înaintea ei, femeia a primit îndată trei vești de bucurie: soțul ei a fost reabilitat, fiul ei a fost eliberat și averea i-a fost returnată. Din acest motiv, icoana a fost numită „Trei Bucurii”.

Chiar și în timpurile noastre, icoana nu încetează să săvârșească minuni. Ea este mijlocitoare pentru cei ce sunt departe de familiile lor, pentru cei ce și-au pierdut drepturile asupra proprietăților lor și mult ajutătoare și protectoare a familiilor aflate în nevoi.

Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii” este o icoană rară, în care Maica Domnului și Pruncul Iisus sunt însoțiți de Dreptul Iosif și de Sfântul Ioan Teologul. În reprezentările rusești mai târzii ale icoanei au fost adăugați pe margine și alți sfinți.

Raritatea constă în faptul că, de regulă, Dreptul Iosif nu apare în icoane alături de Maica Domnului, fiindcă nu a fost soțul, ci ocrotitorul Pururea Fecioarei Maria.

Bucura-te, cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti!

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI UMILENIA( 22 MAI)

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a aparținut Sfântului Serafim de Sarov . El se ruga zilnic înaintea sfintei icoane ce se afla în chilia sa.

Cuviosul Serafim îi vindeca pe bolnavi prin ungerea cu ulei din candela ce o ținea mereu aprinsă înaintea icoanei Maicii Domnului „Umilenie”.

Această icoană era numită de către Sfântul Serafim de Sarov „Bucuria tuturor bucuriilor”.

Sfântul Serafim a adormit în Domnul pe 2 ianuarie 1833, în timp ce se ruga înaintea icoanei „Umilenie”. Părintele Nifon, egumenul mănăstirii, a dat icoana Maicii Domnului surorilor de la Mănăstirea Diveevo (pe care chiar sfântul o întemeiase).

Maicile au ferecat icoana într-o îmbrăcăminte de argint, și i-au construit un paraclis în Catedrala Sfintei Treimi. Mai târziu, Mitropolitul Serafim (Ciceagov) a alcătuit o slujbă specială, iar după canonizarea Cuviosului Serafim de Sarov, icoana a fost copiată în mii de exemplare

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu-i întoarce neajutoraţi pe robii tăi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat. Amin!

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Icoana Maicii Domnului „Potirul Nesecat” este prăznuită pe 5 mai.

„Icoană aceasta se află în Biserica Acoperământul Maicii Domnului, din Mănăstirea Serpukov Vioțk.

Zi și noapte, înaintea icoanei ard candele și se înalță rugăciuni pentru alinarea și mântuirea celor stăpâniți de patima beției, dar nu numai. Această icoană a Maicii Domnului a fost descoperită printr-o minune în anul 1878, în Rusia.

Un soldat bătrân din Tula, cuprins de patima beției, își irosea întreaga pensie pentru băutură – slăbindu-și sănătatea trupului.
Ajunsese să nu mai poată merge, însă pururea își împlinea patima sa de a bea peste măsură.
Într-o noapte, un bătrân cu chip de sfânt îi apăru în vis, îndemnându-l să meargă la mănăstirea Serpukov a Maicii Domnului:
– Mergi la slujba săvârșită dinaintea icoanei Maicii Domnului Potirul nesecat.

Pentru că nu avea bani și nu putea merge pe picioarele sale, bărbatul nu dădu atenție visului.
Astfel, bătrânul îi apăru și a doua și a treia oară, din ce în ce mai aspru, îndemnându-l să meargă și să se închine dinaintea icoanei. Înspăimântat de aceasta, bărbatul se puse a se târî după puterile sale, ajungând până în satul vecin, unde înnoptă la o bătrână.
Aceasta îi frecționă picioarele și începu să se simtă mai bine. În ziua următoare își reluă drumul sprijinit de două bastoane, iar mai apoi de unul singur, până ajunse în cele din urmă la mănăstire. Ajuns la mănăstire, acesta povesti visul său călugărilor de acolo, însă niciunul dintre ei nu auzise despre „Potirul nesecat”.
În cele din urmă, unul dintre ei își aminti de o icoană în care era înfățișat un potir.
Cercetând-o, aflară pe spatele ei scris „Potirul nesecat”.
După săvârșirea de rugăciuni dinaintea icoanei, țăranul se întoarse acasă izbăvit de neputința trupului și tămăduit de patima beției.
Curând, vestea minunii se răspândi și mulți dintre cei chinuiți de beție veneau să se închine dinaintea icoanei, iar mai apoi veneau să mulțumească pentru tămăduirea primită. În fiecare duminică se săvârșește acatistul dinaintea icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Serpukov Vioțk pentru cei chinuiți de patima beției.”

Sursa :doxologia. ro

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

MAICA DOMNULUI I-A ZIS, NU ȚI-AM SPUS SĂ-ȚI AI NĂDEJDEA ÎNTRU MINE?

„MAICA DOMNULUI I-A ZIS, NU ȚI-AM SPUS SĂ-ȚI AI NĂDEJDEA ÎNTRU MINE?

„Odată, pe când inima Starețului meu Iosif Isihastru, se primejduia să plesnească de durere, a mers din nou în bisericuţa sa şi a început să se roage cu multe lacrimi la Maica Domnului şi să sărute icoana ei din cata­peteasmă. Căuta scăpare la ea, de vreme ce ea însăşi îi spusese să-şi aibă nădejdea în ea.

La un moment dat a obosit şi s-a aşezat în strană. Deodată icoana ei din catapeteasmă a strălucit şi chipul ei a devenit de mărime naturală. Acum nu mai era o icoană, ci un chip viu. Maica Domnului i s-a arătat în mărime naturală. Era atât de frumoasă şi de luminoasă, încât nu putea să o privească, pentru că Dumnezeiescul Prunc pe Care Îl ţinea strălucea ca soarele.

L-au umplut cu atâta dragoste de Dumnezeu, încât nu-şi mai simţea greutatea trupului; ieşise cu totul afară din sine şi doar stătea şi contempla. Atunci Maica Domnului l-a sărutat, iar el s-a umplut de o negrăită bucurie şi mireasmă.
– Nu ţi-am spus să-ţi ai nădejdea întru mine?, i-a spus ea cu o voce mai dulce decât mierea. De ce deznădăjduieşti?

Şi şi-a întins spre el mâna în care Îl ţinea pe Preadulcele Iisus, dar el, din pricina uimirii, a rămas nemişcat. Atunci S-a apropiat de el Pruncul cel ceresc şi l-a mângâiat pe faţă, iar el I-a sărutat mânuţa, care părea a fi vie.

…Sufletul său s-a umplut atât de mult de dragostea lui Dumnezeu şi de Lumină, încât n-a mai putut să stea pe picioare şi s-a prăbuşit la pământ. Atunci Împărăteasa a toate a intrat iarăşi în icoana ei, lăsând în urmă dumnezeiasca ei mângâiere şi o negrăită mireasmă. Stareţul, când şi-a revenit, a sărutat locul unde stătuse Maica Domnului. Acel loc a răspândit mireasmă mult timp după aceea.

,,Am simţit mânuţa moale a lui Iisus al nostru”, spunea mai târziu Stareţul Iosif Isihastrul, minunându-se de negrăita pogorâre a lui Hristos către nevrednicia sa.

Mărturisea că astfel de vedenii sunt trăirea şi simţirea unei alte vieţi, negustate de către cei ce nu le cunosc. Şi mai spunea că oricât s-ar strădui cel care a avut astfel de vedenii să descrie ce a simţit, niciodată nu va putea să-i facă pe ceilalţi să înţeleagă, ci doar va face o descriere în parte. De vreme ce nici Pavel nu putea nu numai să descrie ce a văzut la al treilea Cer, dar nici el însuşi nu înţelegea răpirea sa.

(Arhim. Efrem Filotheitul)

Publicat în Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti, Minunile Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron, numită „Portărița”

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron, numită „Portărița”

Marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos, și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).

Această icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii Iviron, de aceea icoana este numită „Portărița” (Gr. Παναγία Πορταϊτισσα).

Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

Icoana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvintează.

Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Iviron este ferecată, cu excepția fețelor, cu o îmbrăcăminte de aur și argint, cu pietre prețioase, monezi de aur și o mulțime de alte podoabe dăruite de împărați, regi, egumeni, duci, ofițeri și simpli credincioși. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Fecioarei Maria. Le-au oferit Maicii Domnului aceia care au primit ceea ce au cerut de la Dânsa.

Din sinaxarul icoanei aflăm că a fost păstrată cu mare cinstire în casa unei văduve evlavioase din Niceea, ce avea un singur fiu. În timpul împăratului Teofil, iconoclaștii controlau casele creștinilor pentru a distruge icoanele. Unul dintre soldați a descoperit Icoana Maicii Domnului, și a lovit-o cu o suliță. Îndată a curs sânge din locul în care icoana a fost lovită.

Văduva, văzând minunea, și temându-se de distrugerea icoanei, a dat soldaților imperiali bani, implorându-i să nu se atingă de icoană până a doua zi, dimineața. Când soldații au plecat, femeia și fiul ei (care mai târziu a devenit călugăr athonit) au luat icoana și au mers la țărm așezând-o pe apă. În chip minunat, icoana Maicii Domnului s-a îndreptat, plutind deasupra apei. Sfânta icoană stând în poziție verticală deasupra apei, a plutit până la Muntele Athos.

