Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” – 26 iunie

Numele acestei icoane sfinte vine de la Mănăstirea Sedmiezerskaya, care se traduce „mănăstirea celor șapte lacuri”. Din acest motiv, această icoană mai este denumită și icoana Maicii Domnului „Șapte lacuri”. La începuturi, mănăstirea era înconjurată de șapte lacuri mici, care mai apoi au fuzionat într-unul singur, mai mare.

Această mănăstire a fost întemeiată de călugărul Eftimie. El a adus icoana „Sedmiezerskaya” din Ustiug și a așezat-o în biserica mănăstirii nou-înființată (lângă orașul Kazan), în ziua de 13 octombrie 1615.

La mijlocul secolului al XVII-lea, orașul Kazan și mare parte din Rusia a fost cuprinsă de ciumă. În scurt timp au murit aproape toți locuitorii orașului, aproximativ 48000 de oameni.

Icoana Maicii Domnului „Sedmiezerskaya” a fost adusă în oraș în procesiune. După ce au înconjurat zidul de piatră al orașului, icoana a fost așezată în Biserica Bunei Vestiri. După privegherea de toată noaptea și Sfânta Liturghie de a doua zi, icoana a fost purtată în procesiune printre casele din lemn ale orașului. Șapte zile de rugăciuni și procesiuni au fost necesare pentru ca ciuma să se îndepărteze.

După trecerea epidemiei, călugării au cerut ca icoana să se întoarcă în mănăstire. Ei au săvârșit o priveghere de toată noaptea în cinstea icoanei, și au hotărât să o ducă în procesiune înapoi la mănăstire. Dar când se pregăteau să scoată icoana din biserică au fost împiedicați de o furtună de zăpadă. Acest fapt s-a repetat de trei ori, și de aceea s-a decis ca sfânta icoană să rămână în Kazan pentru un timp.

Icoana s-a întors la Mănăstirea Sedmiezerskaya abia în 1655.

Prezentăm câteva minuni săvârşite de icoana Maicii Domnului Pantanassa culese din bogata arhivă a Mănăstirii Vatopedi.

