Mutatu-te-ai la viață,fiind Maica vieții, și cu rugăciunile Tale izbăvești din moarte sufletele noastre.

,,Intru naștere fecioria ai păzit, intru adormire lumea nu ai parasit,de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață,fiind Maica vieții, și cu rugăciunile Tale izbăvești din moarte sufletele noastre.”

Scan1018213920636_124124821366832_7233869650393493997_n13935021_124124694700178_8413929555627379765_n (1)13925238_124124724700175_5146369950356435204_n (1)11214269_933148633398107_2306817492431597733_n

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului, Uncategorized | Lasă un comentariu

Prohodul Maicii Domnului

Scan10182

Prohodul Maicii Domnului

Starea I

1.În mormânt Viaţă
Ai fost pus, Hristoase,
Şi-a vieţii Maică-acum intră în mormânt
Şi se mută la viaţa cea de sus.

2.Tu născând Viaţa,
Pe a tot-Dumnezeu
Şi viaţa, Prea Curată schimbând-o
La viaţa cea de sus te-ai şi mutat.

3.Te mărim pe tine,
Maică prea curată,
Şi-adormirea ta cinstim, prăznuind-o
Cu solirea-ţi pururea fiind păziţi.

4.Fericimu-te toţi,
O, prea sfântă Maică,
Închinându-ne cinstitei tale mutări,
Cea de care îngerii s-au minunat.

5.Te mărim pe tine,
Maică a Lui Hristos,
Care fără de sămânţă ai zămislit
Şi a a ta mutare toţi o preamărim.
6.Fericimu-te toţi,
Maică a Lui Hristos
Ceea ce-ai pricinuit pe noul Adam,
Şi-adormirea-ţi cu credinţă o cinstim.

7.Te mărim, Fecioară
Pururea cinstită
Şi icoanei tale ne închinăm,
Ca la oglindirea sfântului tău chip.

8.Fericimu-te toţi,
Maică a Lui Hristos,
Ca pe rugătoarea pururea pentru noi
Şi ca pe o solitoare pentru toţi.

9.A fericiţilor
Tăi părinţi străluciţi,
Tu prea fericită fiică lor te-ai făcut
Şi pe toate neamurile ai întrecut.

10.Drept-măritori preoţi
Şi popor credincios
Cu smerenie cădem la sicriul tău
Prea curată Maica Lui Emanuil.

11.Mulţimea de pustnici,
Cete de cuvioşi
O, voi tineri şi fecioare, cu cei bătrâni
Cântaţi adormirea prea Curatei Maici.

12.O voi domnitori mari,
Toţi acum lăudaţi
Strămutarea prea curatei Împăratese
Ce-a născut pe Împăratul tuturor.

13.Cine dar va spune
Bucuria multă
Ce-a cuprins pe Maica Domnului Iisus
Când i s-a vestit mutarea Ei la cer.

14.Suind Prea Curata
Muntele Eleon
Şi în mână de la înger floare luând
Către Cel născut din Ea se închina.

15.A muntelui saduri
Ţie ţi se-nchină,
Prea Curată, văzând ramura de finic
Ca la Maica Celui atotziditor.

16.Glasul Celui de sus
Fără veste-a grăit
De mutarea ta iubitului ucenic,
În Efes fiind cu slujba lui Hristos.

17.“Mergi la Ghetsimani
Iute şi prea degrab,
Căci se mută Maica Domnului sus la cer,
Făcând cea de pe pământ mutarea sa”.

18.O, minuni străine,
Mari şi dumnezeieşti,
Cum de nori pe sus, Curată, s-aduseră
La înmormântarea ta, Apostolii!

19.Venind de la margini
Ceata de ucenici
Minunat de nori purtatu-s-a prin văzduh,
Ca să-ngroape trupul Maicii Lui Hristos.

20.De la margini vine
Ceata de ucenici,
Ca să-ngroape în mormânt preasfântul său trup,
Cea mutată negrăit de pe pământ.

21.Dintre ale lumii
Margini pân-la margini,
Adunându-se soborul apostolesc
Pe Cea fără de prihană preamăresc.

22.Coruri de la Arhangheli
Şi de la îngeri cete
Adunându-se la sfântă mutarea ta,
Te măresc în cânturi, spăimântându-se.

23.Stăpânul ca Fiu dând
Haruri Maicii Sale,
Din cereştile lăcaşuri s-a pogorât,
Ca pe-al Maicii Sale Duh să-l poarte sus.

24.La a ta curată,
Cinstit-adormire,
A venit întreg soborul cel îngeresc,
Iară ceata de apostoli te plângea.

25.Adevăr minune
Străină-i a privi
Şi-a vedea pe Dumnezeu ca un om primind
În mâini sufletul prea sfintei Sale Maici.

26.Ceea ce suit-ai
La lăcaşuri cereşti
Nu lipsi, Stăpâna noastră, privind spre noi,
Spre cei ce cu drag cinstim mutarea ta.

27.Înălţând Fecioara
Mâinile sale-n sus
Credincioşii toţi se roagă a fi păziţi
Prin mutarea Ei la Fiul său iubit.

28.Mori acum şi te duci
La viaţa de sus
Ci să nu ne părăseşti pe noi, robii tăi,
Veşnic trează Solitoare pentru toţi.

29.Minune prea mare
Este a se vedea,
Cum ceea care Viaţa lumii născu
Morţii cei fireşti părtaşă s-a făcut.

30.Prunc fiind Iisus,
Fiul Celui de sus,
Se purta de prea curatele tale mâini,
Iar acum El poartă-n mâini sufletul tău.