Timp de câteva zile, călugării athoniți au văzut un stâlp de foc pe mare, ce ajungea până la cer. Această vedenie a continuat timp de câteva nopți. Apropiindu-se cu barca, monahii au constatat că stâlpul de foc izvora din icoana Maicii Domnului, iar când doreau să se apropie, icoana se depărta. Văzând acestea, călugării s-au întors la mănăstire, rugându-se Maicii Domnului ca să dăruiască acea icoană mănăstirii lor.

Maica Domnului s-a arătat în vis unui călugăr evlavios al Mănăstirii Iviron, Cuviosul Gavriil (12 iulie) zicându-i să meargă pe apă după icoana Sa. Mergând la țărm, Gavriil a pășit pe valurile mării ca pe uscat, învrednicindu-se să ia cu mâinile sale această icoană grea și de mari dimensiuni, și a așezat-o în biserica mănăstirii.

În ziua următoare, nu au mai găsit icoana Maicii Domnului în biserică, dar căutând-o, au văzut-o pe zidul mănăstirii, deasupra porții. Atunci au luat icoana și au dus-o în biserică, dar iarăși au găsit-o pe zidul de la poartă. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori, până când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a arătat Sfântului Gavriil voința Ei, zicând că nu dorește ca icoana să fie păzită de către monahi, ci mai degrabă Ea vrea să-i protejeze pe ei, nu doar în viața de acum, ci și în cea viitoare. După aceasta, icoana a fost așezată în paraclisul de la poarta mănăstirii, ajungând să fie numită icoana Maicii Domnului „Portărița”. Acest lucru apare și în Acatistul Maicii Domnului: Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile raiului!

Conform tradiției, Maica Domnului a promis Cuviosului Gavriil harul și mila lui Dumnezeu față de călugări atâta vreme cât icoana va rămâne în mănăstire. Se crede, de asemenea, că dispariția Icoanei Maicii Domnului „Portărița” din Muntele Athos ar fi un semn al sfârșitului lumii.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | 1 comentariu

1 mai, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

1 mai
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

Icoana „Bucurie Neaşteptată” a PreaSfintei Născătoare de Dumnezeu înfăţişează acestea: într-o cameră se află o icoană a Maicii Domnului, iar lângă ea se observă un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Tradiţia despre vindecarea unor tineri cu diverse boli prin intermediul acestei icoane este amintită în cartea Sfântului Dimitrie al Rostovului, „Ploaia pe lână” .
Un tânăr stăpânit de un păcat greu, care totuşi avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi înaintea icoanei Preacuratei Fecioare, înainte să se ducă şi să păcătuiască din nou. Rugăciunea sa de fiecare zi cuprindea şi cuvintele Arhanghelului Gavriil: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har!” În ziua aceea, după ce a rostit cuvintele, când era pe punctul de a pleca, el a văzut că Pruncului i-au apărut răni la mâini şi la picioare, cu sânge care curgea din ele. Dar şi chipul Maicii din icoană se mişca, fiind ca şi viu. Îngrozit, a exclamat, căzând cu faţa la pământ: „Stăpână, cine a făcut asta?”
Maica Domnului din icoană a răspuns: „Tu şi alţi păcătoşi, prin păcatele voastre, Îl răstigniţi din nou pe Fiul meu. Tu îmi spui mie milostivă, iar după aceea mă insulţi cu faptele tale.” Mişcat profund, omul acela s-a rugat Maicii: „O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu eşti nădejdea păcătoşilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!”
Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale: „Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-mi sărute rănile.”
Astfel, păcătosul iertat, în faţa căruia s-a arătat inepuizabila milă a Maicii Domnului, într-un chip minunat, s-a ridicat şi a sărutat rănile Mântuitorului cu o bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viaţă curată şi cucernică. El a primit BUCURIA NEAŞTEPTATĂ a iertării păcatelor sale.
Acest eveniment, consemnat de Sfântul Dimitrie al Rostovului, a inspirat pe un credincios să realizeze icoana Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată”, în care să apară şi un bărbat îngenuncheat în faţa Icoanei. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos…”.
Una dintre aceste icoane (Bucurie Neaşteptată) se află la Moscova, în biserica Sfântului Ilie (după ce a fost mutată prin multe biserici, din cauza ateilor care ardeau / distrugeau bisericile respective), în zilele de vineri cântându-se aici, de regulă, Acatistul Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată”. De altfel, legat de toate Icoanele renumite ca fiind făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, s-au alcătuit Acatiste, ce sporesc rugăciunea înaintea icoanelor respective.
Foarte multe minuni s-au petrecut şi se petrec în legătură cu această Icoană, atât vindecări de boli (fizice şi psihice), cât şi alungare a tristeţii şi ajutor pentru despătimire.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Icoana Fecioarei Maria Diniou

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Minunile Maicutei Domnului de la Mănăstirea Malevi

Minunile Maicutei Domnului

Undeva în zona Peloponezului, mai sus de Tripoli, se află Mănăstirea Malevi, de maici, foarte frumoasă, care are o icoană cu Adormirea Maicii Domnului, zugrăvită de Sfântul Apostol Luca. Această icoană este izvorâtoare de mir şi face foarte multe minuni.

În anul 1964, cu douăzeci de zile înainte de a începe să izvorască mir, a ieşit o mireasmă foarte puternică, încât s-a umplut toată zona mănăstirii. Maicile erau oarecum înspăimântate, neştiind la ce să se aştepte. Pe 17 aprilie, în Vinerea Acatistului, au apărut primele picături de mir. Au fost văzute de Maica Teoninfi şi de închinătorii care se aflau în biserică, iar Duminica, după Vecernie, a început să curgă mirul din belşug. Ieşea pe gura Maicii Domnului, care se deschidea şi se închidea. Când o deschidea, curgea ca de la robinet, iar când o închidea, se oprea. Mirul trecea prin geamul icoanei ca şi cum nu ar fi existat. Suportul icoanei se umpluse de mir, care era de culoarea cerului, un albastru deschis, dar mireasma era mereu aceeaşi.

În ziua următoare au apărut din nou picături, care se prelingeau în jos, pe geam, şi aveau culoarea diamantului. Apoi a început să curgă de mai multe ori pe zi şi culoarea era ca aurul, după cum este şi astăzi, fără să-şi mai schimbe culoarea. Curgea foarte mult mir, încât maicile au adunat o jumătate de borcan şi l-au închis bine, dar a doua zi nu se mai afla nimic în borcan. Uneori curgea aşa mult mir, că ajungea jos şi se prelingea pe marmură. Maicile puneau vată şi-l adunau, apoi îl împărţeau la credincioşi. Lumea venea din ce în ce mai mult.

A venit şi poliţia, a scos lumea afară, au încuiat biserica şi au rămas numai ei înăuntru. Când au ieşit, unul din poliţai povestea că pe când ştergea icoana, Maica Domnului a aruncat mir pe faţa lui. Atunci el a zis: „Cred, Preasfânta mea!”.

Au venit şi de la Mitropolie, au scos icoana din ramă, au şters-o şi s-au încredinţat şi ei de minune. Mirul curge până în ziua de azi, dar nu tot timpul, iar maicile îl adună cu vată şi-l împart la credincioşi. S-au făcut şi se fac minuni în toată lumea. S-au vindecat oameni de toate bolile, la care medicii nu mai acordau nici o şansă.(…)

Mirul a apărut în mai multe chipuri: sub formă de tron, de biserică, de parcă ar fi fost pictat de o mână omenească. Un meseriaş, văzând această minune, s-a speriat şi a devenit un om credincios.

Odată, o maică ce era paraclisieră, s-a dus mai repede să deschidă biserica. Fiind încă noapte, a văzut uşa întredeschisă şi înăuntru lumină multă şi o maică umblând prin biserică. S-a întors la chilie, socotind că a deschis cealaltă paraclisieră, căci erau două. Când a ajuns la chilie, a găsit-o pe cealaltă maică dormind. A trezit-o şi apoi s-au dus împreună la biserică găsind uşa încuiată, iar în biserică întuneric. A venit şi un creştin care dormise în mănăstire şi le-a întrebat pe maici dacă acum deschid biserica, zicând că el s-a trezit puţin mai devreme şi a văzut lumină multă în biserică şi a auzit cântări foarte frumoase şi se gândise că poate au început maicile slujba fără să fi auzit el când s-a tras clopotul.

*

Într-o zi, două maici se aflau la robinetul din spatele sfântului altar şi se spălau pe mâini. Privind în vale, au văzut o maică urcând treptele. Se gândeau că poate o fi maica Agnia. Între timp, maica ajunsese aproape de ele şi le-a privit. Au văzut că faţa îi strălucea. După ce le-a privit câteva clipe, s-a făcut nevăzută. Văzând aceasta, maicile s-au speriat şi au fugit la chilie. De atunci nu au mai îndrăznit să se spele la robinetul respectiv.

*

Un închinător pe nume Atanasie, fiind bolnav, tocmai coborâse din autocar şi a văzut o frumoasă monahie care s-a apropiat de el cu blândeţe şi i-a zis: „Nu-ţi fie frică! Te vei face bine!”. După aceea, s-a făcut nevăzută şi, într-adevăr, minunea s-a făcut în clipa aceea, că s-a vindecat de boala care suferea.

*

Un autocar care venea spre mănăstire în timpul nopţii a rătăcit drumul şi a apucat-o pe un drum prăpăstios. La un moment dat, li s-a arătat o monahie în mijlocul drumului şi i-a oprit, zicându-le: „Întoarceţi-vă înapoi, că nu este acesta drumul”. Şi arătându-le pe unde să meargă, s-a făcut nevăzută, iar autocarul s-a umplut de mireasma mirului. În clipa în care au ajuns la mănăstire şi au văzut icoana de deasupra porţii, au recunoscut în ea pe monahia care li se arătase pe drum.