• Pe data de 30.9.1990 ieromonahul Evdochim, duhovnicul Schitului vatopedin Sf. Dumitru, după ce s-a închinat la icoane împreună cu ceilalţi monahi, în timpul stihoavnei de la Vecernie, s-a aşezat în locul său, în strana aflată în faţa icoanei Pantanassa. Deodată a văzut limpede cum din icoană ies nenumărate raze de lumină. L-a întrebat apoi pe ieromonahul care şedea alături dacă vede şi el lumina şi razele care ies din icoana Maicii Domnului. Acesta îi răspunde că nu vede şi îndată strălucirea razelor a încetat. ”Razele acelea şi lumina care ieşeau din icoana Maicii Domnului Pantanassa mi-au bucurat inima, căci după 60 de ani în Sf. Munte m-a învrednicit Născătoarea de Dumnezeu să văd o asemenea minune” a mărturisit Părintele Evdochim.
• Prezvitera Andrula Papahristodulu din Nicosia, Cipru, ne relatează următoarea întâmplare petrecută către sfârşitul anului 1990. Într-o noapte, pe când dormea, a scos un geamăt puternic, s-a întins şi, cu ochii deschişi, a intrat în comă. Membrii familiei au crezut că a murit. După primul ajutor, a început să dea semne de viaţă. La spital i s-au făcut multe analize, câteva zile în şir şi s-a descoperit astfel că avea tumoră pe creier, trebuind operată de urgenţă. După ce s-a spovedit şi i s-a făcut Sf. Maslu, s-a dus la operaţie cu încredere în Maica Domnului Pantanassa a cărei icoană o avea—chiar şi la spital—mereu cu dânsa. În timpul operaţiei nu s-a reuşit însă extirparea completă a tumorii, rămânând câteva rămăşiţe. Din cauza aceasta avea mari greutăţi (ameţea, nu putea să umble şi să vorbească bine, o deranjau foarte mult zgomotele). A ieşit însă din spital deoarece se apropia sărbătoarea Crăciunului. Într-o zi, pe când se afla întinsă pe pat iar deasupra capului avea icoana Pantanassa, a simţit o bună mireasmă inexplicabilă care a durat în jur de 10 minute, devenind din ce în ce mai puternică. La început membrii familiei nu au simţit nimic. Apoi însă şi-au dat seama şi ei de mireasmă şi au înţeles emoţionaţi că era vorba de cercetarea Maicii Domnului. După câteva zile mireasma s-a repetat, lucru care a convins-o pe bolnavă că Maica Domnului o va vindeca. Mergând din nou la spital pentru examinare, medicul a venit la dânsa cu rezultatul tomografiei şi a întrebat-o mirat: „Aţi urmat vreo terapie în afara spitalului?” „Nu” i-a răspuns bolnava. „Bine, dar pe tomografie nu se vede nimic!” Atunci bolnava i-a mărturisit că se aştepta să nu mai găsească nici o urmă de tumoră şi le-a povestit ce se întâmplase. Medicul i-a răspuns: „Şi eu cred în minunile Maicii Domnului, pentru că mi-a vindecat şi mie fetiţa de 4 ani care suferea de leucemie, iar cum este sănătoasă”. Astăzi prezvitera este complet restabilită şi îi mulţumeşte Maicii Domnului pentru minune.
• La Centrul Oncologic Infantil din Moscova era internat un băieţel de 8 ani pe nume Mihail Iacunin din oraşul Toliati, suferind de cancer la ochi. La capul patului său, în stânga, se afla o iconiţă de hârtie a Maicii Domnului, copie a icoanei Pantanassa. Pe data de 11.11.1991, mama băiatului, care stătea alături şi se ruga Maicii Domnului pentru vindecarea băiatului împreună cu o prietenă pe nume Claudia Ohartina, a văzut cum din icoană ies raze de lumină. Peste câteva zile însă, în timpul nopţii, mama băiatului a constatat cu durere că inima lui Mihail încetase să mai bată. A alergat după infirmieră. Întorcându-se împreună, în timp ce pe culoar şi în salon era întuneric, au văzut cum din icoană două raze de lumină se îndreaptă către trupul copilului mort. Îndată inima băiatului a început din nou să bată. Acest caz a determinat Patriarhia Moscovei să invite o delegaţie vatopedină, în frunte cu Arhimandritul Efrem, pentru a aduce la Moscova două copii ale icoanei Pantanassa (la dimensiunile celor aduse în România). Recent o nouă copie a fost dusă la Mănăstirea Valaam, cu două luni înainte de pelerinajul icoanelor Pantanassa în România.
• Pavel Ipaspistis din Drama, Grecia, scrie: „Am vizitat mănăstirea Vatopedi în vara anului 1994. Ghidul mănăstirii ne-a vorbit despre icoana Pantanassa care vindecă bolile de cancer. Deoarece mama mea avea o astfel de problemă a pielii feţei, m-am rugat în faţa icoanei Maicii Domnului, în genunchi, ca să o vindece, promiţându-i că voi lăsa la icoană cruciuliţa mea de aur. Plecând de la mănăstire am luat cu mine ulei de la candelă pe care l-am dat mamei. După ce s-a uns cu acel ulei, cancerul de piele a cedat. Mergând din nou la spitalul din Drama pentru obişnuita cauterizare, i s-a spus că nu mai este nevoie, pentru că tumora nu mai există. De atunci mama s-a vindecat complet.”
• N. Papaevripidis, refugiat din Morfu, Cipru, scrie: „Mama mea se afla la spitalul „Macarios” din Nicosia, suferind de cancer în regiunea rinofaringiană, cu multiple hemoragii din nas şi din gât. Cancerul a fost certificat şi prin biopsii şi analize. Peste două zile trebuia operată. Seara eram acasă şi mă uitam la televizor. Era o emisiune a canalului „Logos” şi vorbea Egumenul Sf. Mănăstiri Vatopedi, Arhimandritul Efrem. La un moment dat a menţionat minunile icoanei Maicii Domnului Pantanassa. Imediat mi-am făcut cruce, m-am rugat Maicii Domnului şi i-am făcut o făgăduinţă. Toate acestea se petreceau în februarie 1995. A doua zi o echipă de medici a spitalului „Macarios” au venit la patul mamei pentru control. Şeful comisiei de examinare, stupefiat, a strigat către ceilalţi: „Credeţi în minuni? Nu mai are nimic!” Într-adevăr, se vindecase complet, nemaifiind nevoie de operaţie. Mama se numeşte Evdochia Papaevripidis, are 80 de ani şi locuieşte la Limassol, Cipru”.
• Panaghiotis Iconomu din Larisa, Grecia, ne scrie în ziua de 22.12.1995: „Vă scriu despre o minune care mi s-a întâmplat mie, nevrednicului, prin intermediul icoanei Maicii Domnului Pantanassa. Sufeream de o boală la ambele urechi, din care ieşea un lichid cu miros dezgustător. De asemenea, aveam o mâncărime insuportabilă. Când, cu harul Maicii Domnului, am venit la Mănăstirea Vatopedi în februarie 1995, am auzit de la stareţul mănăstirii o minune a icoanei Pantanassa. În aceeaşi clipă nădejdea mântuirii mele s-a îndreptat către uleiul făcător de minuni de la candela icoanei Pantanassa şi i-am făgăduit Maicii Domnului că dacă mă fac bine voi lăsa la icoană crucea mea de aur de la botez. După un interval de trei luni de zile, mirosul urât din urechi a dispărut, diminuându-se şi mâncărimea. Astăzi când vă scriu sunt complet vindecat şi îi dau slavă lui Dumnezeu şi Preacuratei Maicii Sale”.
• În ziua de 18.3.1996 o femeie i-a povestit protopopului Artemie Vladimirof, proestamenul bisericii Tuturor Sfinţilor din Crasanoe Selo, Moscova—unde a fost adusă una din copiile icoanei Pantanassa—un caz petrecut în familia ei după rugăciuni stăruitoare în faţa icoanei. Fiul său se droga de mulţi ani cu narcotice foarte puternice. Toate încercările de a-l face să renunţe la ele au rămas zadarnice. Într-o zi, când femeia s-a întors acasă după ce se rugase la biserică în faţa icoanei Pantanassa, fiul său i-a cerut să-i dea din aghiazma care tocmai se sfinţise la icoana Maicii Domnului, spunându-i totodată că s-a hotărât să întrerupă definitiv narcoticele şi că vrea să urmeze o profesie prin care să ajute pe cei dependenţi de droguri. De atunci au trecut trei luni. La examenul medical doctorii au constatat absenţa desăvârşită a urmelor a droguri şi regenerarea completă a organismului tânărului. Acum acesta urmează cursuri de calificare la Centrul Oncologic din Moscova. Astfel Maica Domnului l-a salvat pe acest tânăr de la moarte.
• Liudmila avea o tumoră malignă cât o măslină în regiunea feţei care a dispărut complet după ce s-a uns pe faţă cu ulei în timpul săvârşirii Paraclisului icoanei Pantanassa la biserica Tuturor Sfinţilor din Moscova (martie 1996).
• Nadejda din Moscova a suferit un traumatism al coloanei vertebrale (compresiune articulară cu deplasare). Era chinuită continuu de dureri şi nu putea face nici douăzeci de paşi. De asemenea, suferise un traumatism al mandibulei şi avea o eczemă pe faţă. După ce s-a rugat în faţa icoanei Pantanassa s-a vindecat complet (iunie 1996).
• O credincioasă citea zilnic Paraclisul icoanei Pantanassa în biserica Tuturor Sfinţilor din Moscova pentru rudele sale atee. La puţină vreme aceştia au început să frecventeze biserica (august 1996).
• Niki Anniva din Pafo, Cipru, ne scrie în 5.9.1996: „Acum două zile am sunat la Mănăstirea Vatopedi ca să-mi faceţi un Paraclis la icoana Maicii Domnului Pantanassa (slăvit să-i fie numele!) pentru că aveam un chist ovarian mare iar medicul mi-a spus că e nevoie de operaţie. M-am speriat tare, deoarece mama mea a murit anul trecut de cancer uterin. Astăzi însă, mergând la medic, mi-a spus că nu am nimic şi că nu mai este nevoie de intervenţie chirurgicală, deoarece chistul a dispărut. Bucuria mea nu se poate descrie! Slăvit să fie Domnul!”
• Moscova, decembrie 1996. Liuboi avea cancer uterin şi medicii i-au propus intervenţie chirurgicală. A venit îndată la biserică pentru a participa la Acatistul icoanei Pantanassa. Înainte de operaţie, la examenul medical, s-a descoperit că dispăruse complet tumora uterină.
• Moscova, ianuarie 1997. Iuri, în vârstă de 48 de ani, avea o slăbire totală a sistemului nervos. Rudele au început să citească pentru el Paraclisul Maicii Domnului la icoana Pantanassa. S-a vindecat complet.
• Moscova, aprilie 1997. Alexandru, de 20 de ani, avea tumoră pe creier. A început să se roage în faţa icoanei Pantanassa. Tumora a dispărut.
• Moscova, mai 1997. Victor avea o tumoră în ţesutul medular din coloana vertebrală. Mama lui a citit acatistul Pantanassei. La reexaminare nu s-a mai găsit nici o urmă a tumorii.