31.Ucenice Petre
Şi ceilalţi ucenici
Bun rămas de petrecanie cuvântând
A cânta începeţi Maicii Domnului.

32. Fericimu-te toţi,
Maică prea curată,
Şi mutarea-ţi prăznuind, cu toţi te cinstim,
Căci te-ai dus de pe pământ la cei de sus.

33.Mutatu-te-ai de jos
La viaţa de sus,
Dară oştile de îngeri s-au înspăimântat,
Când al tău duh Tatălui ceresc ai dat.

34.Duşmanii tăi cei răi,
Şi prea înşelători
Vrând să-ţi ardă trupul ca nişte păgâni
S-au orbit de dreapta Celui Prea Înalt.

35.Sabie grozavă
Cu tăierea sclipi
Împotriva celui singur semeţ pornit
Spre curata Maică a Lui Dumnezeu.

36.Nemernicul vrăjmaş,
Patul vrând a-ţi surpa,
Nevăzut a pătimit tăierea de mâini
Ticaloase ce de pat s-au fost atins.

37.A cereştilor oşti,
Dulci cântări şi frumos
Potrivite s-auzeau de toţi ce erau
Privind adormirea Maicii Domnului.

38.Ceea ce născut-ai Pe Hristos Viaţa,
Spune dară cum de moarte te-mpărtăşişi?
O cunoaşte numai Cel născut al tău.

39.Prea curată Maică
Prea cinstită Sfântă,
După strălucit-acum adormirea ta,
Apără pe cei ce cred întru Hristos.

40.Pe cei ce mutarea-ţi
Credincios prăznuiesc,
Tu-i acoperă şi-i apără de nevoi,
Prea curată totdeauna rămânând.

41.Din grele primejdii
Şi de limbi viclene
Scapi pe cei ce cântă-acum adormirea ta,
Prea cinstită Solitoare-a tuturor.

42.Către Domnul te am
Solitoare şi-ajutor,
Prea curată Născătoare de Dumnezeu,
Ca Tu din primejdii să mă mântuieşti.

43.Înainte îţi stăm,
Maica Lui Dumnezeu,
Pomenirea ta din inimă lăudând,
Cântări sfinte cu buzele versuim.

44.Însufleţite Cer
Ce-ncăpuşi pe Domnul,
La cerească locuinţă te-ai ridicat
Şi pe lumea cea de sus ai luminat.

45.Cei ce cu dorinţa
Săvârşim, prea sfântă
Maică şi Fecioară, astăzi mutarea ta,
Mântuiţi să fim de patimi ne rugăm.

46.Proorocul David,
Strunindu-şi lăuta,
Te mareşte Prea Curată, cântându-te
Şi-adormirea ta cu drag vestind-o.

47.Credincioase cete
Cântă chivotului
Împletite versuiri de cereşti cântări
Celei duse la odihna cea de sus.

48.Ţie, ce născut-ai
Pe Hristos Viaţa
Cu credinţă îţi cântăm şi te prea cinstim
Şi mutarea ta, Fecioară o mărim.

49.Mulţime de oameni
Laudă pe Pruncă,
Mărind, Prea Curată, şi adormirea ta
Cea cântată de soborul îngeresc.

50.A toţi credincioşii
Din nevoi scăpare,
Miluieşte, Născătoare de Dumnezeu,
Pe câţi cântă astăzi adormirea ta.

51.Proorocii cândva,
Prea Curată, vestind
Adormirea ta, Fecioară, o au vazut
Şi mulţimi de îngeri o au lăudat.

52.Într-a morţii umbră
Se Îngroapă acum
Ceea ce născu Viaţa, mutându-se
De la voi la Tronul cel veşnic de sus.

53.Certaţi cu Dumnezeu
Fiind, ne-am împăcat
Întru tine, Născătoare de Dumnezeu,
Deci Fecioară adormirea ta mărim.

54.Prea lumii, Stăpână,
Prea curată privind,
Strălucit ca să se-ncuie-n mormânt acum,
O, tu sat Ghetsimani, te bucură!

55.Mult dumnezeiescul
David s-a bucurat
Psalmi cântând sculării tale celei din morţi,
O, Tu al Lui Dumnezeu sicriu sfinţit.

56.Săvârşim toţi astăzi
Ducerea de la noi
A Maicii Cuvântului, curăţindu-ne
Mintea, inima, trupul şi sufletul.

57.A Domnului Maică,
Pe cei drept-măritori
Care cinste dau mutării tale, fă-i tari
Împotriva luptătorilor vrajmaşi.

58. Dar cum mori, Fecioară,
Care Viaţă ai dat,
Ca şi oamenii fireşti supuindu-te
Şi cum rabdă Cel născut făr-de păcat?

59.Strângându-vă margini,
Veniţi să fericim
Cea de-aci dumnezeiască petrecere
Către cer a Maicii Domnului acum.

60.Din curate-ţi sângiuiri
Luând trup Iisus,
Pe flamânzi i-a săturat prea îndestulat
Şi afară pe bogaţi i-a scos deşerţi.

61.De a ta mutare
Saltă firea acum,
Veselindu-se cu îngerii, oamenii,
Îngroparea ta de obşte săvârşind.

62.Ceea ce trup de lut
Lui Hristos dăruişi,
Zămislindu-l, Născătoare de Dumnezeu,
Rugăciunile noastre să nu le treci.

63.La puteri mai-nalte,
Cereştile Puteri
Au strigat zicând, acum pregătiţi-vă,
Ca pe Maica Domnului să o primiţi.