*

Un alt închinător, pe nume Apostol, a venit cu un autocar de închinători şi au fost cazaţi la arhondaricul mănăstirii, care se află la o mică distanţă de mănăstire. În timpul nopţii, a fost trezit de mireasma puternică a mirului. Ridicându-se din pat, a ieşit afară şi s-a apropiat de poarta mănăstirii. Pe treptele de la intrare vede o monahie înaltă şi frumoasă, şi cum bătea vântul, îi mişca năframa şi hainele. „Cine este acolo?”, a întrebat Apostol de câteva ori, dar nu a primit nici un răspuns. Afară era ca ziua şi o lumină puternică învăluia tot aşezământul, cu toate că era ora 2.00 noaptea. În cele din urmă, a înţeles că nu era o monahie, ci Împărăteasa Cerurilor. A încercat de câteva ori să se apropie de ea, dar mireasma mirului devenea aşa de puternică, încât îl îneca şi se întorcea. S-a întors până la colţul mănăstirii, a făcut trei metanii mari, apoi s-a dus în cameră, slăvind pe Preasfânta Stăpână.

(Monah Pimen Vlad, Povestiri duhovnicești, vol. I, Editura Axa, 2010, pp. 110-119

Publicat în Minunile Maicii Domnului | 1 comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Sfântului Maxim” – 18 aprilie

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost pictată în anul 1299, după ce Maica Domnului i s-a arătat Sfântului Maxim, Mitropolitul Vladimirului (prăznuit pe 6 decembrie). Sinaxarul acestei sfinte icoane a fost scris pe piatra de mormânt a sfântului.

Fecioara Maria este zugrăvită în statură deplină, ținând pe Pruncul Hristos în mâna stângă. Cu mâna sa dreaptă, Născătoarea de Dumnezeu îi oferă Sfântului Mitropolit Maxim (care este zugrăvit stând în genunchi sau în picioare), omoforul episcopal.

Maica Domnului i s-a arătat Sfântului Maxim atunci când sfântul venise în vizită de la Kiev la Vladimir. Maica Domnului i-a spus: „Slujitorul meu Maxim, bine ai venit pentru a vizita orașul meu! Ia acest omofor și păstorește turma aceasta pe care ți-o încredințez”. Când sfântul s-a trezit, avea în mâinile sale omoforul oferit de Fecioara Maria.

Arătarea Maicii Domnului a fost un semn de binecuvântare pentru mutarea scaunului mitropolitan de la Kiev la Vladimir. Omoforul oferit de Maica Domnului a fost păstrat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir, timp de 112 ani. În anul 1412, în timpul unei invazii a tătarilor, portarul catedralei, Patrick, a ascuns la loc sigur omoforul, după care a fost martirizat de tătari.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Icoana Maicii Domnului ” Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”.

Icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră” a fost zugrăvită de maicile Mănăstirii Leushinski cu binecuvântarea sfântului Ioan de Kronstandt în anul 1894. Însuși sfântul Ioan a sfințit-o și s-a rugat dinaintea ei numind-o „Mântuitoarea Rusiei”.

Trei ani mai târziu, sfântul Ioan l-a binecuvântat pentru rugăciune și nevoință dinaintea acestei icoane pe sfântul Serafim de Virița, care pe atunci viețuia încă în lume, spunându-i:

– Vei fi schimnic al Lavrei Alexandru Nevski. Roagă-te pentru mântuirea Rusiei înaintea acestei icoane.

Și îi porunci să repete nevoința sfântului Serafim de Sarov: să se roage Preacuratei Maici a Domnului să trimită pace țării.

După mutarea sa la Virița, în anul 1937, sfântul Serafim se rugă dinaintea acestei icoane 1000 de zile și nopți, cerând Maicii Domnului să trimită pace Rusiei.

Odată, o familie și-a adus pruncul bolnav de la Sankt Petersburg la sfântul Serafim să se roage pentru sănătatea copilului, însă când intrară la cuviosul părinte, copilul era deja mort. Părinții plângeau și îl rugau să le ajute. Sfântul Serafim se rugă Maicii Domnului, iar copilul învie. Vestea minunii se răspândi cu repeziciune, pricină pentru care autoritățile hotărâră să confiște icoana. În acest timp, la sfântul Serafim veni o fiică duhovnicească, Lidia, pe care o tunse în monahism cu numele Varsanufia și îi încredință icoana spre păstrare.

După ce în anul 1962, icoana Maicii Domnului fu adusă în Ucraina, dinaintea ei se rugă 1000 de nopți schiegumena Alexandra care cu puțin timp înainte de plecarea sa la Domnul, săvârșită în 1978, auzi din icoană ziua adormirii sale.

În 1997, icoana fu dăruită Mănăstirii de maici a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cernigov, Ucraina. Primele minuni săvârșită aici a fost îmbunătățirea viețuirii, încuviințarea unui preot de sluji la mănăstire, sosirea unor surori cântărețe și începutul lucrărilor de construcție.

La 23 aprilie 2002, Biserica Ortodoxă Ucraineană a adăugată în lista icoanelor făcătoare de minuni, așezând prăznuirea sa în Sâmbăta din Săptămâna a cincea a Postului Mare.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Kiev-Bratsk – 17 aprilie

Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk a fost așezată la început în Biserica Sfinților Boris și Gleb din orașul Vyshgorod (lângă Kiev), unde a apărut în mod miraculos în anul 1654.

În anul 1662, când Rusia era în război cu Polonia (1659-1667), orașul a fost ocupat de tătarii din Crimeea, care luptau de partea poloneză, provocând pierderi grele. Sfânta Biserică cu hramul Purtătorilor de pătimiri Boris și Gleb a fost pângărită și distrusă. Dar purtarea de grijă a lui Dumnezeu a păstrat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost dinainte scoasă din biserică și purtată de-a lungul Niprului. Moaștele sfinților au fost ascunse sub o criptă.

Râul a purtat icoana până la sectorul Podol din Kiev, de unde a fost preluată cu bucurie de către creștinii ortodocși care au dus-o la Mănăstirea Bratsk. Descrierea icoanei se găsește în registrul de proprietate al bisericii Mănăstirii Kiev-Bratsk, din anul 1807.

Există un imn despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Kiev-Bratsk, alcătuit imediat după anul 1692.

Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk este prăznuită de patru ori în timpul anului: 6 septembrie, 10 mai, 2 iunie și sâmbăta din săptămâna a cincea a Postului Mare. Toate aceste zile sunt închinate arătării miraculoase din anul 1654 a sfintei icoane.

Icoana originală nu a fost conservată. Copia a fost pictată urmând întru totul originalul și este în prezent așezată în Mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului din Kiev.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Imnul Acatist” de la Mănăstirea Dionisiu – 17 aprilie

Aceasta este icoana pe care Patriarhul Serghie a ţinut-o în mâini atunci când a înconjurat zidurile Constantinopolului, ca să-i însufleţească pe luptătorii care apărau cetatea împărătească în timpul asediului arabilor şi sciţilor (624), pe când împăratul Iraclie se afla într-o campanie împotriva perşilor. Maica Domnului a izbăvit cetatea într-un chip minunat. Atunci s-a cântat, pentru prima dată, Imnul Acatist dimpreună cu cântarea „Apărătoare Doamnă”.

Tradiţia spune că ea este una din icoanele mai mici dintre cele şaptezeci pe care le-ar fi pictat Evanghelistul Luca. Materialul din care este făcută icoana este din ceară şi mastică (răşină), iar chipul ei este destul de schimbat, cu trăsături care abia se disting. În anul 1786, icoana a fost acoperită cu o îmbrăcăminte de argint aurit. Pe partea din spate se păstrează reprezentarea dăruirii icoanei de către împăratul Alexie al III-lea Comneanul Cuviosului Dionisie.

Icoana Maicii Domnului „Acatist” se află în pronaosul bisericii mari, în paraclisul cu acelaşi nume, în partea dreaptă a catapetesmei. Aici se săvârşeşte zilnic Sfânta Liturghie. În zilele de mari praznice, icoana este dusă în katholikon şi aşezată pe un tron frumos împodobit. Ziua de prăznuire a icoanei este Sâmbăta Acatistului, în Săptămâna a Cincea a Postului Mare.

Considerată cea mai veche icoană făcătoare de minuni din Sfântul Munte, Icoana Maicii Domnului „Imnul Acatist” a izvorât de multe ori mir binemirositor şi a săvârşit nenumărate minuni.

Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, icoana a fost furată de piraţi, dar în timpul unei mari furtuni pe mare, Maica Domnului s-a arătat căpitanului lor şi i-a poruncit să aducă icoana înapoi la mănăstire. O altă minune a fost săvârşită şi cu Evghenie Vulgaris (1758), directorul Seminarului Teologic (Athoniada) din Sfântul Munte, care a fost vindecat de o tumoare malignă.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră” – 17 aprilie

După mutarea sa la Viriţa, în anul 1937, Sfântul Serafim s-a rugat dinaintea acestei icoane 1000 de zile şi nopţi, cerând Maicii Domnului să trimită pace Rusiei.