• Iunie 1997. Sofia, de 50 de ani, suferea de o formă rară de cancer şi medicii au propus-o pentru operaţie. La Centrul Oncologic din Moscova s-a certificat diagnosticul şi s-a propus urgent intervenţia chirurgicală. Femeia s-a dus la biserică rugându-se în faţa icoanei Pantanassa, iar acasă a continuat să citească Acatistul icoanei. După o lună de zile, la reexaminare, tumora nu a mai fost găsită.
• Moscova, iulie 1997. Maria avea cancer uterin. A citit Paraclisul Pantanassei şi în două săptămâni cancerul a dispărut.
• August 1997. Alexandru din oraşul Ulianovsk suferea încă din ianuarie 1997 de cancer la rinichi, vezica urinară şi prostată. A început să se roage la icoana Pantanassa. Peste puţin timp la control s-a constatat că boala dispăruse complet.
• Moscova, septembrie 1997. Olga avea cancer uterin de gradul 4. A citit la biserică Paraclisul Pantanassei iar acasă Acatistul icoanei, timp de 40 de zile. La control s-a observat dispariţia tumorii.
• Ianuarie 1998. Bisericii cu hramul Sf. Ioan de Kronstadt din Udmurtia (lângă munţii Ural) i-a fost dăruită o copie după icoana Pantanassa şi ulei sfinţit la Paraclisul săvârşit în biserica Tuturor Sfinţilor din Moscova. Astfel au avut loc multe vindecări de boli incurabile iar astăzi se citeşte săptămânal Acatistul icoanei în biserică.
• Ianuarie 1998. Un tânăr se ruga în biserica Tuturor sfinţilor din Moscova pentru mama sa care suferea de cancer şi care citea şi ea, acasă, Acatistul icoanei. La puţin timp după aceea cancerul a dispărut.
• Moscova, ianuarie 1998. Maria avea cancer la unul dintre sâni, care se umfla încontinuu. A cerut să i se facă Paraclisul icoanei Pantanassa la biserică. După trei zile s-a simţit mai bine iar după o săptămână era complet vindecată.
• Moscova, februarie 1998. O femeie trebuia să facă operaţie pentru extirparea ganglionilor, însă nu dorea. A început să citească Acatistul icoanei Pantanassa. Peste trei zile s-a prezentat la medic care i-a spus că nu mai are nimic şi că este complet sănătoasă.
• Moscova, martie 1998. Talina avea cancer intestinal. A făcut operaţie. La un control ulterior s-a constatat că tumora avea metastaze la ficat şi splină. Rugându-se în faţa icoanei Pantanassa s-a vindecat complet.
• Moscova, primăvara anului 1998. Roman avea hepatită tip C care îi provoca dureri de stomac şi somnolenţă. Mama lui se ruga în faţa icoanei Pantanassa şi îl ungea cu ulei din candela de la icoană. În scurt timp tânărul s-a vindecat.
• Iunie 1998. O pruncă pe nume Ana era internată la Centrul Oncologic Infantil din Moscova cu diagnosticul de cancer abdominal de gradul 3. Acasă părinţii citeau Acatistul icoanei Pantanassa. Într-o lună de zile tumora a dispărut.
• O tânără pe nume Ana a fost diagnosticată cu peritonită. A citit Acatistul Maicii Domnului Pantanassa şi s-a vindecat complet (Moscova, 7.6.1998).
• Un copil suferea de 4 ani de lepră. Mama lui a citit Acatistul Maicii Domnului Pantanassa, a participat la Sf. Liturghie în biserica Tuturor Sfinţilor şi a luat ulei de la candela icoanei, cu care l-a uns pe copil. S-a vindecat complet (Moscova, 13.8.1998).
• Alexandru din Moscova avea cancer la vezica urinară. După ce a citit Acatistul Pantanassei şi s-a uns cu ulei de la icoană, s-a vindecat (ianuarie 1999).
• Natalia Marinova din Bulgaria scria pe data de 24.2.1999 la Mănăstirea Vatopedi: „Am aflat de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care se cheamă Pantanassa şi m-am bucurat mult. Ştiu că vă rugaţi pentru oamenii care suferă de cancer. De aceea am prins curaj şi m-am hotărât să vă deranjez rugându-vă să mijlociţi pentru o femeie în vârstă care are cancer. Nepotul dânsei merge la biserica Sf. Nicolae din cartierul nostru. Acum câteva zile am văzut la biserica din centrul oraşului Varna Acatistul Maicii Domnului Pantanassa (tradus în bulgăreşte) împreună cu icoana pe care o aveţi la mănăstire. I-am dus femeii bolnave Acatistul—se numeşte Veselina—şi a început să-l citească. Astăzi nepotul ei mi-a spus că pe măsură ce citeşte Acatistul se simte din ce în ce mai bine. De aceea m-am decis să vă scriu, ca să vă cer să vă rugaţi pentru dânsa…”.
• Un bărbat din Moscova, pe nume George, avea soţia bolnavă de cancer la sân. A citit Acatistul icoanei Pantanassa şi a luat ulei din candelă pentru soţie. În scurt timp aceasta s-a vindecat complet (martie 1999).
• Angelica suferea de cancer. Medicii erau neputincioşi, nu se mai putea face nimic. A început să se roage în faţa icoanei Pantanassa şi s-a uns cu ulei din candelă în zona bolnavă, vindecându-se complet (Moscova, aprilie 1999).
• Micuţul Chiril Soprokov în vârstă de 3 ani şi jumătate, din oraşul Oral a fost diagnosticat de către medici cu leucemie. Părinţii lui au început să se roage fierbinte în faţa icoanei Pantanassa. După 8 luni s-a vindecat (4.6.1999).
• O femeie suferea de o boală gravă la pancreas. Medicii nu puteau face nimic. Fiica ei, Tania, a început să se roage la icoana Pantanassa şi peste câteva zile şi-a mai revenit. La reexaminare medicii nu au mai găsit nimic (Moscova, iulie 1999).
• Preotul ortodox Efrem din Worchester, Massachusetts (USA) în epistola sa din 7.7.1999 scrie despre o întâmplare legată de o copie a icoanei Pantanassa pe care a cumpărat-o de la Vatopedi pentru enoriaşii din parohia sa. Într-o duminică a vizitat o femeie care nu se putea deplasa din cauza unui accident vascular cerebral. Nu suferea însă de cancer. Femeia locuia cu cele două fiice ale sale. La sosirea preotului, una dintre fete l-a întâmpinat bucuroasă. Cealaltă însă, Elisabeth, nici nu i-a vorbit, ci stătea lângă patul mamei cu ochii ţintuiţi în podea, legănându-se pe marginea patului. Preotul a crezut că fata se comportă astfel deoarece era supărată pe el. După ce a rostit rugăciunea de împărtăşire a bolnavei, a aşezat lângă dânsa, în pat, icoana Pantanassa. În acel moment, Elisabeth, ca şi cum s-ar fi trezit din reverie, l-a privit în ochi, i-a luat icoana din mâini şi a apropiat-o de bolnavă ca să o sărute şi au rostit împreună rugăciunile de împărtăşire. Apoi n-a mai scos nici un cuvânt şi, după Sfânta Împărtăşanie, a început iarăşi să privească podeaua şi să se legene pe pat. Întorcându-se acasă, preotul a sunat-o pe sora lui Elisabeth ca s-o întrebe despre comportamentul ciudat al acesteia. Tânăra i-a răspuns că, imediat după plecarea lui, Elisabeth a căzut dintr-o dată la pământ, fără simţire. Au dus-o repede cu ambulanţa la spital şi astfel au aflat explicaţia comportării sale: Elisabeth avea o tumoră mare pe creier, ca recidivă a unui cancer al sânului care stagnase de mulţi ani. Fata nu avea nimic cu preotul, însă nu putea vorbi şi nu se putea mişca din pricina crizei pe care o avea, cu excepţia momentelor în care s-a rugat împreună cu mama ei şi s-au închinat la icoană! După efectuarea tomografiei medicii i-au acordat fetei doar câteva săptămâni de viaţă. La următoarea reexaminare s-a constatat însă că tumora a dispărut cu desăvârşire, medicii neputându-şi explica decât printr-o minune vindecarea fetei.
• Eugenia Constantinova avea nevralgie de cu dureri insuportabile. A citit timp de 40 de zile Acatistul maicii Domnului Pantanassa, a mers la Sf. Liturghie în biserica Tuturor Sfinţilor din Moscova şi s-a uns cu ulei din candela icoanei, vindecându-se. Aceasta s-a petrecut în septembrie 1999.
• Lidia Biţcova Dimitrievna, din Moscova, avea o jenă în regiunea stomacului. După biopsie a fost diagnosticată cu tumoră malignă, medicii propunându-i intervenţie chirurgicală. În final, operaţia a fost stabilită peste trei luni. În timpul acesta femeia a citit zilnic Acatistul şi s-a uns cu ulei din candela icoanei Pantanassa. La următorul examen medical cancerul dispăruse (7.9.1999).
• Nina, din Moscova, suferea de o degradare profundă a organelor vitale (rinichi, pancreas, ficat). S-a chinuit vreme de 6 ani, fără a afla vreun remediu. Cineva i-a spus despre icoana făcătoare de minuni Pantanassa. A mers la Liturghie şi apoi a cerut ulei din candela icoanei. La scurt timp s-a vindecat complet (9.1.2000).
• Natalia Galiţ Gherknevna, din Orsk, regiunea Orenburg, avea cancer la piept. După citirea timp de 40 de zile a Acatistului Pantanassei s-a vindecat (29.1.2000).
• Liudmila avea cancer la colon de gradul 4 şi tumori canceroase la uter şi ficat. După operaţie medicii i-au acordat doar două săptămâni de viaţă. Muribunda a început să se roage fierbinte şi să cânte Acatistul Maicii domnului în faţa icoanei Pantanassa. Acum, după trei ani de zile, Liudmila trăieşte şi îi dă slavă Atotîmpărătesei pentru minune (Moscova, februarie 2000).
• Valentina, din oraşul Orel avea tumoră malignă. Medicii nu o puteau ajuta. A început să citească Acatistul Atotîmpărătesei. În scurt timp tumora a dispărut (20.3.2000).
• Lidia, din Munţii Altai, avea cancer la stomac. I s-a extirpat o porţiune bolnavă însă cancerul s-a extins. A început să citească Acatistul şi să bea zilnic puţină aghiazmă sfinţită în timpul Paraclisului săvârşit la biserica Tuturor Sfinţilor. Metastaza a încetat. Acum este vie şi sănătoasă (mai 2000).
• Olga Axenova are o soră la Nijni Novgorod care suferea de cancer gastric. Medicii au propus-o pentru operaţie. A început să se roage citind Acatistul Atotîmpărătesei şi la scurtă vreme s-a vindecat (27.9.2000)
• Arhidiaconul Serghie Reinhardt din oraşul belgian Silly prezenta cancer în metastază care atacase câteva organe interne. A trimis o scrisoare la biserica Tuturor sfinţilor din Moscova unde se află copia icoanei Pantanassa, cerând să i se facă rugăciuni. După puţin timp starea sănătăţii s-a ameliorat, iar în câteva luni s-a vindecat complet (14.1.2001).