64.Preoţi şi norodul
Şi toţi cei credincioşi,
Cu smerenie te roagă, ca să primeşti,
O, Stăpână, rugăciunile lor azi.

65.Una Prea Curată,
Ţie toţi ne rugăm,
Ca prin blânzii şi miloşii tăi ochi frumoşi
Să priveşti spre noi smeriţii pururea.

66.Născând Tu, Curată,
Pe Hristos Ziditor,
Din nevoi să mântuiască, roaga-te Lui,
Pe cei ce cu drag cinstesc mutarea ta.

67.Solitoarea lumii,
Scutul creştinilor,
Pe cei câţi scapă la tine acoperă-i,
De ispite şi nevoi păzind pe toţi.

68.Nădejdea toţi având
La tine, Prea Sfântă,
Nenuntită, Născătoare de Dumnezeu,
În nădejdea ta noi nu ne poticnim.

69.Strigăm toţi cinstitul
Glas al lui Gavriil,
Bucuria tuturor credincioşilor:
Bucurie fie-ţi, Maica Domnului.

70.De orice ispite
Şi de multe nevoi
Ceea ce pe Dumnezeu, Prea Sfânt-ai născut,
Şi pe robii tăi acum să-i izbăveşti.

71.Fericimu-te toţi,
Maica Lui Dumnezeu,
Pe care te-a închipuit stâlpul cel de foc
Şi pe noul Israil povăţuieşti.

72.Fericimu-te toţi,
Maica Lui Dumnezeu,
Pe care Moisi de mult te-a văzut în rug
Ce nears ardea în muntele Sinai.

73.Fericimu-te toţi,
Maica Lui Dumnezeu,
Scara-naltă insuflată, ce oarecând
S-a văzut de către dreptul Iacov.

74.Fericimu-te toţi,
Maica Lui Dumnezeu,
Cea pe care Ghedeon te-a închipuit
Lâna udă ce pământul rourezi.

75.Te mărim, Lumina
Cea în trei străluciri
Pe Parintele, pe Fiul şi Duhul Sfânt,
Pe Treimea cea Atotputernică.

76.Fericimu-te toţi
Credincioşii tăi fii,
Căci purtaşi pe Dumnezeu cel neîncăput
Ce în tine-a încăpea a primit.

77.Te mărim pe tine,
Preacurată Maică,
Şi prea sfântă adormirea ta o cinstim,
Şi mutarea ta de pe pământ la cer.

78.În mormânt Viaţă
Ai fost pus, Hristoase,
Şi-a vieţii Maică-acum intră în mormânt
Şi se mută la viaţa cea de sus.

Urmează: Ectenia mică şi ecfonisul:
”Că s-a binecuvântat numele Tău…”

STAREA A DOUA

1. Cade-se acum,
Ca să te mărim, Fecioara Maică
Mai cinstită fiind şi mai mărită mult
Decât toate cetele cele de sus.

2.Cade-se acum
Să te fericim, Fecioara Maică,
Fericită totdeauna adevărat,
Mai mărită decât cei ce au ochi mulţi.

3.A te ferici
Se cuvine, pururea Fecioară,
Ca născând pe Făcătorul tău te-ai făcut
Decât cerurile cu mult mai presus.

4.Ca să te mărim
Se cuvine, Născătoare, Doamnă
Ca prin ale tale rugi să ne-acoperim
Pentru adormirea ta cea sfânt-acum.

5.Toţi cei credincioşi
Ai curatei Maice şi Fecioare
Adormirea-ţi cântând, zicem: bucură-te,
Solitoarea noastră caldă-a tuturor;

6.Primeşte-acum
De petrecere cântări, Fecioară,
Maică a Tot-Împăratului Dumnezeu
Şi trimite pace credincioşilor.

7.Monahi mulţi şi sfinţi
Şi-ale cuvioşilor soboare,
Cum şi cetele bărbaţilor credincioşi,
Din evlavie cu toţii te măresc.

8.Cete tinereşti,
Cu fecioarele drept credincioase,
De petrecere cântare strigaţi acum,
Pentru Maica sfânt-a lui Emanuil.

9.Trupul pământesc
Văzând ceata ucenicească,
Al tău, Maica Ziditorului tuturor,
Cu sfială tronul tău ţi l-au purtat.

10.Credincioşii toţi
Fericim pe cea acum mutată
Către ceruri, Născătoarea de Dumnezeu,
Că pe dânsa solitoare s-o avem.

11.Noul Israel,
Acum după sfânta datorie.
Cu cântări dumnezeieşti preamăreşte-n cor
A Fecioarei ducere la cei de sus.

12.Pe cei ce-ţi cântăm
Cu credinţă, Preacurată Maică
Ce-ai născut pe Împăratul cerurilor,
Binecuvânteaza-ne pe noi de sus.

13.Prea curate mâini
Tinzând către Dumnezeu, Fecioară,
Ca o buna miluieşte şi-acoperă
Pe toţi care-şi pun nădejdea-n mila ta.

14.Priveghelnică
Rugăciune, curată Fecioară,
Primeşte acum cu milă şi cererea
Celor ce cinstim cu drag mutarea ta.

15.Pomeneşte-ne,
Maică şi Fecioară Preacurată,
Prin a ta mutare sfânta, rugâmu-te
Şi a noastre greşeli nu le socoti.

16.Din multe nevoi,
Întâmplări, necazuri, izbăveşte
Pe acei care în tine nădăjduiesc
Şi cinstire adormirii tale dau.

17.Ucenicii toţi
La sicriul tău sosind în grabă,
Prin văzduh fiind purtaţi de pe unde-au fost,
În genunchi, Fecioară, ţi s-au închinat.