Odată, o familie şi-a adus pruncul bolnav de la Sankt Petersburg la Sfântul Serafim să se roage pentru sănătatea copilului, însă când au intrat la cuviosul părinte, copilul era deja mort. Părinţii plângeau şi îl rugau să le ajute. Sfântul Serafim se rugă Maicii Domnului, iar copilul a înviat. Vestea minunii se răspândi cu repeziciune, motiv pentru care autorităţile au hotărât să confişte icoana. Însă, în acest timp, la Sfântul Serafim a venit o fiică duhovnicească, Lidia, pe care o tunse în monahism cu numele Varsanufia – şi ei i-a încredinţat icoana spre păstrare.

După ce, în anul 1962, icoana Maicii Domnului a fost adusă în Ucraina, dinaintea ei s-a rugat 1000 de nopţi schiegumena Alexandra. Aceasta, cu puţin timp înainte de plecarea sa la Domnul, săvârşită în 1978, a auzit din icoană ziua adormirii sale.

În 1997, icoana a fost dăruită Mănăstirii de maici a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cernigov, Ucraina. Primele minuni săvârşite aici au fost îmbunătăţirea vieţuirii, încuviinţarea unui preot de a sluji la mănăstire, sosirea unor surori cântăreţe şi începutul lucrărilor de construcţie.

La 23 aprilie 2002, Biserica Ortodoxă Ucraineană a adăugat-o în lista icoanelor făcătoare de minuni, aşezând prăznuirea sa în Sâmbăta din Săptămâna a cincea a Postului Mare.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eghiptissa” a Sfintei Maria Egipteanca – 17 aprilie


Tradiţia spune că această icoană este aceea se afla în Biserica Învierii de la Ierusalim şi pe care Cuvioasa Maria Egipteanca a aşezat-o martoră în faţa lui Hristos, când a mers să se închine la Lemnul Sfintei Cruci, pentru că, din cauza păcatelor ei, o putere nevăzută o oprea să intre în Biserică. Dar, imediat ce a pus-o martoră pe Maica Domnului „Eghiptissa”, făgăduindu-I lui Hristos că, dacă va putea să se închine, va înceta să mai păcătuiască şi va începe o nouă viaţă, curată şi cinstită, a reuşit să intre şi să se închine Sfintei Cruci.
După aceasta, şi-a dus la îndeplinire promisiunea plecând în pustiul Iordanului şi trăind plăcut lui Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii sale pământeşti a ajuns în ceata sfintelor. După tradiţie, icoana Maicii Domnului „Eghiptissa” a ajuns în Sfântul Munte adusă de monahi ce s-au retras aici din cauza năvălirilor persane din Ţara Sfântă.
Icoana Maicii Domnului „Eghiptissa” a Sfintei Maria Egipteanca se află astăzi în Peșteresa Sfântului Atanasie Athonitul din apropierea Schitului Românesc Prodromu.
Aici se săvârşesc liturghii, numai de câteva ori pe an. În seara de vineri spre sâmbătă din Săptămâna a V-a din Postul Mare, se cântă întreg „Imnul Acatist” al Maicii Domnului, făcându-se în continuare Priveghere de toată noaptea, cu Dumnezeiasca Liturghie, şi sfârşind cu masa. Acesta este hramul Peşterii.
Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

(14 Aprilie) Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Vilnius

Tradiţia spune că aceasta a fost pictată de sfântul apostol Luca. Ea a aparţinut vreme îndelungată familiei împăraţilor greci ai Constantinopolului. În anul 1472, nepoata ultimul împărat bizantin Constantin al XI-lea Paleologul, Zoe, primi Sfântul Botez cu numele Sofia şi se căsători cu marele cneaz al Moscovei Ivan al III-lea sau cel Tânăr. Cneaghina Sofia aduse cu ea o bibliotecă bogată, care mai târziu fu rânduită, din porunca fiului ei, Vasile al III-lea, de sfântul cuvios Maxim Grecul. Odată cu vasta bibliotecă, aduse la Moscova şi această icoană a Maicii Domnului.
În 1495, marele cneaz dărui această icoană ca binecuvântare fiicei sale Elena înaintea căsătoriei cu împăratul Lituaniei Alexandru. Biserica pomeneşte mutarea acestei icoane la Vilnius, în Lituania, săvârşită la 15 februarie.
Mai târziu, sfânta icoană a fost mutată în biserica sfântului Ioan Botezătorul în care fu înmormântată Elena. Mai apoi, icoana fu aşezată în Mănăstirea Sfintei Treimi din Vilnius.
Icoana Maicii Domnului este prăznuită la 15 februarie (ziua mutării sale în Lituania, 1495) şi la 14 aprilie (ziua pomenirii sfinţilor mucenici şi fraţi Antonie, Ioan şi Eustatie din Lituania, clic aici, 1347).
Pentru mulţimea minunilor săvârşite, cinstirea icoanei s-a răspândit, astfel că s-au zgrăvit copii ale icoanei care sunt cinstite cu multă evlavie, dintre care cele mai vechi păstrate datează din veacurile XVII-XVIII.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Brâul Maicutei Domnului

Pe la 1700 și ceva, în Constantinopol, a dat o ciumă de mureau oamenii pe capete. Din zece, cinci mureau!
Nu mai știa sultanul ce să facă. I-a pus pe toți ai lui, prin toate geamiile, să cânte, să strige la Mahomed, dar nimic!
Până la urmă, l-a chemat pe Patriarhul Constantinopolului și i-a cerut sfat. Patriarhul i-a zis că există scăpare, dacă aduce Brâul Maicii Domnului, de la Mănăstirea Vatoped, de pe Muntele Athos. ”Și zici că așa scăpăm de ciumă?”, a întrebat sultanul. ”Scăpăm!”, a promis Patriarhul.
Atunci sultanul nu s-a mai gândit nici la Mahomed, nici la altceva, a trimis imediat o corabie și i-a rugat pe părinți să-i dea Brâul Maicii Domnului.
Și Brâul a ajuns la Constantinopol, unde a fost ținut trei luni. S-au făcut procesiuni, cum se făceau înainte, pe jos. Și boala a încetat.
N-a mai murit nimeni de ciumă. S-a făcut minunea! Și sultanul a trimis Brâul înapoi, cu daruri multe, la Mănăstirea Vatoped.

Publicat în Minunile Maicii Domnului | Lasă un comentariu

13 Aprilie- Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

13 Aprilie-Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Imnul Acatist”

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI „BELANICISKAIAI” (12 Aprilie)

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a aflat inițial într-una din bisericile ortodoxe din regiunea Moghilău (Belarus). După încheierea Uniației (1596), icoana a trecut în posesia catolicilor și a fost așezată în mănăstirea catolică Belânici. Această mănăstire a fost înființată în perioada 1622-1624, de către Marele Hatman al Lituaniei, Lev Sapega, pe malurile râului Druță.

În anul 1832, mănăstirea a fost desființată, biserica mănăstirii devenind biserică parohială. Apoi, în anul 1876, icoana a ajuns din nou în posesia ortodocșilor, odată cu preluarea și restaurarea bisericii. Pe 12 aprilie în același an, biserica a primit hramul „Nașterea Maicii Domnului”, odată cu sfințirea ei de către un episcop ortodox. Acesta a săvârșit prima Liturghie pe masa Sfântului Altar.

Icoana Maicii Domnului „Belâniciskaia” este cinstită în întreaga lume creștină.

Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI DIN MUROMI 12 Aprilie

Sfântul Constantin le-a cerut păgânilor din Murom să se convertească la creștinism, dar aceștia s-au încăpățânat și chiar și-au propus să-l ucidă pe Cneaz. Cunoscând intenția lor, Sfântul a venit între păgâni cu icoana Maicii Domnului pe care a adus-o de la Kiev. Harul care s-a răspândit din chipul Maicii Domnului a mișcat inimile păgânilor. Ei i-au cerut iertare Cneazului, și au primit cu bucurie Botezul creștin.

Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Duminica, 4 Aprilie – Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”

Icoana Maicii Domnului cea numita „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”, pictata cu binecuvantarea Sfantului Ioan de Kronstadt, este praznuita in sambata din saptamana a cincea a Postului Mare.

„Celei alese dintre toate neamurile, Stapanei lumii, Fecioarei Nascatoare de Dumnezeu, sa-i aducem daruri de laude, ca si acum, precum mai inainte, pe cei cazuti ii ridici, pe cei slabi ii intaresti, pe bolnavi ii vindeci, de vrajmasii vazuti si nevazuti izbavesti, pe cei slabi in credinta ii inteleptesti, celor mahnita le dai tarie sa creada in puterea plina de har a sfintelor tale icoane, invatandu-i cu inima si buzele pline de multumire si de umilinta sa-ti cante tie: Bucura-te, Maica noastra cereasca, care cu cuvintele tale, „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra”, daruiesti putere plina de har sufletelor noastre!”

Icoana Maicii Domnului cea numita „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra” a fost zugravita in anul 1894, de catre maicile din Manastirea Leushinski. Aceasta icoana a fost pictata cu binecuvantarea Sfantului Ioan de Kronstandt, care, mai apoi, a sfintit-o si s-a rugat inaintea ei, numind-o „Mantuitoarea Rusiei”.

In anul 1897, inaintea acestei icoanei a avut loc intalnirea dintre Sfantul Ioan de Kronstadt si Sfantul Serafim de Virita. Cel din urma, inca mirean, pe atunci, a fost binecuvantat de Sfantul Ioan, spre nevointa postului si a rugaciunii, si a primit urmatoarea fagaduinta: „Vei fi schimnnic al Lavrei Alexandru Nevski.”