ICOANA MAICII DOMNULUI “PANTANASSA”, VINDECATOARE DE CANCER (18 august, 15 octombrie). MINUNI, RUGACIUNI, PARACLIS SI ACATIST (si audio)

𝗔𝗷𝘂𝘁𝗼𝗿 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗶𝘁 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗠𝗮𝗶𝗰𝗮 𝗗𝗼𝗺𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶,𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗶𝗰𝗼𝗮𝗻𝗮 𝗣𝗮𝗻𝘁𝗮𝗻𝗮𝘀𝘀𝗮

𝗔𝗷𝘂𝘁𝗼𝗿 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗶𝘁 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗠𝗮𝗶𝗰𝗮 𝗗𝗼𝗺𝗻𝘂𝗹𝘂𝗶,
𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗶𝗰𝗼𝗮𝗻𝗮 𝗣𝗮𝗻𝘁𝗮𝗻𝗮𝘀𝘀𝗮

🌀 Mă numesc TURCU FLORENTINA, locuiesc în municipiul Roman, judeţul Neamţ din România. Sunt căsătorită şi am două fetiţe în vârstă de 14 şi 16 ani, iar eu am vârsta de 39 ani.
În anul 2008, am fost diagnosticată cu „carcinom papilar invaziv” ceea ce înseamnă cancer la glanda tiroidă.
În urma intervenţiei chirurgicale din acel an, pe 14 octombrie, de ziua Cuvioasei Parascheva, mi s-a extirpat un lob al glandei tiroide.
Medicul care m-a operat nu mi-a dat de înţeles că trebuie să mai fac tratamente în continuare pentru ca toate celule canceroase sa fie distruse, cum ar fi chimioterapie.
Nu am mai fost la nici un spital până în martie 2014, când, în urma unei răceli care m-a afectat foarte rău, m-am dus la spitalul din Roman. Mi s-a făcut o rază la plămâni şi am fost trimisă direct la Institutul Oncologic din Iaşi.
Am ajuns la acest institut pe 7 martie 2014, unde în urma altor investigaţii, medicii au constatat ca mi s-a extins cancerul de la glanda tiroidă către plămâni, cuprinzându-i pe aceştia.
Mi s-a explicat că eram în metastază, toate vasele de sânge care plecau de la inimă către creier fiind afectate de cancer, ceea ce îi îngrijora foarte mult pe medici.
Mi-au spus că, medical, nu era posibil ca organismul meu să reziste unei intervenţii chirurgicale sau vreunei proceduri cu citostatice sau radioterapie.
Aşa că, pe 15 aprilie, mi-au făcut externare. Am stat acasă doar o singură zi, deoarece mă simţeam foarte rău şi m-am dus cu salvarea la spital la Roman. Pentru că nu aveau ce sa-mi facă la secţia oncologie, pe 24 aprilie m-a trimis cu salvarea la Institutul Oncologic din Iaşi.
Au refuzat să mă primească, nici nu m-au dat jos din salvare, deoarece din documentele medicale care mă însoţeau au înţeles ca nu aveau cum să mă ajute, stadiul cancerului fiind foarte avansat.
Am ajuns din nou la spital la Roman unde m-au mai ţinut doar două zile.
Epuizaseră toate tratamentele medicale pe care le cunoşteau, spunându-mi clar că nu mai aveau ce să îmi facă acolo în spital.
Am mers acasă unde mai aveam de luat doar pastilele recomandate de un medic psihiatru pentru starea de depresie în care mă aflam şi pastile pentru a putea dormi.
Am început să mă tratez cu ceaiuri recomandate de oameni cu suflet, care vroiau sa mă ajute cumva. Îmi aşteptam sfârşitul, dar mi se frângea sufletul la gândul că nu voi apuca săîmi cresc fetele.
Nu mai aveam putere nici să vorbesc, nici să mă deplasez singură, deoarece ameţeam şi oboseam la cel mai mic efort şi mă sufocam mereu.
Ajunsesem să depind total de cei din familie.
Tot ce am mai găsit de făcut a fost să le dau sfaturi despre viaţă fetelor mele şi să le cer să îndeplinească ultimele mele dorinţe.
În afară de cei din familie, în jurul meu au fost persoane de suflet, care mă asigurau că vor avea grijă de familia mea după ce nu voi mai fi.
🌀În aceste momente de maximă deznădejde, a venit la poarta mea într-o după-amiază o doamnă pe care o cunoşteam şi care auzise de suferinţa mea.
M-a îndemnat sa vin cu ea la Episcopie unde fusese adusă o icoană. Mi-a spus despre această icoană că este a Maicii Domnului Pantanassa, că este adusă de pe Sfântul Munte şi că este vindecătoare de cancer.
M-a asigurat că daca voi merge la această icoană să mă rog cu credinţă şi din tot sufletul meu, cerându-i să mă ajute în aceste momente de cumpănă, voi reuşi să înving boala, să înving moartea.
Vreau să vă mărturisesc că eu aveam credinţă în Dumnezeu, dar în viaţa mea de dinainte mergeam la biserica doar la cele mai mari sărbători religioase de peste an sau când aveam câte un necaz mergeam să dau un acatist.
De această dată m-am dus la Episcopie simţind că e altceva, că e singura mea şansă de a mă vindeca.
Că Maica Domnului se va ruga către Fiul ei, bunul Domn Iisus Hristos, ca Acesta să mă ajute şi pe mine aşa cum i-a ajutat şi pe alţi bolnavi de cancer să se vindece.
Am mers cu taxiul până la poarta Episcopiei deoarece eram prea slăbită, şi apoi sprijinită din ambele părţi de doamnă şi de fiica mea, am ajuns în faţa icoanei.
Nu am avut cum să cad în genunchi aşa cum aş fi vrut, dar am plâns cu lacrimi fierbinţi, aşa cum nu am mai plâns niciodată, cu disperarea muribundului care nu mai are nici o altă speranţă.
Am mai rugat-o să-mi dea un „Semn” dacă merit eu să-mi fie iertate păcatele şi să mai trăiesc.
În timp ce mă rugam am simţit o căldură, o mângâiere în suflet, o bunătate asupra mea… dar cuvintele nu sunt îndeajuns pentru ca să pot exprima ce am simţit eu atunci în fața acestei icoane.
Am plecat de la Episcopie având în mană un pliant cu icoana Maicii Domnului Pantanassa (unde sunt trecute minuni care s-au petrecut celor ce s-au rugat la ea) şi cu o cruciuliţă dăruită de doamnă, iar în suflet având un sentiment de bucurie şi de uşurare.
„Semnul” pentru care mă rugasem să îl primesc a venit chiar a doua zi, dar atunci nu mi-am dat seama de aceasta.
A sunat medicul de la Institutul Oncologic Iaşi (medicul care refuzase sa mă opereze), să îmi propună să merg la un spital din judeţul Bacău, la un medic specialist endocrinolog.
Bineînţeles că am mers, iar doamna doctor din Moineşti a analizat toate documentele medicale şi a constatat şi dumneaei că eram într-o stare foarte gravă, dar mi-a propus sa merg din nou la Iaşi, de această dată la Spitalul Sfântul Spiridon, la un alt medic specialist, endocrinolog.
M-a programat pentru internare pe data de 21 mai 2014 de Sfinţii Constantin şi Elena. Am înţeles abia atunci că acesta era „semnul” pentru care mă rugasem să mi se arate.
Cum începusem să îmi recapăt puterile, să mă pot mişca puţin mai bine fără să mai obosesc atât de repede, am mers la Episcopie să mă rog din nou la icoana Maicii Domnului Pantanassa.
De această dată am reuşit să mă aşez în genunchi, şi am reuşit chiar să trec aşa de 9 ori pe sub icoană. La acest spital mi-au făcut un nou set de investigaţii şi au descoperit în plus, că aveam o pareză a traheii din partea stângă, rămasă de la operaţia din 2008. Acest fapt îngreuna şi mai mult operaţia, pentru că pe acea parte nu aveau cum sa mă oxigeneze în timpul operaţiei.
Medicul mi-a spus clar ca intenţiona să mă opereze doar ca un experiment, că din punct de vedere medical nu aveam nici o şansă, dar îmi recomanda să accept, că muream oricum în scurt timp .
Cum eu şi familia mea am semnat declaraţia că accept operaţia în acele condiţii de risc, mi-a recomandat să îmi chem familia de la Roman, să îi mai văd o dată înainte de operaţie.
Am intrat în sala de operaţie având în buzunar o rugăciune şi cruciuliţa primită de la doamna care mă dusese la Episcopie. Nu am avut nici o frică, sentimentul meu era unul de bucurie, că mă duceam să mi se întâmple ceva bun.
Am aflat abia după aceea că medicul spusese familiei mele că sunt două variante: ori mor pe masa de operaţie, ori, dacă trăiesc, rămân cu un handicap: mută sau oarbă.
M-am trezit după 24 de ore, pe 29 mai – ziua Înălţării Domnului. Medicii de la secţia de reanimare m-au felicitat că operaţia a reuşit.
Medicul care m-a operat mi-a mărturisit că din punct de vedere medical era imposibil ca în urma operaţiei să nu rămân cu un handicap şi că a fost doar puterea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului că operaţia a reuşit atât de bine.
Familia mea e foarte fericită că sunt din nou în casa noastră, iar eu sunt atât de fericită că am ajuns să mai pot să gătesc din nou pentru ai mei şi să mai fac mici treburi casnice, încât am uitat de recomandarea medicului de a nu face efort fizic. Medicul m-a avertizat ca mai am de luptat cu boala, iar eu sunt convinsă că rugăciunile către Maica Domnului Pantanassa (vindecătoare de cancer) m-au ajutat să trec peste această problemă de sănătate, de parcă nici nu aş fi fost bolnavă.
Am avut şi am tot timpul cu mine pliantul cu icoana Maicii Domnului Pantanassa şi cu exemple de minuni întâmplate celor ce s-au rugat la ea.
…ŞTIU CĂ MĂ VA AJUTA ŞI ÎN CONTINUARE.
Când am ajuns pentru prima dată în faţa icoanei, mi-am încredinţat atât trupul, cât şi sufletul în mâinile Maicii Domnului. Am hotărât atunci că viata mea se va schimba, că voi merge mai des în casa Domnului. Îmi doresc să merg mai des la biserică pentru a-i aduce slavă lui Dumnezeu, pentru a-i mulţumi şi a mă ruga. Să Îi mulţumesc că m-a iertat pe mine păcătoasa şi că am mai primit o şansă să trăiesc alături de familia mea.
Să mă rog pentru toţi cei care m-au ajutat sa trec cu bine peste această cumpănă a vieţii mele.
Să mă rog pentru cei care au făcut posibil ca icoana în faţa căreia m-am rugat să mă vindece, anume icoana Maicii Domnului Pantanassa – să fie chiar în oraşul meu, la Episcopia din Roman, pentru că nu aş fi avut posibilităţi materiale şi nici putere fizică sa mă deplasez la o icoana făcătoare de minuni din altă localitate.
Fac această mărturisire, astăzi 14 iunie 2014, pentru a-i aduce slavă lui Dumnezeu, care a ascultat rugăciunile făcute de mine şi de Maica Domnului către EL şi pentru a recunoaşte convingerea mea
că icoana Maicii Domnului Pantanassa de la Episcopia din Roman m-a ajutat să mai trăiesc.
(Turcu Florentina-Claudia)