18.Toţi au povestit
Celei sfinte şi neprihănite,
Cum au fost răpiţi de nori din locurile
Unde stau şi predicau noroadelor.

19.Fără de bărbat
Ai născut, Fecioară Preacurată
Dar şi moartă tu fiind, nu ai putrezit
Şi-ndoită închinare ai primit.

20.Cel de Dumnezeu
Primitor trup, ceata de Apostoli
Îl îngroapă-acum strigând cu-ale tale rugi,
Moştenirea ta, Stăpână, apără.

21.Toţi Arhanghelii,
Stăpânii, Domnii şi Puteri toate,
Limbi, popoare, neamuri ale pământului
Adormirea Preacuratei lăudaţi

22.Vas ales fiind,
Pavel a cântat pe Preacurata,
De petrecere cântare a glăsuit
Pentru ceea ce e mai presus de cer.

23.Sfărâmă Moisi
Mânios, a Sinaiului table,
Iar Stăpânul pe aceea ce L-a născut
O păzeşte-n ceruri vie pururea.

24.De mâini fu lipsit
În chip nevăzut semeţul vrăjmaş
Care-n faţa ucenicilor a încercat
Sicriul tău să răstoarne, o Maică!

25.Versuia cu glas
Mulţimea de oştire cerească,
De la margini pe pământ tainic alergând
La-ngroparea Maicii Lui Emanuil…

26.Cu dumnezeieşti,
Cuvioase cântări împletite,
Îngroparea Născătoarei de Dumnezeu
Veniţi ca şi noi, acum, să lăudăm.

27.La mutarea ta,
Maică şi Fecioară Preacurată,
Ţi-au cântat cu duioşie îngerii toţi,
Şi mulţime mare de popor creştin.

28.Tu, dintre femei
Întrecut-ai hotarele firii,
Căci tu singură avuşi adormirea ta,
Mai mărită decât orice muritor.

29.Preoţi şi popor
Adormirea-ţi cântă lăudând-o
Dezlegarea datoriilor ne rugăm
Dă-ne Maica Domnului la toţi acum.

30.Pe cei ce-au greşit,
Maică şi Fecioară Preacurată,
Sfântă Pruncă, miluieşte-i, că mânecă
La locaşul tău cel ce-i dumnezeiesc.

31.Lanţurile rup
Ale tale rugi, curată Pruncă,
Şi din toată munca scapi pe cei ce cinstesc
Cu credinţă sfântă adormirea ta.

32.Strigă, o David,
Născătoarei de Dumnezeu, lira
Răsunându-ţi: auzi fiică mutarea ta
Către ceruri sus, de jos de pe pământ.

33.Minunat a fost
A privi de jos spre cer cum pleacă
Cerul cel însufleţit, Dumnzeule!
Minunate-s, Doamne, lucrurile Tale.

34.Cete îngereşti
Al tău pat cu bună-cuviinţă,
Maică şi Fecioară, ţi l-au acoperit
În vremea când Tu, Curat-ai adormit.

35.Danţuri netrupeşti
Cu dumnezeiască cuviinţă
Cânt-acum, Curată, Cerul însufleţit,
Spre cereştile odihne Tu mergând.

36.Către cer de jos
Al lui Aaron toiag se mută,
Care pe Hristos nespus L-a fost odrăslit
Şi rodeşte pomul vieţii veşnice.

37.Pe cea de demult
Scară-naltă de Iacov văzută,
Cea pe care o întări Iisus cu trup,
S-a mutat acum de pe pământ la cer.

38.Patul tăinuit,
Ne-ntinată Maică şi Fecioară,
La prea-sfinte locuinţe se suie acum
Nelipsit a locui cu Fiul Său.

39.Cartea curată,
În care cu trup s-a scris Cuvântul,
Se închide şi se mută, puindu-se
Întru ale Fiului curate mâini.

40.Daruri daţii-ţi-a
Peste fire, Fiul tău, Fecioară,
Nelipsit, Preasfântă Pruncă păzindu-te
Şi suindu-te la viaţa veşnică.

41.Cu adevărat
Ca pe o aleasă smirnă sfântă
Te sălăşluieşte-n Sfânta Preasfintelor
Cel Atoateziditor şi Fiul Tău.

42.Viaţa a răsărit
Dintru tine, Preasfântă Fecioară,
În ce chip, dar trupul cel neîntinat
Se făcu acum morţii împărtăşit?

43.Casă te-ai văzut,
Preacurată Fecioară, vieţii,
Deci murind, îndată te-ai şi învrednicit
Totdeauna cu Hristos a vieţui.

44.Înstrunind acum
Buze prea curate-n loc de coarde,
Maicii Atotfăcătorului Dumnezeu
Imnuri de petrecere să întocmim.

45.Înălţarea-n cer
A curatei Maicii Tale, Doamne,
A unit acum pe oamenii cu îngerii,
Ţie lăudări de obşte aducând.

46.Pământeşti numiri,
Domnitori ce judecaţi noroade,
Tineri, tinere, cântare toţi să-nălţăm
Maicii Împăratului Hristos din cer.

47.Pomenirea ta
Cea cinstită, Preacurată Maică,
Lăudându-ţi, o măresc toţi cei ce trăiesc
Şi făptura toată cu smerenie.

48.Prunca odrăslind
Dintru a lui Iesei tulpină,
Omeneşte Maica Lui Dumnezeu muri
Şi-mpreună cu Fiul tău vieţuieşti.