Tot la indemnul Sfantului Ioan, Sfantul Serafim de Virita a repetat nevointa Sfantului Serafim de Sarov, intru rugaciune catre Maica Domnului, pentru pacea tarii. Cel dintai i-a zis: „Roaga-te pentru mantuirea Rusiei inaintea acestei icoane.” In anul 1937, dupa mutarea in Virita, Sfantul Serafim s-a rugat inaintea icoanei Maicii Domnului vreme de o mie de zile si de nopti, cerand mila lui Dumnezeu si pacea Rusiei.

Odata, la Sfantul Serafim a venit o familia din Sankt Petersburg, cu un copil foarte bolnav. Pana sa intre la parintele, copilul deja a murit. Cuviosul a luat pruncul mort si s-a asezat inaintea icoanei Maicii Domnului „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra!” Dupa o indelungata rugaciune, Maica Domnului l-a inviat pe copil, care s-a intors sanatos catre parintii sai.

Cand vestea cea mare a invierii unui mort s-a raspandit pretutindeni, credinciosi din toate zonele tarii au inceput sa vina in Virita, spre a se inchina Maicii Domnului. Atunci, pentru a impiedica raspandirea credintei, autoritatile au hotarat sa confiste icoane. In acest tot, din incredintarea lui Dumnezeu, Sfantul Serafim a daruit icoana spre pastrare unei fiice duhovnicesti, monahia Varsanufia.

In anul 1962, icoana Maicii Domnului a fost adusa in Ucraina. Aici, urmand canonul Sfantului Serafim de Sarov si al Sfantului Serafim de Virita, schimonahia Alexandra s-a rugat inaintea icoanei vreme de o mie de zile si de nopti. In anul 1978, cu putin mai inainte de a pleca la cele vesnice, schimonahia Alexandra a auzit-o pe Maica Domnului zicandu-i ziua adormirii sale.

In anul 1997, icoana Maicii Domnului a fost daruita maicilor din Manastirea Sfantul Gheorghe, din localitatea Cernigov, Ucraina. De indata ce icoana a poposit in obstea lor, intreaga viata monahala a renascut, obstea s-a inmultit, lucrarile de reparatie au fost finalizate, iar slujbele s-au inmultit.

In data de 23 aprilie 2002, Biserica Ortodoxa din Ucraina a adaugata icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra” in lista icoanelor „facatoare de minuni”. Ea este praznuita in sambata din saptamana a cincea a Postului Mare. Sfantul Ioan de Kronstadt este praznuit in zilele de 20 decembrie si 1 iunie, iar Sfantul Serafim de Virita este praznuit in ziua de 21 martie

Publicat în Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti | Lasă un comentariu

4 Aprilie Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Eghiptissa” a Sfintei Maria Egipteanca

Tradiţia spune că această icoană este aceea care se afla în Biserica Învierii de la Ierusalim şi pe care Cuvioasa Maria Egipteanca a aşezat-o martoră în faţa lui Hristos, când a mers să se închine la Lemnul Sfintei Cruci, pentru că, din cauza păcatelor ei, o putere nevăzută o oprea să intre în Biserică. Dar, imediat ce a pus-o martoră pe Maica Domnului „Eghiptissa”, făgăduindu-I lui Hristos că, dacă va putea să se închine, va înceta să mai păcătuiască şi va începe o nouă viaţă, curată şi cinstită, a reuşit să intre şi să se închine Sfintei Cruci.

După aceasta, şi-a dus la îndeplinire promisiunea plecând în pustiul Iordanului şi trăind plăcut lui Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii sale pământeşti a ajuns în ceata sfintelor. După tradiţie, icoana Maicii Domnului „Eghiptissa” a ajuns în Sfântul Munte adusă de monahi ce s-au retras aici din cauza năvălirilor persane din Ţara Sfântă.

Icoana Maicii Domnului „Eghiptissa” a Sfintei Maria Egipteanca se află astăzi în Peșteresa Sfântului Atanasie Athonitul din apropierea Schitului Românesc Prodromu.

Aici se săvârşesc liturghii, numai de câteva ori pe an. În seara de vineri spre sâmbătă din Săptămâna a V-a din Postul Mare, se cântă întreg „Imnul Acatist” al Maicii Domnului, făcându-se în continuare Priveghere de toată noaptea, cu Dumnezeiasca Liturghie, şi sfârşind cu masa. Acesta este hramul Peşterii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

31 Martie🌹SOSIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI LA IVIRON

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

O MINUNE CONTEMPORANA A MAICII DOMNULUI

Folositor pentru suflet……mai ales in această perioadă .

