Folosul Paraclisului Maicii Domnului

icoana_maicii_domnului_din_novgorod_1
Sotii Teodor si Sultana Petre din satul Crăsani – Ialomiţa, au fost din tinerete credinciosi, buni, milostivi, nelipsiti de la biserica.
Iată însă, cu rânduiala lui Dumnezeu, se îmbolnaveste greu femeia în vara anului 1950. Internată la Bucureşti în spital, supusă la cel mai bun tratament, boala se agrava, încât sfârsitul apropiat era inevitabil.

Avea o infectie grava la abdomen. Doctorii nu stiau ce medicament sa-i mai dea.

Vestea aceasta a îndemnat pe sotul ei să alerge la Mănăstirea Balaciu (Ialomita), unde, dealtfel, venea regulat.

– Părinte staret, îmi moare sotia! spunea soţul plângând. Este aproape în comă. Nu stiu doctorii ce să-i mai facă.

– Să mergem, frate Teodor, în biserică cu toţii, să facem un paraclis la icoana Maicii Dom­nului si să avem credintă, că mult poate rugăciunea Maicii Domnului înaintea Prea Sfintei Treimi!

Au căzut cu toţii în genunchi, au citit para­clisul cu lacrimi, au sărutat sfânta icoană şi au cerut mila Maicii Domnului pentru cea bolnavă. In acelaşi ceas sotul a pornit apoi repede la spital, apăsat de durere. Cum intră pe poarta spitalului brâncovenesc, observă pe soţia sa plimbându-se încet, pe sub umbra castanilor. Se simţea mai bine, chiar din ceasul când au făcut paraclisul Maicii Domnului.

Pe când părinţii se rugau la Mănăstirea Balaciu, doctorii au fost inspiraţi să-i facă injecţii cu penicilină amestecată cu streptomicină. După prima injecţie s-a simţit tot mai bine, până s-a vindecat cu totul.

Femeia este astăzi în viaţă, cu mila Domnului şi ajutorul Maicii Domnului. De atunci paraclisul se face zilnic în casa lor.

Sursa: Istorioare duhovnicesti, Arhim. Ioaniche Balan, p. 119-12

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti, Uncategorized | Un comentariu

Sunt putred mucegai înaintea Ta Măicuţă

10687228_663319643775796_7844151180397727501_n

Sunt putred mucegai înaintea Ta Maicuţă. Mi-am coborât sufletul în iad pentru că pământul din mine nu a ştiut să asculte de Tine. Greşesc în tot locul şi la tot pasul, judec, mă mândresc în sinea mea, îmi doresc ce e mai bun material. Am uitat de sufletul meu, Maicuţă şi acum zac în patul meu plin de păcate şi încerc să mă ridic să fiu un om nou, să mă laşi să te iubesc şi să am parte de mila Ta spre iertarea mea.

Mă simt neputincios şi şters, speriat de dreapta Ta judecată, mă simt pierdut în lumea asta şi nu găsesc altă scăpare decât la Tine. Mi-e teamă că nu sunt tare în credinţă, mi-e ruşine că nu ştiu să mă rog cu sufletul Ţie. Mă simt scârbit de toate gândurile mele, mi-e urât de mirosul ucigaş ce zace în păcatele mele. Am întristat fiinţa Ta, Doamne şi acum strig din rărunchii inimii mele:

Nu mă lăsa Maicuţa mea şi Mântuitorul meu, niciodată!Am greşit şi simt că nu mai am scăpare,iartă-mă Bunule pentru toate păcatele mele, iartă-mă că nu ştiu să iubesc şi să tac, să fiu smerit.

 

Nu mai plânge Maica mea, pentru că eu nu merit izvorul tămăduitor ce se naşte în ochii Tăi. Te rog, Maica mea, nu mai plânge pentru sufletul meu amorţit, că îmi este ruşine de mine…..Poate dacă nu erau lacrimile Tale, şi blândeţea cu cate te rogi Mântuitorului, eu eram demn de focul cel viu pentru mintea mea spurcată.