49.Pământenilor,
Săltaţi şi vă minunaţi acuma,
Ca Muntele cel Preasfânt şi dumnezeiesc
Desfătare a aflat la Fiul său.

50.Arătatu-s-a,
Preacurată, moartea ta pod vesel,
Pe care-ai trecut la ceruri de pe pământ
Şi la Fiul tău odihnă ai aflat.

51.Uşile cereşti
Se deschiseră ţie, Preasfântă,
Şi Puterile cereşti mult te-au lăudat
Şi pe-al tău trup Fiul l-a primit în cer.

52.Norii luminaţi
Au adus mulţimea de Apostoli
De la marginea pământului, cuvios
Pe curata Maică Fiului s-o dea.

53.Preasfânt trupul tău,
Ucenicii plângându-l, Curată,
Fu stropit cu lacrimi alăturând cântări
De petrecerea cea de aici la cer.

54.Margini pământeşti
Glăsuiescu-ţi Maică şi Fecioară,
Că născând pe Fiul tău cel dumnezeiesc,
Amăgirea idolilor ai sfârşit.

55.Laudă strigând
Toată sfânta adunare mare
Pe aceea ce nascut-a pe Dumnezeu:
Pază fii la toţi prin ale tale rugi.

56.Duhul tău luând
Chiar Cuvântul ce din tine, Pruncă;
Ce născuse fără ispită de bărbat,
Ca un Fiu în slavă l-a sălăşluit.

57.Pe Stăpânul lor
Îngereştile Puteri văzându-L
Duhul Maicii sale singur în mâini luând,
Spăimântatu-s-au şi mult s-au bucurat.

58.Firea cea de om
Întreci, de Dumnezeu Născătoare,
Căci Fecioară ai rămas după naştere
Şi murind te duci la Fiul tău Preasfânt.

59.Cete îngereşti,
Oameni şi făptura toată,
Laude ţi-aduc, o Maică, toţi la un loc,
Că Tu, mai presus de orice fire eşti.

60.Strajă tare fii
Celor ce te laudă, Curată,
Împotriva bântuielilor duşmăneşti
A văzuţilor şi nevăzuţilor vrajmaşi.

61.Întru rugăciuni
Pe Fecioara, Maica Ta, primeşte-o
Ca pe o caldă Solitoare pentru noi toţi,
Iar pe noi, ca un bun, mântuieşte-ne.

62.Pe Cel ne-nceput
Împreună cu Fiul mărescu-L
Şi pe Duhul, in trei feţe un Dumnezeu,
Cel ce este Ziditorul tuturor.

63.Lucru minunat
Eşti cu totul fără de prihană,
Căci mormântu-ţi tuturor credincioşilor
Se arată rai prea-înţelegător.
64.Cade-se acum,
Ca să te mărim, Fecioara Maică
Mai cinstită fiind şi mai mărită mult
Decât toate cetele cele de sus.

Urmează: Ectenia mică şi ecfonisul:
”Că s-a binecuvântat numele Tău…”

STAREA A TREIA

1.Neamurile toate
Laudă-ngropării
Tale Fecioară, cântă.

2.Neamurile toate
Te fericesc Doamnă,
Că eşti Lui Hristos Maică.

3.Neamurile toate
Te fericesc, Maică
Cu daruri dăruită.

4.Limbile pe tine
Te fericesc Sfântă,
A Lui Dumnezeu Maică.

5.Ceata de Apostoli
Alergaţi cu râvnă
La îngroparea Maicii.

6.Ceata de Apostoli
A venit din margini
Să-ngroape Fecioara.

7.Fricos te-mpresoară
Cetele de îngeri
La prea slavita-ţi moarte.

8.Cu sobor de îngeri
Se pogoară Fiul
Să ia al Maicii Lui duh.

9.Deşi mori, Fecioară
Dar te-nalţi la ceruri,
La prea-iubitul tău Fiu.

10.Preoţi lăudaţi toţi
Pe a Domnului Maică
Ce în cer se strămută.

11.Laudă din ceruri,
Să se glăsuiască
La adormirea Maicii.

12.Satul Ghetsimani
Slăveşte mormântul
De-a pururea Fecioarei.

13.La cereşti lăcaşuri
Acum mergând Maica
Pe cei ce-ţi cântă scapă-i.

14.Cetele slăvite
Trecând pe Fecioara
La cer, au proslăvit-o.

15.Prea curată Maică,
Fericimu-te cu
Ai tăi prea-sfinţi născători.

16.Tu, născând viaţa,
Preacurată, cum mori
Biruind legea firii?

17.O, minuni străine,
Ziditorul cum ia
Al Maicii Sale suflet!

18.S-alergăm îndată
La groapa Preasfintei
Şi dobândi-vom milă.

19.Bucură-se totul
De a ta Preasfântă
Şi cerească mutare.

20.Cerul şi pâmântul
Cântec de mutare
Glăsuiesc Preacuratei.

21.Lumii mântuire,
Stăpână, arată
Întru a ta mutare.

22.De finic mlădiţe.
Ca Lui Hristos, Maică
Ţie-acum aduc.

23.Din a lumii margini,
Cei trimişi la tine
Se adunară, Maică.

24.Către a Sa Maică,
Astăzi de la ceruri
S-a pogorât Stăpânul.

25.Astăzi lumea toată,
S-a sfinţit cu totul
Prin Sfânta-ţi adormire.

26.Astăzi dar, Fecioara
Şi Maica Vieţii,
Sus, către ceruri s-a dus.

27.Mă spăimânt, Fecioară,
Petru striga ţie
Când stai întinsă moartă.