O MINUNE CONTEMPORANĂ A MAICII DOMNULUI

Acum 23 de ani în urmă, în 1997, era în postul Adormirii Maicii Domnului, când un autocar se îndrepta spre orașul Iași. În acel autocar erau mitropolitul Ciprian(bătrânul) de Oropos și Fili, Ps Fotie al Bulgariei, Ps Ambrozie de Methoni, schimonahul Adrian și mulți creștini din Grecia. Ajunși în Iași, au fost și s-au închinat moaștelor Sf. Cuv. Parascheva în Catedrala Mitropolitană dar și în biserica Sf. Trei Ierarhi, apoi s-au dus la Biserica Sf. Cuv. Parascheva, unde erau așteptați, cu bucuria vădită pe chipurile lor, de preotul paroh Vasile Leonte înconjurat de un grup de credincioși ieșeni. După ce arhiereii s-au închinat în biserică la icoane, mitropolitul Ciprian, din fața Sf. Altar, a început să le vorbească în limba greacă celor adunați acolo. Tălmaciul era Preasfințitul Ambrozie. Le-a mulțumit credincioșilor pentru primirea lor călduroasă și le-a mai adresat câteva îndemnuri duhovnicești. Apoi, făcând o pauză scurtă, și-a întors privirea spre părintele Adrian, care era undeva lângă el, și le-a spus celor adunați că acest părinte le va istorisi ceva ce-i va ajuta foarte mult duhovnicește sau, poate, unora, le va schimba viața. Luat prin surprindere, căci nu se aștepta la asta, schimonahul Adrian – dându-și seama la ce face referire mitropolitul – făcu un pas în față, apoi tuși ușor ca să-și dreagă glasul. Privi scurt și timid mulțimea, trase aer adânc în pieptu-i de bătrân (era tot nins de vreme) și începu: „Ceea ce am a vă spune nu este o poveste, este realitate… Duceți-vă cu gândul la anul 1970; atunci se petrecea. La periferia Atenei, într-o zonă unde colcăia de lume, era o măcelărie renumită. Era renumită prin aceea că avea întotdeauna carne proaspătă, spre deosebire de altele, și aveai de unde alege după plac. Pentru asta stăteau oamenii la rând ore-n șir. Măcelarul era evreu. Într-una din zile, în rândul cumpărătorilor, cu pași mărunți, înainta un creștin cu fața dogorită de soarele mediteranean și, deasupra gurii, străjuia o mustață bogată, neagră –semnul distincitv al creștinilor. Deoarece erau foarte mulți și rândul înainta anevoie, îl apucă plictiseala. Scoase atunci, din buzunarul hainei de postav, niște țigări strânse într-o hârtie mototolită, și-și aprinse una cu nerăbdare. Asta era una din patimile care-l războiau – fumatul, deși era creștin ortodox. Peste ceva timp, strivise țigara sub talpă căci îi venise, deja, rândul la tejgheaua evreului. Îi spuse acestuia ce dorește și-apoi privi la evreu cum, pe o bucată de lemn(o scândură mai groasă), cu un satâr greu, ciopârțea dintr-un picior de vită spre a-i pregăti comanda. Tare se mai minuna creștinul de îndemânarea măcelarului evreu. Însă, tot uitându-se el cum satârul tăia năpraznic aerul și se oprea cu un trosnet puternic pe bucata de lemn, văzu că pe acel lemn era pictat ceva. Ascuțindu-și, curios, privirea, reuși să distingă fața Maicii Domnului. Acea bucată de lemn în care lovea, parcă cu ciudă, evreul, era icoana Maicii Domnului! Da, evreul, înadins, ca să-și arate disprețul față de creștini, O batjocorea astfel pe Împărăteasa Cerului… Creștinul înghețase de spaimă. Deodată, cu sprâncenele împreunate de furie, sări vijelios peste tejghea, prinse icoana și o trase iute la el.
Apoi, fulgerând din priviri, îi strigă cu mânie evreului: «Nu ți-e frică, păgânule?? Nu te temi tu să-ți bați joc, astfel, de Maica Domnului nostru?? Îndată-l va trimite pe arhanghelul Mihail, din înaltul Cerului, și te va spinteca cu sabia-i de foc!!» Evreul, cu un soi de nepăsare sfidătoare, privea la el și a început a se scutura de râs. Îndurerat, creștinul, ținea icoana pe brațul stâng iar cu degetele scurte și butucănoase de la mâna dreaptă, mătura, ușor, cu duioșie, bucățile de carne de pe fața Stăpânei noastre, apropiindu-și buzele să O sărute. Mai erau creștini în carmangerie. Toți murmurau între ei cu groază. În acea clipă, din icoană, s-a văzut o lumină orbitoare, vie, ca un petec de soare. Apoi, se auzi un glas de femeie, potolit dar dojenitor, dureros, spunându-i creștinului: «De ce te miri așa? Da, de ani de zile, acest evreu lovește cu satârul în Mine. Și Eu rabd! Rabd…pentru că mai lesne Îmi este Mie să îndur asemenea batjocură de la un evreu care nu Mă cunoaște, decât de la tine, creștinule, care, cu gura duhnind a tutun, te apropii să-Mi săruți chipul! Eu, în fiecare zi îți îndrept pașii pe cale și te apăr de tot răul, iar tu…tu, în schimb, în fiecare zi Îmi întinezi chipul cu gura ta spurcată! TU ești păgânul, nu el!!» Glasul a încetat și lumina a dispărut. În încăpere, deși erau atâția oameni, nu se mai auzea nimic. Nimic!…părea că și timpul s-a oprit din «măsurarea destrămării». Nimeni nu îndrăznea nici măcar să clipească. Toți au rămas uluiți de acea minune. Cu respirația tăiată, parcă așteptau ceva… După o scurtă zăbavă, se dezmetici creștinul, așeză în grabă icoana pe tejghea și, cu privirile plecate, rușinat, și-a făcut, iute, loc prin mulțime, pierzându-se în vâltoarea străzii. Ușor, ușor, oamenii prinseră a murmura. Numai măcelarul rămase, încă, încremenit și, așa cum era – proptit cu spatele-n perete,se holba, mut de uimire, la icoana de pe tejghea. În cele din urmă, se urni din loc și cu mersul legănat și cu o grimasă de morocănos, îndemnă clienții să părăsească măcelăria spunându-le că a sosit ora închiderii. Nedumeriți dar și nemulțumiți oamenii au ieșit iar el a tras obloanele în urma lor. Era de-a dreptul răvășit… Trăia ceva ce nu simțise niciodată în viața lui, ceva ce nu-și putea explica dar, care, îi mistuia ființa, altădată, atât de îndârjită și de cătrănită. Abia ajunse înapoi lângă icoană și se uita la ea ca năucit. Încerca din răsputeri să-și stăpânească firea dar, fără izbândă… Se prăbuși în genunchi înaintea Împărătesei. Cu inima strânsă de durere, cu mișcări domoale, pline de gingășie, apucă icoana cu amândouă mâinile și, pentru prima dată, O privea în ochi pe Stăpâna Cerului și a Pământului. Pentru prima dată, după atâția ani, privirile lor se întâlneau, se cercetau, se cunoșteau… Simțea cum un val uriaș de fierbințeală îi potopea ființa, astâmpărându-se în piept. Ardea tot. Mintea nu mai era în stare să mai întrebe ceva; se oprise pentru câteva clipe. Ochii începură a se umezi și a revărsa șuvoaie de lavă… A plâns așa, nemișcat, o bucată. Apoi, cu gândul, începu să Îi vorbească: «Tu… Tu chiar trăiești! Ești vie!… Tu chiar ești Maica creștinilor!… Înseamnă că El, chiar este Hristosul, Mesia!» Plângea de parcă ar fi pierdut totul din lumea asta. O durere sfâșietoare se plimba din piept în cap și înapoi. «Atâta timp în întuneric…atâția ani Te-am batjocorit; și tocmai acum mi Te-ai arătat, Maica Hristosului întrupat!… Nu știu dacă mă vei ierta vreodată pentru tot trecutul meu, însă, știu ce trebuie să fac de acum înainte!» S-a ridicat oftând adânc, a spălat icoana de resturile de carne într-o găleată cu apă curată și, strângând-o tare la piept, a ieșit în stradă. Auzise, cu mult timp în urmă, că, undeva, la vreo patru ore de mers, creștinii au un locaș mai mare de rugăciune. Era mânăstirea Sf. Ciprian și Iustina din Attica, ce se afla sub păstorirea mitropolitului Ciprian.
Prin îmbulzeala orașului, cu icoana la piept, cu lacrimile fierbinți pe față și cu pași mari și grăbiți porni într-acolo. Tot drumul nu văzu și nu auzi nimic. Mintea lui a vorbit întruna cu Împărăteasa. Când a ajuns la porțile mănăstirii, a întâlnit un călugăr bătrân și uscat căruia i-a povestit tot ce s-a petrecut. Preț de jumătate de ceas călugărul a ascultat minunându-se de vorbele evreului, apoi, la sfârșit, căutând adânc în ochii lui, l-a întrebat scurt: «Și acum?».«Și acum știu ce voi face.», răspunse măcelarul. «Vreau să mă botez!» A stat acolo, la mânăstire, vreo câteva zile, învățând despre ortodoxie și așteptând botezul. Povestirea lui se răspândise printre părinții din acea obște, sporindu-le dragostea către Cea Preacurată. După ce s-a botezat, el nu s-a mai întors la măcelărie, ci, a lepădat tot trecutul său și a ales o viață nouă – s-a făcut călugăr!…”
Aici, după ce povesti oamenilor din biserică toate acestea, schimonahul Adrian, se opri. Se opri pentru că glasul începu să-i tremure de emoție; dădea să plângă. A suspinat o dată lung și, cuprinzând cu ochii mulțimea credincioșilor, i-a întrebat: „Știți cine este acel evreu?”. Făcu o pauză scurtă, apoi le-a strigat: „Eu sunt!!… Eu sunt acel evreu măcelar care mi-am bătut joc de Născătoarea de Dumnezeu atâta timp! Dar, Ea, cu dragostea Ei de mamă, m-a adus la Lumină!”. Oamenii adunați au început să se-nchine și să vorbească, ușor, între ei exprimându-și mirarea și slăvindu-O pe Preasfânta Fecioară Maria.
Părintele Adrian n-a mai putut continua și s-a retras la locul lui, acoperindu-și fața cu mâinile. Plângea… Ps Ambrozie, care a tradus tot, a preluat cuvântul și le-a spus celor ce priveau uimiți: „Două lucruri trebuie să învățați din viața acestui părinte: primul – cât de mult urăște Maica Domnului fumatul și, al doilea – cât de mult ne rabdă nelegiuirile și ne așteptă ca, într-o bună zi, cu durere adâncă și cu dragoste de fiu, să ne întoarcem la Ea – Mama noastră!”

Publicat în Minunile Maicii Domnului | Lasă un comentariu

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod – 28 martie

În icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este reprezentată cu mâinile înălțate în rugăciune, având Pruncul Iisus în dreptul pântecelui ei, înconjurat de o mandorlă luminoasă și binecuvântând.

Această reprezentare iconografică a Maicii Domnului este considerată una dintre primele imagini iconografice ale Fecioarei Maria. O astfel de icoană se păstrează în Bazilica „Sfânta Agnesa” din Roma (secolul IV). De asemenea, există o icoană veche a Maicii Domnului „Nikopea” din secolul al VI-lea, unde Fecioara Maria este reprezentată șezând pe tron și ținând în mână un scut pe care se află chipul lui Iisus Hristos Emanuel.

În România, această reprezentare iconografică a Maicii Domnului este numită „Oranta”, iar în Grecia este cunoscută sub numele de „Platitera”. În Rusia, această icoană este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „a Semnului”, primind acest nume prin secolele XI-XII, când Maica Domnului a făcut un semn minunat pentru cetățenii orașului Novgorod în anul 1170.

În acel an, forțele aliate ale cnejilor ruși, în frunte cu un fiu al Cneazului Andrei Bogoliubski de Suzdal au mărșăluit spre Novgorod. Locuitorii din Novgorod, fiind fără apărare, și-au pus ultima speranță în Dumnzezeu, ca Acesta să-i izbăvească, rugându-se zi și noapte ca Domnul să-Și îndrepte Fața către ei. După trei zile de rugăciuni, Arhiepiscopul Ilie de Novgorod a auzit un glas minunat care i-a poruncit să scoată icoana Maicii Domnului din Biserica Schimbării la Față a Domnului (ce se afla pe strada Ilina), și să fie purtată în procesiune pe zidurile orașului.

În timp ce icoana era purtată în procesiune pe ziduri, asediatorii au tras o salvă de săgeți spre cortegiu, iar una dintre săgeți a străpuns fața Maicii Domnului. Din ochii Fecioarei au început să izvorască lacrimi și atunci icoana s-a întors singură cu spatele la cei ce o loviseră.

După acest semn divin, în atacatori a intrat o panică de nedescris. Atunci au început să se atace între ei, iar locuitorii Novgorodului, luând binecuvântare de la Dumnezeu, au profitat de agitația creată și au ieșit afară din cetate, gonindu-i pe asediatori.

În amintirea minunatei mijlociri a Împărătesei Cerului, Arhiepiscopul Ilie a stabilit o zi de sărbătoare în cinstea icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod, sărbătoare pe care Biserica Ortodoxă Rusă o prăznuiește și în zilele noastre. Ieromonahul athonit Pahomie Logofătul, fiind prezent în Rusia la prăznuirea icoanei, a alcătuit două canoane pentu această icoană.

Timp de 186 de ani după aceea, icoana făcătoare de minuni a rămas în Biserica Schimbării la Față a Mântuitorului, de pe strada Ilina. În anul 1356, a fost așezată în biserica construită în cinstea icoanei Maicii Domnului „a Semnului”, care mai apoi a devenit Catedrala Mănăstirii Semnului.

În toată Rusia sunt cunoscute numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului „a Semnului”. Câteva dintre ele sunt prăznuite pe 27 noiembrie (în aceeași zi cu icoana originală), dar au și zile separate de cinstire: Icoana Maicii Domnului „a Rădăcinii din Kursk”, Icoana Maicii Domnului „Abalatsk”, Icoana Maicii Domnului „Țarskoe Selo”, Icoana Maicii Domnului „Korchemnaya”, Icoana Maicii Domnului „Serafim Ponetaevski” și altele.

Publicat în Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Lasă un comentariu

ACATISTUL BUNEI VESTIRI

            Rugăciunile începătoare:

• În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție!

• Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăților şi Dătătorule de viață, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curățeşte pe noi de toată necurăția şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

• Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi

• Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

• Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curățeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputințele noastre pentru Numele Tău.

• Doamne miluieşte. Doamne miluieşte. Doamne miluieşte.
• Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

• Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiților noştri Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

• Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!

• CONDACUL 1: Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• ICOSUL 1: Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul lui cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat şi i-a stat înainte grăindu-i unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;
Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălțime, întru care cu anevoie se suie gândurile omeneşti;
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne nici cu ochii îngereşti.
Bucură-te că eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înnoieşte făptura;
Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 2-LEA: Ştiindu-se pe sine Sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naştere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui, cântând: Aliluia!

• ICOSUL AL 2-LEA: Înțelegerea cea neînțeleasă căutând Fecioara să o înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să se nască fiu, spune-mi? Către care el a zis cu frică grăind aşa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere;
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, minune, mult slăvită de îngeri;
Bucură-te, Ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, Ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut;
Bucură-te, Ceea ce întreci mintea înțelepților;
Bucură-te, Ceea ce luminezi gândul credincioşilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 3-LEA: Puterea Celui de sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe Ceea ce nu ştia de nuntă şi pântecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta aşa: Aliluia!

• ICOSUL AL 3-LEA: Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscându-i închinarea, s-a bucurat şi cu săltări în pântece, ca şi cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, vița mlădiței celei neveştejite;
Bucură-te, agonisirea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, Ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre;
Bucură-te, brazdă care ai dospit înmulțirea milelor;
Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivirilor;
Bucură-te, Ceea ce înfloreşti ca raiul desfătării;
Bucură-te, Ceea ce găteşti adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămâia rugăciunii cea bine primită;
Bucură-te, curăția a toată lumea;
Bucură-te, bunăvoirea lui Dumnezeu către noi, cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 4-LEA: Vifor de gânduri necredincioase având întru sine înțeleptul Iosif, s-a tulburat uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că eşti furată de nuntă, tu, Ceea ce eşti fără de prihană; iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

• ICOSUL AL 4-LEA: Au auzit pe îngeri lăudând venirea trupească a lui Hristos, şi alergând spre Acesta ca spre un păstor, văzutu-L-au ca pe un miel fără prihană hrănindu-se în brațele Mariei, pe care lăudând-o, au zis:
Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului.
Bucură-te, staulul oilor celor cuvântătoare;
Bucură-te, chinuirea vrăjmaşilor celor nevăzuți;
Bucură-te, deschizătoarea uşilor raiului;
Bucură-te, că cele pământeşti împreună dănțuiesc cu cele cereşti;
Bucură-te, gura apostolilor cea netăcută;
Bucură-te, nebiruita îndrăznire a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credinței;
Bucură-te, cunoştința cea luminoasă a darului;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 5-LEA: Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o înțelepții, mers-au pe urma luminii ei şi ținând-o ca pe o făclie, cu ea căutau pe marele Împărat şi ajungând pe cel neajuns, s-au bucurat strigându-I: Aliluia!

• ICOSUL AL 5-LEA: Au văzut pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; şi cunoscându-I a le fi Stăpân, deşi luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-L sluji şi a-i cânta celei bunecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, Ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii;
Bucură-te, Ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, Ceea ce l-ai zvârlit din putere pe călăul cel fără de omenie;
Bucură-te, Ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni;
Bucură-te, Ceea ce ne-ai mântuit din slujba păgânească;
Bucură-te, Ceea ce ne curățeşti de lucrurile cele necurate;
Bucură-te, Ceea ce ai stins închinarea la foc;
Bucură-te, Ceea ce ne-ai potolit văpaia chinurilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioşi;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 6-LEA: Mărturisitori şi purtători de Dumnezeu fiind folosofii, s-au întors în Babilon, împlinindu-şi proorocia; şi tuturor mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, lăsatu-l-au pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia!

• ICOSUL AL 6-LEA: Strălucind în Egipt Tu, Lumina adevărului, gonit-ai întunericul minciunii, că idolii lui nerăbdând tăria Ta, Mântuitorule, au căzut; iar cei ce de ei au scăpat, îi cântau Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, căderea demonilor;
Bucură-te, Ceea ce ai zdrobit stăpânia înşelăciunii;
Bucură-te, Ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească;
Bucură-te, mare care ai înecat pe netrupescul faraon;
Bucură-te, piatră care ai adăpat însetații de viață;
Bucură-te, stâlp de foc care călăuzeşti pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul;
Bucură-te, hrană şi cupă cu mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;
Bucură-te, pământul făgăduinței;
Bucură-te, izvorul de miere şi lapte;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 7-LEA: Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înşelător, Te-ai dat lui va un prunc; dar Te-ai făcut lui cunoscut şi ca Dumnezeu desăvârşit. Pentru aceea, s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!

• ICOSUL AL 7-LEA: Arătat-a făptură nous, arătându-Se Făcătorul nous, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de prihană şi păzindu-l întreg precum a fost; ca nou văzând minunea, să o lăudăm grăind:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrânării;
Bucură-te, Ceea ce ai luminat chipul învierii;
Bucură-te, Ceea ce ai arătat viața îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioşii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbra, sub care mulți se adumbresc;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe îndreptătorul celor rătăciți;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul celor robiți;
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertare a multor greşți;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruieşte toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 8-LEA: Văzând naştere străină, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă întru înălțime pe cei ce-I cântă: Aliluia!

• ICOSUL AL 8-LEA: Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, şi naştere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;
Bucură-te, uşa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioşi;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoire a celor credincioşi;
Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi;
Bucură-te, sălaşul cel preamărit al Celui ce este pe serafimi;
Bucură-te, Ceea ce ai unit lucruri potrivnice întru una;
Bucură-te, Ceea ce ai unit fecioria şi naşterea;
Bucură-te, prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, prin care s-a deschis raiul;
Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătăților celir veşnice;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 9-LEA: Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe Cel neapropiat ca Dumnezeu L-au văzut om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi şi auzind de la toți aşa: Aliluia!

• ICOSUL AL 9-LEA: Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-ți stau înainte ca nişte peşti fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip şi fecioară ai rămas şi ai putut naşte, iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credință cântăm:
Bucură-te, sălaşul înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, comoara rânduielii Lui;
Bucură-te, Ceea pe filozofi îi arăți neînțelepți;
Bucură-te, Ceea ce ai vădit pe cei meşteri la cuvânt a fi necuvântători;
Bucură-te, că nebuni s-au arătat întrebătorii cei cumpliți;
Bucură-te, că s-au vestejit făcătorii de basme;
Bucură-te, Ceea ca ai rupt vorbele cele încâlcite ale atenienilor.
Bucură-te, Ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, Ceea ce ne-ai ridicat dintru adâncul necunoştinței;
Bucură-te, Ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 10-LEA: Vrând împodobitorul tuturor să mântuiască lumea, la ea a venit precum i se făgăduise, şi Păstor fiind ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi. Căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!

• ICOSUL AL 10-LEA: Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine: că Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pe tine, curată, sălăşluindu-Se în pântecele tău şi învățându-i pe toți să cânte ție:
Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, usa mântuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de-nțeles;
Bucură-te, dătătoarea darului celii dumnezeiesc;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți întru ruşine;
Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte;
Bucură-te, Ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe semănătorul curăției;
Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță;
Bucură-te, Ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credincioşi;
Bucură-te, Ceea ce între fecioare ai fost unică hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 11-LEA: Împărate Sfinte, de Ți-am aduce cântări şi psalmi la număr întocmai va nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, că se biruieşte toată cântarea care va să tindă spre mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!

• ICOSUL AL 11-LEA: Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară că aprinzând în sine focul cel netrupesc, pe toți îi îndreptează spre cunoştința cea dumnezeiască ce luninează mintea cu raza ei şi se cinsteşte ci chemarea acestea:
Bucură-te, raza soarelui celui înțelegător;
Bucură-te, raza luminii celei neapuse;
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucură-te, Ceea ce pe vrăjmaşi îi îngrozeşti ca un tunet;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe;
Bucură-te, Ceea ce ne-ai arătat chipul cristelniței;
Bucură-te, Ceea ce curățeşti urmele păcatului;
Bucură-te, baie care speli conştiința;
Bucură-te, cupă care dai gust bucuriei;
Bucură-te, adierea mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viața veseliei celei de taină;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 12-LEA: Vrând să dea har datoriilor omeneşti venit-a singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui si, rupând zapisul, aude de la toti aşa: Aliluia!