Mie frică de mine însumi, pentru că firea mea e tot un mucegai şi nu merit toate câte am. Nu ştiu să apreciez, nu ştiu să-mi cinstesc părinţii şi iubirea lor pentru mine. Pentru ce mă chinuiesc vrăjmaşii mei?Apără-mă Maicuţă cu Preasfânt Acoperământul Tău, şi dă-mi liniştea de care am nevoie. Nu mă lăsa, ajută-mă să mă ridic, pune în graiul duhovnicului meu toată învăţătura cea bună. Dă-mi o haină albă ca s-o port cu cinste, ochi deşchişi ca să văd Binele, dă-mi tăcere ca să nu am răspuns în faţa vrăjmaşlor care mă chinuiesc şi vor să mă ispitească. Dă-mi mie bucuria de a iubi din nou, dă-mi mie minte trează ca să mă rog neîncetat. Te rog, să mă îmbrăţişezi pe mine, marele păcătos, pentru că sufletul meu e însetat de iertare, de iubire, te rog să mă laşi să plâng la picioarele Tale, Doamne că mult am greşit. Te rog să primeşti rugăciunile noastre şi să fii alături de noi mereu. Îmbrăţisează-mă Maica mea că sunt singur, neputincos şi păcătos!

Posted in Rugaciuni catre Maica Domnului | 2 comentarii

Mângâietoarea Moldovei – Icoana Maicii Domnului din Catedrala Mitropolitană de la Iași

Fiecare dintre noi, în momente de răscruce, atunci când greutățile au trecut dincolo de pragul sufletului nostru, am căutat mângâierea. Între vorba blândă a mamei sau a bunicii și epitrahilul duhovnicului, de multe ori ne-am ostoit necazul în fața icoanei Maicii Domnului. De ce, oare, ne regăsim mai bine în fața icoanei Maicii Domnului, decât în fața altor icoane din biserică sau din casele noastre? De ce, oare, cele mai multe icoane făcătoare de minuni sunt reprezentări ale Maicii Domnului?

Acestea sunt câteva dintre întrebările esențiale legate de evlavia noastră la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, într-o lume care caută senzaționalul, dincolo de duhovnicesc.

Biserica plămădită în „foișorul cel de sus” din Ierusalim a avut în centrul său pe Maica Domnului. Cei unsprezece apostoli, puținii ucenici și cele câteva femei s-au strâns în jurul celei mai importante persoane, ființa din care Însuși Dumnezeu a devenit om, asemenea nouă. Cartea Faptele Apostolilor, cea care ne dezvăluie modul în care își desfășura viața tânăra comunitate creștină, ne demonstrează că Maica Domnului era prezentă la frângerea pâinii, dar și la rugăciunea comună. Deși Sfânta Scriptură nu deține foarte multe informații despre activitatea Fecioarei Maria după Înălțarea la cer a Mântuitorului Iisus Hristos, cu siguranță ea a fost cinstită și respectată de către întreaga comunitate creștină. Dumnezeiasca Maică a devenit maică și mângâietoare a sufletelor greu încercate. Istoria ne demonstrează că, după dumnezeiasca Euharistie – modul în care Hristos a fost făcut prezent în mijlocul comunității, creștinii au avut pe buzele și în inimile lor numele Maicii Domnului. Cum ne dăm seama că a fost așa? Dincolo de scrierile creștine din primele patru secole, care vorbesc despre importanța Maicii Domnului, primele picturi creștine cunoscute o reprezintă pe Fecioara Maria.

Icoana Maicii Domnului în primele secole creștine

Primele icoane ale Născătoarei de Dumnezeu datează din secolele II-III, demonstrând peste veacuri că Maica Domnului a fost cinstită dintotdeauna în cultul creștin. Cele mai vechi şi cele mai numeroase fresce reprezentând-o pe Maica Domnului s-au descoperit în catacombele Romei.