28.Mă spăimânt, Fecioară,
Văzându-te-ntinsă
Pe pat, stigat-a Pavel.

29.La cereşti lăcaşuri,
Te-ai mutat cu totul
De jos, Fecioară Maică.

30.Frică ia mulţimea,
De cinstita-ţi moarte
Trupească Preacurată.

31.Cete credincioase,
Mărescu-ţi, Fecioară,
Slăvita-ţi adormire.

32.Vie eşti şi-n moarte,
Fără de sămânţă
Născând Viaţa lumii.

33.Soarele cel mare
Te-a luat la Sine,
Norule cel uşurel.

34.Din părţile depărtate,
Corul de Apostoli
S-a strâns să cânte ţie.

35.Cetele de îngeri,
Coruri de Apostoli,
Mărescu-te, Fecioară.

36.Pe cei care cântă
Şi veghează, Doamnă,
La tronul tău păzeşte-i.

37.Limbi, noroade, neamuri,
Îngropaţi cu frică
Pe Solitoarea voastră.

38.Ingerii te canta,
Maica si Fecioara,
Intru a ta mutare.

39.Se întărâtară,
În zadar Iudeii
Asupra ta, Fecioară.

40.Gânduri pângărite,
Cugetat-au, Doamnă
Asupra trupului tău.

41.Preasfântă Fecioară,
A Domnului Maică,
Pe cântăreţi mângâie.

42.Sfântă Pruncă, Maică
Roagă pe al tău Fiu
Pentru toţi care-ţi cântă.

43.Robitor ce cântă,
Cere mântuire
De la Hristos Cuvântul.

44.Din toată nevoia
Scapă, Preacurată,
Pe ai tai dreptcinstitori.

45.Din toată ispita,
Scapă, Preacurată,
Pe ai tăi dreptmăritori.

46.Dă-ne mântuire,
Celor ce cu lacrimi
Icoana ta o cinstim.

47.O Treime Sfântă,
Tatăl, Fiul şi Duh Sfânt
Mântuieşte-ne pe noi.

48. Candela luminii
Prea curată Pruncă,
Nu ne lăsa uitării.

49.Neamurile toate
Laudă-ngropării
Tale Fecioară, cântă.

Posted in Rugaciuni catre Maica Domnului | Un comentariu

În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preamaritei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.

Adormirea Maicii DomnuluiCând a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare”. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.

Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.

Si vorbind ea acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dânsa: „Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta rânduite”. Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dânsii: „Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat”.

Când s-au savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: „Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad”.

Adormirea Maicii Domnului, Patmos, secolul 15Dupa aceasta, luând Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.

Si îndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.

Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator, si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.

Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri îngeresti.

Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune, întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

Tot în aceasta zi, praznuim pomenirea preamarii si nespusei iubiri de oameni ce a aratat Dumnezeu catre noi, întorcând cu rusine pe necredinciosii agareni prin mijlocirea Preasfintei Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

La începutul împaratiei lui Leon Isaurul, numit si Conon, se ridica multime de saracini, cu o mie noua sute de vase asupra marii cetati a Constantinopolului, ca sa o cucereasca cu razboi. Si spunând împaratul ca le va da dajdie, ei cereau sa puna si pazitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflându-se lucrurile la nedumerire, si nestiind ce vor mai face, au cazut la Nascatoarea de Dumnezeu, rugând-o sa ajute cetatii ei si sa o scape de dusmani, fiind la primejdie. Si le-a ascultat rugaciunea Nascatoarea de Dumnezeu, si a pedepsit pe cei fara de Dumnezeu, precum li se cadea. Întâi a surpat într-o groapa cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind, numise numai Sofia, marea lui Dumnezeu Biserica, nu si sfânta, iar cetatea Constantia. Dupa aceea cel ce se suise sa strige obisnuita lor rugaciune a fost surpat de acolo, si cazând jos s-a prapadit. Dupa aceea a iconomisit Nascatoarea de Dumnezeu, ca sa se bata ei cu bulgarii, si au pierit douazeci de mii de saracini, risipindu-le si vasele, unele într-o parte, altele într-alta. Si a facut si pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Nascatoarei, si a venit pedestru în cetate, dosadindu-se singur pe sine de semetia si obraznicia lui cea mai dinainte. În acest fel cu mâna tare a pazit cetatea sa Nascatoarea de Dumnezeu.

Cu ale ei sfinte rugãciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august15.htm

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti | Lasă un comentariu

Imn Maicii Domnului

11214269_933148633398107_2306817492431597733_n

Imn Maicii Domnului*

Când Dumnezeu Creatorul a voit faptul kenotic,
A pornit palingeneza printr-un măreț act teologic.
A fost aleasă Fecioara din viță împărătească,
Să nască pe Fiul-veșnic după firea omenească.
De cum Miriam fecioara a devenit Mamă sfântă,
Toată făptura văzută și cea nevăzută-i cântă.
Cântă îngerii din ceruri, în armonii negrăite,
Cetele de sfinți îi cântă multe imnuri ticluite.
Oamenii, văzând minunea, înalță sfântă cântare,
Lăudând pe Maica noastră, de Dumnezeu Născătoare.
Maica Domnului ascultă, stând în slavă majestos,
Apoi duce cântul nostru ca ofrandă lui Hristos.
Întru impulsul credinței și al smeritei cugetări
Îndrăznesc și eu, Fecioarei, să-i ofer niște cântări.
Așadar, slăvită Maică, de Dumnezeu Născătoare,
Primește cu bucurie și smerita mea cântare.
Înmulțește-mi, Maică, râvna și iubirea de-ați cânta
Imn de preaslăvire sfântă, din suflet zicând așa:

O, Preasfântă Născătoare, Fecioară, profund mister,
Care la plinirea vremii ai fost scară către cer,
Coborâtu-S-a din Ceruri, la noi, cei de pe pământ,
Fiul Cel născut din tine, prin harul Duhului Sfânt.
Ai devenit cea mai cinstită între cetele cerești,
Mai înaltă și mai sfântă întru cele pământești.
Toată oastea cea cerească îți aduce prea cinstire,
Că tu ai adus în lume Logosul, spre mântuire.
Când a fost Bunavestire, Dumnezeu a revărsat
În sufletul tău lumina harului cel necreat.
Prin Fiul, născut din Tată mai-nainte de toți vecii,
S-a aprins lumina-n lume de s-au minunat proorocii,
S-a uimit toată făptura, iar ritorii, bunăoară,
S-au mirat cum devii Mamă și rămâi totuși fecioară.
De aceea Fiul veșnic, născut din sângiurile tale,
Te-a făcut, după dreptate, Icoana măririi Sale.
Astfel te cinstesc proorocii, apostolii, mucenicii,
Te laudă pruncii-n leagăn, toți copiii și bunicii.
Ierarhi, preoți cucernici și călugări cuvioși,
Pustnici, monahii, fecioare, voievozi evlavioși,
Toți te preamăresc, Fecioară, ca cel mai scump giuvaer,
Că le ești icoană sfântă și pe pământ, dar și-n cer.
Tu ești lauda de cinste a apostolilor sfinți,
Tu ești șipotul prin care curge har către Părinți,
Tu ești povățuitoare, bucurie negrăită
Tuturor care în lume duc viață neprihănită.
Călugărilor dai tărie, smerenie și răbdare,
Pustnicilor, bărbăție, tihnă, liniște-nfrânare.
Maicilor afierosite pentru viața monahală
Ajută-le să trăiască întru bună-rânduială,
Din izvorul milei tale dă-le dar din darul tău,
Să petreacă-n armonie și-n frică de Dumnezeu.
Ascultarea, curăția și smerita cugetare
Să le fie ca podoabă în smerita lor lucrare.
Pe fiii Ortodoxiei răspândiți pe tot pământul
Ajută-i ca să vestească pe Iisus Hristos – Cuvântul.
Oricine vine la tine, cu credință și smerit,
Nu se-ntoarce niciodată făr’ să fie miluit.
Tu, Măicuță Preacurată, ești mamă ocrotitoare,
Că pe toți copiii lumii tu-i cunoști pe fiecare.
Veselie pentru mame, hrănitoare pentru prunci,
Tinerilor călăuză după sfintele porunci,
Pentru bolnavi vindecare, celor goi îmbrăcăminte,
Grabnică ajutătoare celor ce cad în ispite,
Liman bun și adăpostul pentru toți cei osteniți
Tu dai liniște și pace celor ce sunt oropsiți.
Ești icoană nepătată în Biserica măririi,
Biruință în războaie și nădejdea mântuirii.
*
O, preamilostivă Doamnă și Crăiasă peste îngeri,
Care asculți cu răbdare ruga și-ale noastre plângeri,
Știm că ai adus în lume pe Dumnezeu nevăzut,
Prin Fiul născut din tine, pe Tatăl noi L-am văzut.
Fecioară, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare,
Tu ești minte îngerească și rază ruptă din soare,
Mireasă neprihănită și sălaș împărătesc,
Îți cântăm cu veselie imn ales, duhovnicesc:
Tu ești chivotul în care se păstrează apa vie,
Bând dintr-însa cu credință sufletele reînvie.
Ai fost, la plinirea vremii, palat al Duhului Sfânt,
Unde Tatăl Cel din ceruri a spus ultimul Cuvânt.
De la momentul rusalic tu ai devenit grădină,
Unde îngerii din ceruri culeg crinii de lumină.
Ești și cuibul dintru care vulturul dumnezeiesc
A zburat spre înălțime cu tot neamul omenesc;
Maică Sfântă Preacurată ești taina cea negrăită,
Adâncimea nepătrunsă, minunea cea neștiută;
Porumbița cea preabună, fără pată sau cusur,
Ciocârlia ce se-nalță spre a cerului azur.
Biserică nefăcută de o mână omenească,
Veșmânt țesut din porfiră de o mână îngerească;
Picătura de agheasmă din izvor taumaturg,
Să cadă în răni, deschise din zori până în amurg.
Din țara făgăduinței ai adus struguri cerești,
Vinul lor s-a pus în cupe prin cetele îngerești.
Tu ne-ai astâmpărat setea din potirul plin cu har
Și ne-ai hrănit din pâinea vieții frământată pe altar.
O, Marie, Maică Sfântă, Fecioară prealăudată,
Ai adus Lumina-n lume prin viața ta cea curată.
Când toată creștinătatea îți serbează adormirea,
Cu ochi milostiv privește peste toată omenirea.
Roagă-te cu stăruință Fiului tău preaiubit,
Ca să ierte de păcate pe cei ce s-au spovedit.
Păzește obștea acesta care cheamă al tău nume,
Acoperă și păzește pe toți creștinii din lume.
Ferește-ne de cutremur, de necaz și de război,
Risipește toata ura, dușmănia dintre noi.
Ocrotește ca o mamă neamul, credința și glia,
Că grădina ta, Măicuță, este toată ROMÂNIA.
Lacrima-ți din rugăciune, o preschimbă întru ploaie,
Să curgă din munți în vale doar agheasmă pe pâraie.
Tot pământul României nu îl pierde din priviri,
Tu doar știi că glia țări-i înțesată de martiri.
Mai ales, o, Maică Sfântă, te rugăm să iei aminte
De Biserica măririi, cu locașurile-i sfinte.
Ea a fost răscumpărată prin moartea Fiului Tău,
De aceea, Preacurată, tu păzește-o de rău.
Credincioșii îi îmbrăcă în cămașă luminată,
Candela tu le-o aprinde din lumină necreată.
Ajută și miluiește, ca pe cel mai scump Ierarh,
Pe Preafericitul nostru, Părintele Patriarh,
Pe mitropoliții țării, preasfințiții arhierei,
Cler și credincioși ce poartă chipul lui Hristos în ei.
Mântuiește, Preacurată, pe cei care-n tot pământul
Cu smerenie măsoară Universul cu genunchiul.
Tu, Măicuță atotsfântă, nu uita să pomenești
Pe părinți și frați ai noștri mutați la cele cerești.
Fă să stea fără rușine înaintea lui Hristos
Toți cei morți, străbuni ai noștri, care au trăit frumos.
Să se odihnească-n pace contemplând pe Fiul tău,
Așteptând doar parusia și iubind pe Dumnezeu.
***
Așadar, Sfântă Fecioară, eu te rog ca să primești
Acest imn de preamărire după forme omenești.
Azi se cântă în Biserici la aleasa-ți prăznuire
Multe imnuri preafrumoase, slăvind sfânta-ți adormire.
Astăzi, Fiul Tău preadulce, învăluit de mister,
Ți-a luat trupul în brațe și-n cântări l-a dus în cer.
Tot așa și tu mă poartă în a tale brațe sfinte,
Că viața pământească-i un complex de labirinte.
Și nici la sfârșitul vieții, vai, nu mă lăsa stingher,
Lasă-mi trupul în țărână, dar du-mi sufletul la cer.