• ICOSUL AL 12-LEA: Cântând naşterea ta, te lăudăm toți ca pe o Biserică însuflețită, Născătoare de Dumnezeu, că locuind in pântecele tău Domnul, Care ține toate cu mâna, a sfințit, a slăvit şi a învățat pe toți să-ți cânte:
Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu Cuvântul;
Bucură-te, Sfântă care eşti mai mare decât sfinții;
Bucură-te, chivot, poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieții cea nedeşertată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioşi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților celor cuvioşi;
Bucură-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, zidul împărăției cel nebiruit;
Bucură-te, prin care se ridică biruințele;
Bucură-te, prin care se surpă vrăjmaşii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu,
Bucură-te, mântuirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

• CONDACUL AL 13-LEA: O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, mântuieşte de toată ispita di scoate din chinul ce va să fie, pe toți cei ce cântă: Aliluia!(acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se citeşte ICOSUL 1: Îngerul cel mai întâistătător… şi apoi CONDACUL 1: Apărătoare Doamnă…

Publicat în Acatistele Maicii Domnului | Etichetat | Lasă un comentariu

24 Martie.Canon de rugaciune la Praznicul Înainteprăznuirii Bunei Vestiri

Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Bunei Vestiri, glasul al 4-lea:

Astăzi începutul bucuriei a toată lumea îndeamnă a lăuda Înainteprăznuirea, că iată, Arhanghelul Gavriil vine, aducând Fecioarei Buna Vestire şi către dânsa strigă: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să se veselească plină de bu­curie lumea, simţind pogorârea Domnului în ea. Căci, din adâncul milostivirii din cer coboară, luând Trup în pân­tecele Fecioarei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată, Dumnezeiescul Arhan­ghel al Împăratului tuturor şi Dumnezeu se trimite la tine, Împărăteasă, ca să-ţi vestească ve­nirea şi-ţi va striga: Bucură-te, pentru chemarea din nou a strămoşului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Năstrapă plină de lumină şi cu totul de aur, pregăteşte-te ca să primeşti în tine Mana Vieţii. Căci va veni la tine, prin glasul Îngerului, sălăşluindu-Se, mai presus de fire, în tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înlăuntrul tău, Curată, Se va sălăşlui Cel Ce locuieşte pururea în ceruri. Căci vine să ridice la cer plămădeala oame­nilor, întru aceasta cu adevărat îmbrăcându-Se.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune…

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pământule, cel ce făceai să crească, cu întristare, spi­nii patimilor, bucură-te şi saltă! Că iată, Plugarul Cel Nemuri­tor va veni acum să te scoată din blestem.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară Neîntinată, Dum­nezeiască Lână, găteşte-te căci asupra ta, ca o ploaie, Dumnezeu Se va pogorâ, ca să usuce izvoarele călcării de poruncă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Carte Dumnezeiască, pregă­teşte-te! Căci cu degetul Tatălui va scrie întru tine Cuvântul Cel Dumnezeiesc, Întrupându-Se şi dezlegând călcarea de lege a răutăţii mele.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfeşnic de aur, primeşte Lu­mina Dumnezeirii să Strălu­cească prin tine şi să dăruiască lumii viaţă. Prin Care se va împrăştia întunericul răutăţi­lor noastre.

Irmosul:

Nu întru înţelepciune, nici întru putere, sau bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţe­lepciunea Tatălui Cea ipostatică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Taina cea de demult, rân­duită mai înainte de veci, în­cepe astăzi să primească ară­tare. Pământule şi cerule, îm­preună bucuraţi-vă şi cu un singur glas, împreună strigaţi!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti Palat Mare al Împăratului, deschide-ţi Dumnezeieştile intrări ale auzului. Căci iată va să vină Adevărul Hristos şi să Se sălăşluiască înlăuntrul tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca să îndrepteze alunecarea strămoaşei, Izbăvitorul Se va arăta sălăşluindu-Se în pântecele tău cel Neispitit de nuntă. Aceluia să-I strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Avacum de demult te-a nu­mit pe tine mai înainte Munte Umbrit de virtuţi, din care avea să Se arate Dumnezeul nostru, Fecioară cu totul fără de pri­hană, care Singură eşti Podoa­ba muritorilor.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Tu Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, Mieluşea Nepătată, Mielul Dumnezeului nostru vine să Se Sălăşluiască în pântecele tău, ridicând păcatele noastre.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toiagul Cel de Taină peste puţin va să înflorească, după cum s-a scris, Floare Dumneze­iască, din rădăcina lui Iesei, arătându-Se nouă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu glasul Îngerului pregătită fiind ca o viţă de vie, pregăteşte-te, Fecioară, spre rodirea Strugurelui Celui Copt şi fără de stricăciune.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preamare între profeţi, Isaia, veseleşte-te! Căci Fecioara, de­spre care ai grăit mai înainte, zămisleşte în pântece pe Înge­rul Sfatului Celui Mare.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie, cu glas…

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, îţi grăieşte ţie Arhanghelul! Căci vei ză­misli în pântecele tău, în chip de negrăit, Bucuria, pe care Eva a pierdut-o, prin călcarea poruncii, Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nu te teme, Fecioară! Căci Focul Dumnezeirii nu va arde nicicum pântecele tău. Că ru­gul cel de demult, care, arzând, nicicum nu se mistuia, pe tine mai înainte te-a închipuit, Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Fecioară, Muntele pe care Daniel l-a văzut mai înainte. Căci din tine se va tăia Piatra Cea Înţelegătoare, Care va sfărâma chipurile cele neînsufleţite ale demonilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Împăratul păcii va veni întru tine, ca prin tine să împace pe cei loviţi şi învinşi în lupta cu cel viclean prin sfatul cel rău al şarpelui, Născătoare de Dum­nezeu.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilorcu Sângele Cel curs din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă…

Tu eşti Începutul mântuirii noastre, a tuturor celor de pe pământ, Născătoare de Dum­nezeu. Căci Dumnezeiescul slu­jitor, mai marele începător al cetelor, Arhanghelul Gavriil, a fost trimis din cer să stea înaintea ta şi ţi-a adus bucurie, Ceea ce eşti cu har Dăruită. Pentru aceasta, toţi strigăm ţie: Bucură-te, Mi­reasă Nenuntită!

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care vânau fără dreptate pe cei drepţi, Prealăudate Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Chivotule Înţelegător, pe care Dătătorul de Lege Cel Adevărat, iubindu-te, Se va sălăşlui întru tine, umple-te de veselie, căci prin tine va înnoi pe cei stricaţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceata cea Dumnezeiască a proorocilor, dacă a simţit veni­rea cea paşnică a Izbăvitoru­lui asupra ta, a strigat ţie: Bucură-te, Izbăvirea tuturor. Bucură-te, Ceea ce Singură eşti Mântuirea lumii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nu te teme de glas, nu te în­spăimânta de cel ce grăieşte, căci slujitor al lui Dumnezeu este; şi a venit să-ţi dezvăluie ţie Taina cea ascunsă îngerilor, Marie Neispitită de nuntă, Bine­cuvântată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Văzând firea toată robită de vrăjmaşul şi voind, pentru mul­ţimea îndurărilor Sale, să o mi­luiască prin tine, Iubitorul de bine, Fecioară, nu te arăta ne­încrezătoare cuvintelor înge­rului.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o cu fapta cea bună încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Norule cel Uşor al Luminii, Ceea ce nu ştii de nuntă, pregăteşte-te! Căci, iată, Soarele Cel Neapus, ca Să Strălucească asupra ta, de sus, pentru puţină vreme Se ascunde lumii întru tine şi apoi arătându-Se, dez­leagă întunericul răutăţii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel dintâi slujitor dintre în­geri a adus asupra ta glas debucurie, vestindu-ţi ţie, Prea­curată, pe Îngerul Sfatului Celui Mare, Care Se va Întrupa din tine, pentru bunătatea Lui. Că­ruia îi strigăm: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca pe un Trandafir Curat din văi, ca pe un Crin cu bun miros, cunoscându-te pe tine Făcătorul nostru, Domnul, a iubit acum Frumuseţea ta, Curată şi vrea să Se Întrupeze din sângele tău, ca să îndepărteze, prin bună­tate, urâciunea înşelăciunii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nedespărţindu-Se de şederea de-a dreapta a Tatălui, întru tine îşi va face sălăşluire Cel mai presus de fire, Preacurată; ca să te aşeze de-a dreapta Lui pe tine cea de aproape şi Bună, ca pe o Împărăteasă şi să întindă dreapta tuturor celor căzuţi şi să ne mântuiască pe noi.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Eva cu adevărat, prin boala neascultării, a adus în lume blestemul; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla sarcinii tale, ai înflorit lumii Bine­cuvântare. Pentru aceasta, toţi te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Eva, cu adevărat, a cules ca rod moartea, care lucrează pierzarea; iar din tine va răsări Rodul Cel Solitor de nemurire, Hristos, Îndulcirea noastră, Stăpână. Pe Care lăudându-L, pe tine te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pogorând cerurile, acum la noi Te pogoară! Căci, iată, s-a gătit Ţie Scaun, Cuvinte, pânte­cele Fecioarei, întru care, ca un Împărat Preafrumos vei şedea, ca să ridici din cădere zidirea dreptei Tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Hristos a iubit Frumuseţea ta, Fecioară Preacurată şi S-a Să­lăşluit în pântecele tău, ca să izbăvească neamul omenesc din urâţenia patimilor şi să-i dăru­iască frumuseţea cea de de­mult, Căruia închinându-ne, pe tine te mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ţarină Neînsămânţată, Cura­tă, primeşte, prin cuvânt, pe Cu­vântul Cel Ceresc să Răsară din tine ca un Grâu aducător de roa­dă şi să hrănească marginile cu pâinea cunoştinţei. Căruia în­chinându-ne, pe tine te mărim.

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale…

Astăzi toată făptura se bucură, că Îngerul zice ţie: Bucură-te! Binecuvântată Cu­rată, Maica lui Hristos cea fără prihană. Astăzi viclenia şarpe­lui se întunecă, pentru că legă­tura blestemului strămoşului se desface. Pentru aceasta şi noi strigăm: Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har!

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale…

Cu venirea Preasfântului Duh, pe Cel împreună cu Tatăl pe Scaun Şezător şi de o Fiinţă, prin glasul Arhanghelului L-ai zămislit, de Dumnezeu Născă­toare, Ceea ce eşti chemarea din nou a lui Adam.

Publicat în Acatistele Maicii Domnului, Rugaciuni catre Maica Domnului | Lasă un comentariu