Găsim reprezentări ale Maicii Domnului în catacomba Domitillei – proorocul Isaia şi Fecioara cu Pruncul, pe pereţii catacombei Sfinţilor Petru şi Marcelin – Fecioara cu Pruncul, încadrată de doi magi şi pe pereţii Cimitirului Ostrian – Maica Domnului rugându-se pentru creștini. Toate aceste dovezi le avem din spațiul occidental. Orientul, cu mult timp înaintea Sinodului III ecumenic de la Efes, care a stabilit dogma despre Născătoarea de Dumnezeu, a avut conștiința ajutorului Maicii Domnului prin rugăciunile aduse în fața icoanelor sale. Viața cuvioasei Maria Egipteanca amintește despre o icoană a Fecioarei amplasată la intrarea „în biserica cea mare a Ierusalimului, a împăratului creștin Constantin”.

După secolul al IV-lea, spațiul sirian și mai târziu Constantinopolul au devenit „spațiu mariologic”. Ne amintim de episodul în care episcopul Nestorie a spus, în amvonul din Constantinopol, că „ar fi bine să numim pe Fecioara doar Hristotokos”, adică nu Născătoare de Dumnezeu, ci doar Născătoare de Hristos. În furia lor de a-și apăra Protectoarea, credincioșilor au incendiat jumătate de capitală, iar Nestorie a fost alungat.

Icoana Maicii Domnului era purtată pe zidurile orașului în caz de primejdie, așa născându-se cel mai vechi acatist, cel al Bunei Vestiri, păstrat până astăzi în slujbele Bisericii Ortodoxe.

În această mică incursiune istorică am observat că viața creștină a avut dintotdeauna în centrul ei pe Maica Domnului, cult reflectat mai ales în cinstea acordată icoanelor sale. În vreme de ispită, creștinul a îngenuncheat în fața acestor icoane – multe dintre ele fiind reținute de istorie drept „făcătoare de minuni”.

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola

Tradiția creștină și evlavia credincioșilor au făcut ca fiecare biserică să aibă în patrimoniul său măcar o icoană a Maicii Domnului, icoană la care au căzut în genunchi, în vreme de încercare, generații și generații de creștini. Folosul și binecuvântarea primită au făcut ca multe dintre aceste icoane să fie cunoscute după faptele minunate care s-au petrecut cu ele. Nu dorința de senzațional a adunat în izvoarele istorice mărturii despre minunile Maicii Domnului prin icoanele sale, ci dragostea pentru Fecioara Maria. O astfel de relatare ne poartă pașii în Moldova secolului al XIX-lea. Anul 1854 a fost reținut de către istoria capitalei Moldovei drept „anul minunii din urbea noastră”, așa cum titra foaia publică „Zimbrul”.

Vechea ctitorie a voievodului Alexandru Lăpușneanu, Mănăstirea Socola a fost spațiul unei adevăratei minuni, trăită și mărturisită de către mari personalități ale epocii, dar și de către simpli credincioși.

Așa cum povestesc cronicele vremii, în dimineața zilei de 1 februarie, monahul rânduit cu slujba paracliseriei a deschis biserica mare a Mănăstirii Socola, pentru a o pregăti pentru slujba de Sfântul Mucenic Trifon. Închinându-se la icoanele împărătești, a ajuns și în fața  Maicii Domnului – icoană aflată în catapeteasmă. La lumina pâlpâită a candelelor a văzut minunea: din ochii Fecioarei se prelingeau câteva lacrimi, restul icoanei fiind uscată. În grabă a fost chemat duhovnicul Isaia, ecleziarhul bisericii și profesor de catehetică al seminarului Socola. Faptul minunat a fost comunicat și episcopului Filaret Scriban, rectorul seminarului. „Cu mâna tremurată, acesta a șters chipul Maicii Domnului cu un ștergar, poruncind să nu se spună la nimeni”. Biserica a fost încuiată până seara, la vecernie. Profesori, monahi și elevi au descuiat ușa bisericii cu teamă. Două șiroaie de lacrimi străluceau pe chipul Maicii Domnului… Uimiți, au căzut în genunchi și au cântat cu toții paraclisul Maicii Domnului, sărutând apoi sfânta icoană.