MINUNEA MAICII DOMNULUI CU PĂRINTELE JUSTIN, ÎN SFÂNTUL MUNTE ATHOS

Maica Domnului, Axioniţa, îi vindecă ficatul
În Sf. Munte am intrat la Sf. Pantelimon cu dorinţa de a săruta Sf. Cruce. M-am închinat şi am plecat la drum pe o căldură nemaipomenită. Mergeam patru, cinci sute de metri şi băgam capul sub nişte bălării după puţină umbră. Am ajuns în capitala Sf. Munte unde toate cheile de la cele douăsprezece biserici sunt la cei doisprezece mari stareţi, care formează ca un fel de matcă a Sf. Munte. Acolo nu poate intra un stareţ într-o cămăruţă până nu sunt toate cele douăsprezece chei.
Am cerut şi eu voie să mă închin la Maica Domnului, la Axioniţa. Şi pe atunci mă deranja ficatul şi voiam ca după metaniile pe care le-am făcut la Axioniţa, să mă fac sănătos. Dar de unde? Că după trei zile parcă se umflase mai mult! Şi mi-am zis în sinea mea: „Păcătos tare mai eşti!”. Aşa am petrecut mai multe zile şi după ce m-am întors la Bucureşti, am tras la o familie de cunoscuţi şi când m-am sculat dimineaţa n-am mai avut nimic cu ficatul nici până azi.
A fost o călătorie frumoasă, dar cu căldură puternică şi e un miros de mare acolo pe Sf. Munte care parcă te sufocă. Am ajuns şi la Zografu unde m-am închinat la icoana Sf. Gheorghe înconjurată de tăciuni, pentru că fusese un incendiu care s-a întins până la cinci metri de mănăstire. Călugării au scos icoana Sf. Gheorghe şi focul s-a oprit acolo unde stăteau călugării cu icoana. Era un paraclis mai înainte de a intra în mănăstire şi focul a ajuns înăuntru, dar Evanghelia de pe Sf. Masă a rămas neatinsă.
În Sf. Munte, un schit e cam cât Mănăstirea Neamţului, iar o mănăstire se întinde pe şapte, opt hectare şi de la o mănăstire la alta mergeai cu multă greutate, cu orele, pe piatră, pe stânci se urcă, se coboară. Să te vezi atunci şi să n-ai nimic în traistă!… Ajungeai la o mănăstire şi acolo dacă era ora mesei, mâncai, dacă nu, mergeai mai departe. Până ce am prins şi eu care e mişcarea la ei şi potriveam drumul ca să fiu şi eu la masă. Acolo se mănâncă mazăre multă. Fasolea când e, e sărbătoare mare. Şi se înmuia puţin mazărea şi apoi era bună de mâncat. Tot în Sf. Munte am văzut un călugăr care era îngropat de trei zile. M-am dus la mormântul lui şi vârful pantofului era afară. Acolo nu se face groapă de un metru, pentru că nu se poate. Se sapă mormântul în stâncă. Şi te usuci aşa ca broasca.
Era un călugăr care făcea legătura între mănăstiri, făcea un fel de pază ca turiştii să nu rămână pe acolo şi pe lângă schitul nostru Prodromul se întindea un teren cu muşchi de călcai ca pe arcuri şi nu simţeai nimic. Cum eram obosit, mergeam dormind. Şi la un moment dat, înainte de a pune piciorul pe ceva tare, am simţit o putere cum mă împinge înapoi. Ce credeţi, unde era să mă duc? La vreo două sute de metri dacă mai mergeam înainte, ajungeam în prăpastie. Aşa încât mi-am zis: „Măi, nu-i de mine la Sf. Munte”.

ACATISTUL PENTRU PACE AL MAICII DOMNULUI ÎN CINSTEA ICOANEI TEODOROVSKAIA- FEODOROVSKAIA(16 august)

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit și s-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălţat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă să judece viii si morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morţilor și viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Doamne miluiește! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)
Doamne miluiește ( de 3 ori) Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Tropar, glas 4

Prin cinstita ta Icoană, Maică a Domnului, satele, orașele și țara noastră sunt ocrotite de Dumnezeu, bucurându-ne de ea ca vechiul Israel de Noul Legământ, și alergăm la chipul feței tale și al Dumnezeului nostru întrupat din tine, cerând mijlocire și adăpost, pace și mare milă.

Condacul, glas 8

Mulțumim ție Maica Domnului, noi slujitorii tăi, căci prin Sfânta ta Icoană aperi satele, orașele și țara noastră și din adâncul sufletului strigăm către tine să ne miluiești, Stăpână Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.Te rugăm du rugăciunile noastre Fiului tău și Dumnezeului nostru, să ne dea tuturor tot ce este bun și mântuitor, căci noi cu credință și dragoste îți strigăm: Bucură-te, Fecioară, lauda creștinilor.

Condac 1

Împărăteasa cea aleasă, Preacurata Fecioară Maria, Mijlocitoarea creștinilor, prin arătarea Icoanei sale făcătoare de minuni a dăruit bucurie pământului nostru și tuturor copiilor credincioși ai Bisericii, iar noi cu stăruință îi aducem mulțumiri, Născătoarei de Dumnezeu, și închinându-ne chipului său minunat cu dragoste o rugăm să mântuiască și să miluiască pe robii săi care o cheamă: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Icos 1

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu în cetatea Nazaret la Preacurata Fecioară Maria și intrând la ea a zis: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești între femei”. Urmând glasul îngeresc, noi, păcătoșii, plini de bucurie și mulțumire în inimile noastre, în prezența Icoanei tale îndrăznim să-ți aducem aceste laude, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu:

Bucură-te, vlăstar binecuvântat din rădăcina lui David;

Bucură-te, cea ce ai fost jertfită lui Dumnezeu prin legământul părinţilor tăi;

Bucură-te, cu Sfinții neprihăniți Ioachim și Ana;

Bucură-te, că la trei ani ai intrat în templul lui Dumnezeu și ai crescut acolo;

Bucură-te, ceea ce i-ai uimit pe toți cu smerenia și curăția ta;

Bucură-te, ceea ce ai vorbit cu îngerii;

Bucură-te, Fecioară, care ai primit cu smerenie vestirea zămislirii lui Dumnezeu Cuvântul;

Bucură-te, Fecioară aleasă, umbrită de puterea de sus până la zămislirea Cuvântului Dumnezeu;

Bucură-te, cea căreia i s-a descoperit taina întrupării Fiului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Mielușea care L-ai născut pe Mielul Hristos care a luat păcatele lumii;

Bucură-te, că prin tine suntem izbăviți de chinurile iadului;

Bucură-te, că prin tine ne învrednicim de viața veșnică;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea noastră pentru pace la Dumnezeu!