*Meditație lirică la Adormirea Maicii Domnului

http://epr.ro/imn-maicii-domnului

Posted in Rugaciuni catre Maica Domnului | Lasă un comentariu

Ce nu stiati despre ADORMIREA MAICII DOMNULUI — blogul agentiei miriam turism

Luni 15 august sarbatorim Adormirea Maicii Domnului, zi de bucurie si nu de intristare, pentru ca sarbatorim deopotriva moartea si ingroparea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, dar si ridicarea ei la cer, trecerea in viata vesnica. Romania, ”Gradina Maicii Domnului” Importanta acestui eveniment in viata Bisericii Ortodoxe este aratata de faptul ca sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului […]

via Ce nu stiati despre ADORMIREA MAICII DOMNULUI — blogul agentiei miriam turism

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

7 AUGUST PRAZNUIM : Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului de la Valaam

7 AUGUST PRAZNUIM :
Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului de la Valaam

13892331_949840011829577_2506122642582462798_n

RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI.

Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea asta bolnavă, de bolile grele, transmisibile sau netransmisibile, de bolile ştiute şi neştiute de noi. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să avem tot ajutorul cel bun, sfânt şi ceresc. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău, pentru mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu, că Tu eşti scară la Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor nemijlocit în cererile noastre cele îndreptăţite. Amin!

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului, Uncategorized | Etichetat | Lasă un comentariu

Postul Adormirii Maicii Domnului

Scan10182

Postul Adormirii Maicii Domnului începe din 1 august si are o durata de doua săptămâni (1-15 august). Biserica Ortodoxă a rânduit Lăsata Secului pentru începutul Postului Sfintei Marii pe data de 31 iulie. Însă, dacă aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi  mai înainte. De asemenea, postul se prelungește si in ziua sărbătorii înseși, dacă aceast cade miercurea sau vinerea, făcând-se dezlegare la untdelemn, peste si  vin.

Cum trebuie să postim
Tipicul cel Mare si învățătura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea si vi­nerea, pana la Ceasul IX, adică pana la ora 15.00, când se consuma mâncare uscata. Marțea si joia se consuma legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbătă si duminica se dezleagă la untdelemn si vin. La 6 august (sărbătoarea Schimbării la fata), in orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peste si vin. In timpul acestui post se citesc in bisericile mănăstirești cele doua Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov.

De regula, cuvântul sec, din sintagma precum ”lăsatul secului” este înțeles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. In realitatea însă, accentul nu trebuie sa cada pe mâncare, pentru ca secul pe care li lasă postul ortodox este esclam (Saeculum), adică lumea, in sensul de mondenitate, moda, obiceiuri lumești.

Pentru societatea noastră postul este înțeles greșit. Mulți considera postul o forma nefireasca prin care omul este persecutat pentru păcatele sale, alții au făcut din post un scop in sine, uitând ca postul este un mijloc prin care ne înfrânam poftele noastre cele egoiste.

Pentru tradiția creștină postul reprezintă o normalizare a naturii noastre, si nu o persecutare a acesteia. După învățătura creștină omul firesc este cel de dinainte de păcat, deoarece păcatul este o manifestare contrara firii. Ca si omul primordial, astăzi, omul contemporan uita de Dumnezeu prin păcat.

Putem spune ca astăzi postul este mai necesar ca oricând, daca ținem seama ca omul este alipit de valorile materiale si sărăcit de Dumnezeu. Pentru un creștin autentic adevărata bogăție este atunci când a reușit sa-L omeneasca pe Dumnezeu (sa locuiască Dumnezeu in el) si sa se îndumnezeiască.

Sursa Crestinortodox.ro

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti, Uncategorized | Un comentariu