Știrea că la Iași plânge o icoană a Maicii Domnului s-a răspândit imediat. Mitropolitul Sofronie Miclescu a venit și a constant minunea. Și stăpânirea pământească a dorit să vadă minunea. Pentru că Moldova se afla sub stăpânirea militară rusească, un general rus a călcat pragul Mănăstirii Socola. A cerut o lumânare. Icoana era uscată și, dintr-o dată, „din luminile ochilor se zăriră ca două puncte strălucitoare de briliant…”. „Părinților, acesta este o mare minune, a spus în limba rusă generalul, închinându-se icoanei din biserica Schimbării la Față.

Izvoarele istorice amintesc faptul că fenomenul nu a fost unul singular. Timp de  aproape trei luni, începând de la 1 februarie 1854, până spre sfârșitul lunii aprilie, zi de zi au curs picături de lacrimi din ochii Maicii Domnului.

Mângâietoarea din Catedrala Moldovei

Vestea minunii de la Mănăstirea Socola  a ajuns în întreaga țară, trecând și dincolo de hotarele Moldovei. Căutată de către credincioși, icoana a fost desprinsă din catapeteasmă și așezată în mijlocul bisericii. În acest context, un descendent al unei mari familii boierești s-a oferit să îmbrace icoana într-o ferecătură din argint și aur. În urma însănătoșirii grabnice a unei rude apropiate, boierul Nicolae Roznovanu a comandat la argintarii locali, în anul 1855, o îmbrăcăminte prețioasă ce avea menirea să protejeze sfânta icoană. Această informație se confirmă prin inscripția de pe icoană, care se păstrează până astăzi:„Pomeneşte, Doamne, pre robii tăi, Necolai, Mariea, Necolai şi fiei lor, şi tot neamul lor, 1855, maiu”.

Timpul a trecut, biciul istorie nu a uitat Moldova sfârtecată de urmele războiului, dar nici minunea de la Iași nu a fost uitată. Cel care a readus speranța în capitala Moldovei, Mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt”, așa cum l-a numit poporul, și-a legat și el numele de minunata icoană. În anul 1886, dorind un spațiu propice desfășurării învățământului teologic, a mutat seminarul înființat de înaintașul său, Veniamin Costachi, de la mănăstirea Socola, în palatul familiei Sturza. În același timp, în chiliile mănăstirii a fost înființată o școală de ucenici.

În acest context, vlădica Iosif și-a dorit icoana Maicii Domnului mai aproape. Pentru că lucrările la catedrală erau încă în desfășurare, icoana de la Socola a fost așezată la biserica Sfântul Nicolae Domnesc. Anul 1889 a rămas în conștiința ieșenilor prin două mari evenimente – aducerea în noua catedrală a moaștelor Cuvioasei Parascheva și așezarea în partea stângă a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

De 126 de ani, sute și poate chiar mii de credincioși ajung zilnic în fața sfintei icoane a Maicii Domnului, de la Catedrala Mitropolitană. Mulți dintre ei nici măcar nu-i cunosc istoria. Cred că nici nu este foarte important să o știe. Doar simt. Simt că acolo durerea se mai îndulcește, iar în locul lacrimilor, Mângâietoarea Moldovei le alină sufletele.

sursa Doxologia.ro

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului, Uncategorized | Lasă un comentariu

Icoana Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec” Această icoană este cunoscută și ocrotitoarea marinarilor și a tuturor celor ce călătoresc pe ape-

icoana_maicii_domnului_salvatoarea_de_la_inec_1Icoana Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec” este prăznuită pe 20 decembrie.

Această icoană este cunoscută și ocrotitoarea marinarilor și a tuturor celor ce călătoresc pe ape.

Lenkovo, un sat de lângă Novgorod (Rusia), a avut odată o biserică cu hramul Soborul Maicii Domnului, motiv pentru care locul este cunoscut sub numele de „Bogorodicini” (care înseamnă „al Maicii Domnului”).

În timpul incursiunilor polonezilor din secolul al XVII-lea, orașul Lenkovo a fost devastat, iar bisericile sale au fost complet distruse. După aceasta a fost construită o nouă biserică cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, care a găzduit icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Conform tradiției, icoana Maicii Domnului a fost adusă în această biserică de la fosta biserică a Maicii Domnului.