Condac 2

Sfântul Mucenic Gheorghe Vsevolodovici a găsit icoana într-o capelă veche din lemn din apropierea orașului Gorodeț – Kostroma si imediat a zidit Mănăstirea Sfântului Mucenic Teodor Stratilat pe locul vechii capele. Când locuitorii au părăsit orașul în urma unui atac nu au avut timp să ia Icoana cu ei, dar mai apoi cei din Kostroma au văzut Icoana purtată prin orașul lor de către o figură strălucitoare care semăna cu Sfântul Mucenic Teodor Stratilat, și I-au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2

Găsind mai târziu icoana stând pe un copac, Prințul Vasile de Kostroma s-a bucurat cu bucurie mare, Preasfântă Fecioară, căci inima lui știa că darul primit de la Dumnezeu era Icoană făcătoare de minuni. Prin pronie dumnezeiescă I s-a descoperit că era una din icoanele pictate de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Dorind prințul să înțeleagă și cu mintea apariția Icoanei tale minunate în orașul Kostroma, Maica Domnului, el cu sufletul plin de bucurie s-a predat călăuzirii lui Dumnezeu și cu genunchii plecați ți-a strigat:

Bucură-te, Fecioară, cea care ne-ai descoperit nouă Icoana ta în chip minunat;

Bucură-te, Preafericită, care ne arăți nouă milă prin arătarea chipului tău;

Bucură-te, că îi îngrijești pe toți cei care Îl cinstesc pe Fiul Tău;

Bucură-te, că îi miluiești pe toți cei care îți cer daruri, după măsura credinței și spre mântuire;

Bucură-te, că arăți celor greșiți calea adevărului;

Bucură-te, că minunile tale ne ridică mintea către lumea cerească;

Bucură-te, ceea ce îndepărtezi confuzia gândurilor îndoielnice;

Bucură-te, ceea ce îi slăvești mereu pe cei ce te slăvesc;

Bucură-te, ceea ce ne înveți curăția prin curăția ta;

Bucură-te, că prin curăția ta dezvălui necurăția noastră;

Bucură-te, primitoarea rugăciunilor noastre;

Bucură-te, cea ce ștergi suspinele și lacrimile;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 3

Cuviosul prinț, recunoscând puterea lui Dumnezeu în apariția Icoanei tale făcătoare de minuni, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, în înfățișarea ei a văzut mila ta față de toți cei ce vor să primească mântuire, și a rostit: Aliluia!

Icos 3

Te rugăm să ne binecuvintezi și pe noi cu minunile tale pline de har, Maica Domnului, căci alergăm la tine ca la ocrotitoarea noastră și te chemăm cu credință:

Bucură-te, Împărăteasa Cerului și a pământului;

Bucură-te, tron ​​al Împăratului împăraților;

Bucură-te, Fecioară Preacurată;

Bucură-te, Maică a Luminii nepieritoare;

Bucură-te, mai cinstită decât Heruvimii;

Bucură-te, mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii;

Bucură-te, mărită de Puterile Cerești;

Bucură-te, binecuvântată de toți oamenii;

Bucură-te, bucuria nespusă a Îngerilor;

Bucură-te, cununa împărătească a tuturor profeților și apostolilor;

Bucură-te, zid al Bisericii Ortodoxe a lui Hristos;

Bucură-te, alungarea tuturor învățăturilor și ereziilor;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 4

Având o furtună de gânduri în mintea lui, Maica Domnului, prințul ți-a construit o catedrală sfințită cu psalmi și cântări duhovnicești pentru a se sălășlui în ea preacurata ta Icoană, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Auzind oamenii despre cinstita ta Icoană, au alergat la ea cu închinăciune, Maica Domnului, strigând cu dragoste și cu lacrimi către tine:

Bucură-te, Fecioară binecuvântată între femei, care ai purtat în pântecele tău pe Hristos Mântuitorul;

Bucură-te, că descoperi tuturor mântuirea lumii prin nașterea Fiului tău;

Bucură-te, că unești oamenii cu Dumnezeu;

Bucură-te, că ne izbăvești de jurăminte;

Bucură-te, că ne călăuzești către viața veșnică;

Bucură-te, Stăpână a lumii;

Bucură-te, că aduci bunăvoința lui Dumnezeu față de muritori;

Bucură-te, îndrăzneala muritorilor la Dumnezeu;

Bucură-te, că înmulțești binele și bunătatea;

Bucură-te, că îi întorci pe cei răi pe calea cea bună;

Bucură-te, milostivă cu cei ce se ascund sub Sfântul tău Acoperământ;

Bucură-te, că dăruiești celor ce se încred în tine tot ce este necesar pentru a trăi;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 5

Văzând poporul icoana ta strălucind ca o stea dumnezeiască, Preasfântă Fecioară, au așezat-o în sfânta catedrală, bucurându-se și strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Ne bucurăm, Maica Domnului, că dai ocrotire și satelor, orașelor și țării noastre, îți aducem daruri și sărutând cu dragoste Icoana ta sfântă strigăm către tine:

Bucură-te, steaua care ne-ai arătat Soarele Adevărul;

Bucură-te, iubitoarea și acestei țări, România;

Bucură-te, găsirea celor ce te caută;

Bucură-te, că umpli inimile credincioșilor de bucurie nespusă;

Bucură-te, comoară nesecată a harului;

Bucură-te, izvorul mereu curgător al îndurării;

Bucură-te, mântuire din necazuri mari;

Bucură-te, izbăvitoare de bolile și ispitele de moarte;

Bucură-te, mijlocitoare a lumii întregi;

Bucură-te, tămăduitoarea tuturor celor bolnavi;

Bucură-te, frumusețe neasemuită;

Bucură-te, bunătate nespusă;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 6

Propovăduitorii purtători de Dumnezeu care au văzut chipul tău, Născătoare de Dumnezeu, au vestit minunile izvorâte de la Sfântă Icoana ta, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6

Dă-ne și nouă strălucirea harului din icoana ta minunată, o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, întărește credința celor slabi, adu bucurie și dragoste în inimile credincioșilor. Pentru aceasta, bucurându-ne, îți strigăm ție:

Bucură-te, Preasfântă Fecioară, care ne luminezi cu lumina adevărului ceresc;

Bucură-te, că alungi de la noi întunericul păcatului;

Bucură-te, că minunile tale ne conduc la cunoașterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce îi îndemni la evlavie pe toți păcătoșii pocăiți;

Bucură-te, mijlocirea puternică a tuturor celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, sprijinul și luminarea celor slabi la minte;

Bucură-te, ceea ce îi ridici pe cei obosiți în credință;

Bucură-te, refugiu liniștit pe marea vieții;

Bucură-te, cea care dezvălui primejdiile și uneltirile vrăjmașilor;

Bucură-te, ceea ce smerești mândria înălțată a vrăjmașilor patriei noastre;

Bucură-te, puterea conducătorilor ortodocși;

Bucură-te, lauda tuturor creștinilor;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 7

Credincioșii au făcut obicei ca în cetatea Kostroma în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat să poarte în procesiune Icoana ta cea sfântă, Născătoare de Dumnezeu, și toți cu inimă recunoscătoare strigau către Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

O nouă minune ne-ai arătat, Maica Domnului Născătoare de Dumnezeu, când catedrala în care a fost așezată Icoana ta a ars până la temelii, dar tu ai păstrat icoana nevătămată de foc și ai schimbat întristarea în bucurie pentru cei ce cred în tine. Noi, care cunoaștem această minune, îți cântăm:

Bucură-te, iubire aprinsă și nepieritoare;

Bucură-te, stâlp de foc, care îi înveți pe cei ce sunt în întuneric;

Bucură-te, cea aurită cu Duhul care L-ai cuprins pe Dumnezeul necuprins;

Bucură-te, cădelniță de aur cu tămâie mirositoare, care duci în veci rugăciunile tale pentru noi către Dumnezeu Fiul;

Bucură-te, toiagul lui Aaron vestind nașterea Fiului lui Dumnezeu în lume;

Bucură-te, roua de pe lâna lui Ghedeon, udată de harul lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră;

Bucură-te, munte netăiat, căci Piatra cea din capul unghiului Hristos a fost tăiată din pântecele tău;

Bucură-te, templu însuflețit în care a sălășluit dumnezeirea trupească;

Bucură-te, ocrotirea fecioriei;

Bucură-te, binecuvântarea căsătoriei;

Bucură-te, că pe Domnul L-ai iubit mai presus de orice;

Bucură-te, cea înălțată de El mai presus de toate;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 8

Locuitorii cetății Kostroma au văzut o nouă minune, Maica Domnului, căci ai stat în văzduh ținând Icoana în mâinile tale îngerești când a ars a doua oară catedrala, strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8

Deși viețuiești în lăcașurile preaînalte ale Raiului nu te-ai despărțit de cei de jos, Născătoare de Dumnezeu, luminându-i cu minunile tale pe toţi cei ce vin la tine cu credinţă, iar noi îți cântăm cu dragoste:

Bucură-te, Născătoarea lui Hristos Dumnezeul nostru, care locuiește în ceruri;

Bucură-te, ceea ce nu ne lași singuri pe pământ;

Bucură-te, înconjurată de Îngeri în Rai;

Bucură-te, slăvită de noi pe pământ;

Bucură-te, că toate Puterile Cerești te slujesc;

Bucură-te, căci după după Dumnezeu, Heruvimii și Serafimii pe tine te slăvesc;

Bucură-te, cea care contemplă chipul Domnului în Rai;

Bucură-te, Maica noastră care întinzi mâinile înaintea Tronului Fiului tău, rugându-te pentru noi;

Bucură-te, cea ce ne acoperi de tot răul cu Sfântul tău Acoperământ;

Bucură-te, că îi îndepărtezi pe credincioși de la toate faptele distrugătoare de suflet;

Bucură-te, că ne-ai deschis porțile Împărăției lui Hristos prin nașterea Fiului lui Dumnezeu;

Bucură-te, cea ce ne încânți sufletele cu nădejdea de a primi binecuvântările cerești;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 9

Toată firea îngerească te slăvește, Fecioară Maica Domnului, căci tu ai mare dragoste pentru neamul creștin și în felul tău preacurat te apropii de toți cei ce cântă Fiului tău: Aliluia!

Icos 9

Ritorii cei mult grăitori sunt ca niște pești tăcuți, Maica Domnului, căci mintea lor nu poate glăsui despre minunile tale preaslăvite de la aparitia icoanei tale sunt. Noi, minunându-ne, îți strigăm recunoscători:

Bucură-te, lumina orbilor;

Bucură-te, umblarea șchiopilor;

Bucură-te, vindecarea de duhurile întunecate și rele;

Bucură-te, că alungi pe vrăjmașii pământului nostru cu raze venite din chipul tău cel curat;

Bucură-te, cea ce dai vindecare bolnavilor;

Bucură-te, că dăruiești tămăduire celor ce se roagă la icoana ta;

Bucură-te, cea ce îi ridici pe cei paralizați din patul bolii;

Bucură-te, că dai glas celor muți;

Bucură-te, că ne întorci din robia vrăjmașului;

Bucură-te, că stingi aprinderea trupului și a patimilor;

Bucură-te, că atingi sufletele credincioșilor cu nespusă mila ta;

Bucură-te, că îi încurajezi pe cei deznădăjduiți prin bunătatea ta nemărginită;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 10

Vrând să păstrezi în curăție zidirea Bisericii Ortodoxe, Preacurată Maică a Domnului, prin Icoana ta făcătoare de minuni ai pus în inima cuviosului Mihail să accepte coroana împărătească, pentru ca toți să vadă că Dumnezeu Cel Preaînalt stăpânește împărăția pământească, și să Îl cheme neîncetat: Aliluia!

Icos 10

Ești un zid de neînvins, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, tuturor celor care ți se roagă, căci nimeni din cei ce aleargă la tine nu pleacă neajutat. Pentru aceasta, îți mulțumim pentru mila ta, și din duioșia sufletului te lăudăm:

Bucură-te, zid puternic care ne ferești de dușmanii văzuți și nevăzuți;

Bucură-te, ocrotire puternică a celor care și-au pus nădejdea în tine;

Bucură-te, oglindă curată a cunoașterii adevărului;

Bucură-te, că ne ajuți să ne întărim în credință;

Bucură-te, că mântuiești prin mijlocirea ta satele, orașele și țările creștinilor de dușmani;

Bucură-te, că biruiești răul;

Bucură-te, cea ce şezi ca o Împărăteasă pe tronul vieții noastre;

Bucură-te, că ne aduci spor duhovnicesc;

Bucură-te, că alungi gândurile rele prin puterea rugăciunilor tale;

Bucură-te, că nimicești puterea vrăjmașilor noștri;

Bucură-te, călăuzire tineretului;

Bucură-te, sprijinitoarea bătrâneții;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 11

Orice cântare nu este îndeajuns pentru a lăuda mulțimea multelor tale daruri. Dacă ți-am aduce, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, laude câte fire de nisip are marea și tot nu suntem vrednici, dar te rugăm primește această jertfă de rugăciune adusă de noi păcătoșii căci ne încredem în mila ta și Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Ești lumină primitoare de Lumină, care ai apărut din vremuri străvechi în sfânta ta Icoană, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, apărând cetățile de atacurile vrăjmașilor pământului prin raze izvorâte din sfânta ta Icoană. De aceea, căzând la ea cu credință și sărutând-o cu dragoste, îți strigăm:

Bucură-te, Maică a Luminii Veșnice Hristos, care ne luminează sufletul cu învățăturile Sale;

Bucură-te, că îi aduci pe necredincioși la credința în Dumnezeu prin harul Lui;

Bucură-te, călătoare care călătorești cu noi;

Bucurați-vă, călăuzitoarea celor care plutesc pe ape;

Bucură-te, că ne mântuiești de toată întristarea, mânia și nevoia;

Bucură-te, cea care ne ferești de foame, distrugere, lașitate și foc;

Bucură-te, izbăvitoare de străini vicleni;

Bucură-te, ocrotitoare în luptă;

Bucură-te, căci sfânta ta Icoană strălucește ca soarele;

Bucură-te, că aduci mântuire și salvare;

Bucură-te, că prin tine se întemeiază împărății duhovnicești în noi;

Bucură-te, că Împăratul Hristos este încununat prin tine în inimile noastre;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 12

Harul primit de la Dumnezeu Fiul tău, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, s-a revărsat din vremuri străvechi asupra tuturor celor ce se roagă Icoanei tale, iar acum nu ne lipsi de bogata ta milostivire, dă-ne pocăință pentru păcate, ca și noi cu inima curată să strigăm către Fiul tău preaiubit și Dumnezeul nostru: Aliluia!

Icos 12

Cântând îndurările și minunile tale cu toții te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, și, amintindu-ne de Legământul lui Dumnezeu cu Israelul din vechime, alergăm la Icoana ta și strigăm din adâncul sufletului: Adu și la noi Legământul Fiului Tău Iisus Hristos, care a spus: ”Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea în lăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu”, ca să îți zicem cu credință și cu dragoste :

Bucură-te, mângâierea noastră în întristare;

Bucură-te, alinarea durerilor noastre;

Bucură-te, bucuria noastră nesfârșită;

Bucură-te, domnie și bucurie a inimii;

Bucură-te, nădejdea noastră cea tare;

Bucură-te, prietena orfanilor;

Bucură-te, refugiu celor oropsiți;

Bucură-te, ocrotitoarea celor jigniți;

Bucură-te, îndreptăţirea celor defăimaţi.

Bucură-te, bună ocrotitoare;

Bucură-te, vindecarea trupului noastru;

Bucură-te, mântuirea sufletului nostru;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Condac 13

O, Preamilostivă mijlocitoare a noastră, Maică a Domnului, din mila ta cea mare ne-ai dat icoana ta făcătoare de minuni spre sfințire, mângâiere și ocrotire. Te rugăm primește-ne lauda și rugăciunea, izbăvește-ne de orice împrejurare rea și ne dăruiește sănătate, mântuire, biruirea dușmanilor și scapă-ne pe toți de chinul veșnic, ca noi cu buzele, sufletul și inima să strigăm: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Icos 1

Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu în cetatea Nazaret la Preacurata Fecioară Maria și intrând la ea a zis: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată ești între femei”. Urmând glasul îngeresc, noi, păcătoșii, plini de bucurie și mulțumire în inimile noastre, în prezența Icoanei tale îndrăznim să-ți aducem aceste laude, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu:

Bucură-te, vlăstar binecuvântat din rădăcina lui David;

Bucură-te, cea ce ai fost jertfită lui Dumnezeu prin legământul părinţilor tăi;

Bucură-te, cu Sfinții neprihăniți Ioachim și Ana;

Bucură-te, că la trei ani ai intrat în templul lui Dumnezeu și ai crescut acolo;

Bucură-te, ceea ce i-ai uimit pe toți cu smerenia și curăția ta;

Bucură-te, ceea ce ai vorbit cu îngerii;

Bucură-te, Fecioară, care ai primit cu smerenie vestirea zămislirii lui Dumnezeu Cuvântul;

Bucură-te, Fecioară aleasă, umbrită de puterea de sus până la zămislirea Cuvântului Dumnezeu;

Bucură-te, cea căreia i s-a descoperit taina întrupării Fiului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Mielușea care L-ai născut pe Mielul Hristos care a luat păcatele lumii;

Bucură-te, că prin tine suntem izbăviți de chinurile iadului;

Bucură-te, că prin tine ne învrednicim de viața veșnică;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea noastră pentru pace la Dumnezeu!