Povestea icoanei Maicii Domnului este următoarea:

Pe râul Desno, vizavi de dealul pe care mai târziu a fost construită biserica, era un vârtej de apă foarte periculos, care era considerat chiar și de către cei mai experimentați marinari, greu de traversat. Se întâmpla des ca barje enorme încărcate cu cereale să devină victime.

În anul 1301, icoana Maicii Domnului a apărut în dreptul vârtejului și a venit singură la mal. Găsind icoana, credincioșii evlavioși au așezat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe dealul din apropiere. Mai târziu, pe acel deal a fost construită Biserica Maicii Domnului.

Încă din acel moment, cei ce călătoreau pe râu, au început să-și facă un obicei ca înainte de a trece vâltoarea, să se oprească în orașul Lenkovo pentru a se închina înaintea icoanei Maicii Domnului. La finalul rugăciunii trăgeau la sorți pe cel ce urma să conducă vasul prin vâltoarea periculoasă. Ceilalți pasageri mergeau pe mal, până ce vasul trecea de pericol, după care își continuau drumul.

S-a constatat că din momentul apariției icoanei Maicii Domnului, tragediile de pe râu au fost din ce în ce mai rare, ajungând să înceteze complet.

Icoana Maicii Domnului a devenit foarte respectată de oamenii din jurul orașului Lenkovo, și a atras o mulțime de credincioși, mai ales pe cei care veneau să se roage înainte de a pleca într-o călătorie pe apă.

Icoana Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec” a devenit cunoscută și datorită altor multe minuni săvârșite, ajungând să fie cinstite nu doar în zona orașului Lenkovo, ci mult mai departe, în special în orașele-port din întreaga Rusie.

În secolul al XVIII-lea, icoana a fost mutată în Mănăstirea Schimbarea la Față a Mântuitorului, unde a rămas până la Revoluția Rusă din 1917. După această dată, nu se știe ce s-a întâmplat cu icoana originală.

În ziua de 22 mai 2003, cu ocazia sfințirii Bisericii „Bucurie neașteptată” (parte a Mănăstirii Schimbării la Față din Novgorod), un creștin evlavios, Serghei Viaceslav Babuskin, a donat egumenului Mănăstirii o veche copie a Icoanei Maicii Domnului „Salvatoarea de la înec”.

Odată cu revenirea icoanei, a reînflorit și mănăstirea.

sursa Doxologia.ro

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului, Uncategorized | Lasă un comentariu

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) de la Vatoped este prăznuită pe 21 ianuarie.

12553063_974426012640206_1688047300453891712_n

12541078_974421735973967_8045291527156082356_n

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) de la Vatoped este prăznuită pe 21 ianuarie.

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) datează din secolul al XIV-lea și se află în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, în paraclisul închinat Sfântului Dimitrie din Tesalonic. Icoana este pictată pe pânză și poartă denumirea de „Înjunghiata” din cauza următoarei întâmplări:

Un ierodiacon ce împlinea funcţia de ecleziarh, din cauza treburilor pe care le avea de împlinit, ajungea întotdeauna la terminarea mesei. Odată a ajuns după terminarea mesei, iar bucătarul a refuzat să îi dea de mâncare, amintindu-i că ar fi trebuit să vină la timp dacă dorește să mănânce. Ofensat, diaconul a plecat mâniat în biserică şi, îndreptându-se către icoana Maicii Domnului, nu se gândi să o roage să îl ajute, ci îi spuse:

– De câtă vreme îţi slujesc? Am trudit, însă nu am cum arăta aceasta. Nu te îngrijeşti dacă am sau nu să mănânc?

Apoi, el a lovit chipul Maicii Domnului cu un cuțit în obraz. Din rana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a izvorât îndată sânge, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Înfricoşat, călugărul orbi şi căzu în faţa icoanei părăsit de simţuri, precum Cain, ucigaşul din vechime. El rămase în starea aceasta vreme de trei ani. Apoi, datorită rugăciunilor stăruitoare ale stareţului şi ale călugărilor, Maica Domnului i-a apărut stareţului şi i-a spus că diaconul este vindecat. Revenindu-și, diaconul s-a căit pentru fapta sa. Aşezându-se în faţa icoanei, a petrecut restul vieţii sale în pocăință.

La trei ani după plecarea din lumea aceasta, osemintele diaconului au fost dezgropate, după rânduiala athonită, descoperind trupul său descompus după rânduiala firii, însă mâna sa dreaptă a rămas neatinsă de stricăciune, fiind toată neagră. Aceasta se păstrează până astăzi, ca semn al negrăitei iubiri a Maicii Domnului pentru întreaga făptură omenească.

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului, Uncategorized | Lasă un comentariu

Icoana Maicii Domnului “Hodighitria” (Îndrumătoarea)

indrumatoarea 1

indrumatoarea 2indrumatoarea 3

 

Icoana Maicii Domnului “Hodighitria” (Îndrumătoarea) este una dintre renumitele icoane ale Maicii Domnului, făcătoare de minuni, păstrate în Sfântul Munte Athos. Numele icoanei vine de la cuvântul grecesc “hodigos”, care înseamnă “călăuză”, ori “arătătoare a căii”, adică “povăţuitoare”. Mănăstirea Xenofont este una dintre marile mănăstiri athonite din Sfântul Munte Athos.

Mănăstirea Xenofont păstrează, cu mare evlavie şi bucurie, trei mari icoane făcătoare de minuni: icoana Maicii Domnului numită “Hodighitria”, adică “Îndrumătoarea”, icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe şi icoana Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Icoana Maicii Domnului “Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Xenofont

“Hodighitria” este denumirea dată tipului iconografic în care Fecioara Maria ţine pruncul pe braţul stâng şi arată spre El, cu mână dreaptă, ca spre Acela de care să ascultăm şi pe care să-L iubim. Pruncul Iisus ţine în mână un sul de hârtie, simbolizând Evanghelia, adică vestea cea bună adusă lumii prin venirea Sa.

Prima astfel de icoană se spune că a fost zugravită de Sfântul Apostol Luca, încă din vremea în care Maica Domnului trăia. Se spune că, văzând icoana, Maica Domnului a binecuvântat-o. Mai apoi, Sfântul Apostol Luca a trimis icoana la Antiohia, unui anume Teofil, împreună cu Evanghelia sa (Luca 1, 3). După moartea acestui Teofil, icoana a fost adusă în Ierusalim, iar de aici a fost trimisă la Constantinopol, unde a fost aşezata în Manastirea Hodegon.

În secolul al IV-lea, potrivit tradiţiei, se spune că icoana a fost dusă la Roma, iar în secolul al VI-lea, Sfântul Grigore cel Mare Dialogul o aşează în Biserica Sfântul Petru. Copii transmise după aceasta icoană se crede că sunt păstrate până azi. O astfel de icoană, chiar una dintre cele mai vechi, este considerată a fi cea din Mănăstirea Xenofont. Potrivit tradiţiei locului, aceasta este chiar una dintre mai multele icoane zugrăvite de Sfântul Apostol Luca.

La sfârşitul Acatistului Născătoarei de Dumnezeu, în rugăciunea “Pe Tine te mărim”, citim următorul tropar: “Mută să fie gura păgânilor, care nu se închină icoanei tale celei zugrăvite de Sfântul Apostol Luca, ceea ce se cheamă Povăţuitoarea”
sursa-https://sfantulmunteathos.wordpress.com/…/icoa…/hodighitria/

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | 2 comentarii

Rugăciune scurtă către Maica Domnului a Sfântului Serafim de Sarov

10599136_964183516997789_2683212139048188890_n

Rugăciune scurtă către Maica Domnului a Sfântului Serafim de Sarov

Atotmilostivă, Împărăteasa mea, Preasfantă Doamnă, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura şi neindoielnica mea nădejde. Nu te scârbi de mine. Nu mă depărta, nu mă părăsi. Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă, vezi-mă… Stăpână ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă…Preacurată.

Posted in Rugaciuni catre Maica Domnului | Un comentariu