Condac 1

Împărăteasa cea aleasă, Preacurata Fecioară Maria, Mijlocitoarea creștinilor, prin arătarea Icoanei sale făcătoare de minuni a dăruit bucurie pământului nostru și tuturor copiilor credincioși ai Bisericii, iar noi cu stăruință îi aducem mulțumiri, Născătoarei de Dumnezeu, și închinându-ne chipului său minunat cu dragoste o rugăm să mântuiască și să miluiască pe robii săi care o cheamă: Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, mijlocitoarea noastră pentru pace la Tronul lui Dumnezeu!

Rugăciune

O, Preasfântă Doamnă Maica Domnului și Fecioară Maria, singura speranță pentru noi, păcătoșii, apelăm la tine și ne rugăm ție, cea care ai mare îndrăzneală înaintea Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care s-a născut din tine după trup. Nu ne disprețui lacrimile, nu ne disprețui suspinele, nu ne respinge durerile, nu ne dscuraja nădejdea în tine, ci cu rugăciunile tale de maică imploră-L pe Domnul Dumnezeu să ne elibereze de păcate și de patimile sufletului și ale trupului, să murim lumii și să trăim doar în El toate zilele vieții noastre.

O, Preasfântă Doamnă Maica Domnului, fii alături de noi și ocrotește-i pe cei care călătoresc, eliberează robii din robie, salvează-i pe cei care suferă de necazuri, mângâie-i pe cei care sunt în întristare, alină sărăcia și toată răutatea trupească și dăruiește tuturor evlavie și tot ce este necesar pentru a trăi în această viață vremelnică.

Salvează de război, Stăpână, toate satele, orașele și țara noastră prin această Icoană minunată și sfântă a ta care ne-a fost dată ca mângâiere și ocrotire, izbăvește-ne de foamete, distrugere, degradare morală, potop, foc, sabie, invazia străinilor, de războiul cel dintre noi și îndepărtează mânia lui Dumnezeu abătută pe bună dreptate asupra noastră.

Dă-ne timp de pocăință, izbăvește-ne de moartea subită și în vremea ieșirii noastre ne fii Maică apărătoare, izbăvindu-ne de ispitele demonilor, iar la Îngrozitoarea Judecată a lui Hristos mijlocește pentru noi să fim moștenitori ai binecuvântărilor veșnice ale Împărăției Cerurilor, ca să slăvim în veci numele minunat al Fiului tău și Dumnezeului nostru, cu Părintele Său fără de Început și cu Duhul Său Cel Sfânt, Bun și de Viață făcător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi Preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor – 16 august

Această icoană și-a primit numele de la Marele Voievod Iaroslav Vsevolodovici (†1246), tatăl Sfântului Alexandru Nevski, care la Sfântul Botez a primit numele Teodor, în cinstea Sfântului Teodor Stratilat (8 februarie).
Conform tradiției, fratele său mai mare, Sfântul Gheorghe (4 februarie), a găsit icoana într-o capelă veche din lemn din apropierea orașului Gorodeț. După descoperire, a zidit pe locul vechii capele, Mănăstirea Sfântului Teodor – Gorodeț. Când cetățenii din Gorodeț au părăsit orașul în urma unui atac, nu au avut timp să ia icoana cu ei.
În 1239, locuitorii din Kostroma au văzut icoana purtată prin orașul lor de către o figură radiantă care semăna cu Sfântul Teodor Stratilat. A doua zi, icoana a fost găsită într-un copac, de către prințul Vasile din Kostroma, fratele mai mic al Sfântului Alexandru Nevski, în timp ce se afla la vânătoare în pădure. Icoana a fost așezată în Biserica Sfântului Teodor Stratilat și multe minuni au avut loc în fața ei.
Prințul Iaroslav-Teodor a devenit Mare Voievod de Vladimir după ce fratele său, Sfântul Gheorghe, a dispărut în bătălia cu mongolii la râul Sita. El a dat icoana, pe care a moștenit-o copilul său de la fratele său, Sfântului Alexandru Nevski.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântul Teodor, a fost în permanență cu Sfântul Alexandru și acesta s-a rugat de multe ori înaintea ei. După ce Sfântul Alexandru Nevski a murit pe 14 noiembrie 1263, la mănăstirea ctitorită de tatăl său, icoana a fost luată de către fratele mai mic, Vasile.
S-au făcut numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântului Teodor, iar una dintre primele copii a fost comandată și dusă la Moscova de către mama țarului Mihail Romanov, călugărița Marta. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, numeroase copii ale Icoanei s-au îmbogățit cu scene ce zugrăvesc evenimente din istoria icoanei făcătoare de minuni.
Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor este pictată față-verso. Pe verso se află icoana Sfintei Mari Mucenițe Parascheva, pictată într-o ținută splendidă de prințesă. Se crede că icoana Sfintei Parascheva de pe spatele icoanei este legată de soția Sfântului Alexandru Nevski.
Primul țar Romanov a fost proclamat suveran în fața Icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Theodor în 1613.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului de pe Tolga (Tolgska) – 8 august

Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Tolga i-a apărut pe 8 august 1314 Sfântului Episcop Prohor al Rostovului (numit de alții Trifon). Mergând prin episcopia sa, sfântul a vizitat împrejurimile Lacului Alb și de acolo a călătorit de-a lungul malurilor râurilor Sheksna și Volga, la Yaroslavl. S-a oprit la aproape șapte verste distanță de Yaroslavl, pe malul drept al râului Volga, acolo unde se varsă în râul Tolga.
La miezul nopții, când toată lumea dormea, sfântul s-a trezit și a văzut o lumină care lumina întreg ținutul. Aceasta lumină venea de la o coloană de foc de pe celălalt mal al râului, până la care se întindea un pod. Luându-și toiagul, sfântul a mers până la celălalt mal și apropiindu-se de coloana de foc a văzut Icoana Maicii Domnului stând în aer. Uluit de minune, sfântul s-a rugat vreme îndelungată, iar când s-a întors, a uitat să-și ia toiagul.
A doua zi, după săvârșirea Utreniei, când Sfântul Prohor se pregătea să-și continue călătoria cu barca, slujitorii săi au început să-i caute toiagul, dar nu au reușit să-l găsească nicăieri. Sfântul și-a amintit că îl uitase pe cealaltă parte a râului, acolo unde se dusese pe podul miraculos, în ziua precedentă. Apoi, el a destăinuit ceea ce s-a întâmplat și i-a trimis cu o barcă pe slujitori pe celălalt mal. Ei s-au întors și au povestit că au văzut în pădure o icoană a Maicii Domnului, agățată în ramurile unui copac, alături de toiagul episcopului.
Sfântul a traversat repede râul, împreună cu tot alaiul, și a recunoscut icoana care i s-a arătat. Apoi, după rugăciuni stăruitoare în fața Icoanei, au curățat locul și au pus piatra de temelie pentru o biserică. Când oamenii din Yaroslavl au aflat despre aceasta, au venit la locul indicat. Până la amiază, biserica era deja ridicată și seara Sfântul Prohor a sfințit-o, dându-i hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Apoi a așezat icoana înăuntru și a stabilit ca zi de hram ziua apariției acesteia. Sfântul Prohor a construit mai târziu Mănăstirea Tolga, alături de această biserică. El a trecut la Domnul pe 7 septembrie 1328.

🌿ACATISTUL ICOANEI MAICII DOMNULUI DIN TOLGA-TOLGSKA8 august

Rugăciunile începătoare

De este preot, începe aşa :
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!

Doamne miluieşte! (de 3 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor;
Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin!

Doamne miluiește! (de 12 ori)

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)
Doamne miluiește ( de 3 ori) Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Condacul 1

Alesei Doamne și Stăpâne, de Dumnezeu Născătoare, ocrotitoare a noastră prin arătarea icoanei sale de la Tolga, cântare de bucurie îi cântăm: O, Maică a lui Dumnezeu, ca ceea ce ai putere nebiruită, din toate nevoile ne izbăvește pe noi, cei cei strigăm ție: Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Icosul 1

Înger pământesc și om ceresc, preasfințitul Trifon iubitor de Hristos a fost ales din înalt spre a sluji sfintei icoanei tale, arătate la Tolga, Stăpână preabună; și el, apucând pe drumul de Beloezerski de pe Volga, noaptea a zărit un stâlp de foc pe malul pustiu; și, ajungând în acel loc ales de tine, a văzut sfântă icoana ta stând în văzduh și strălucind cu lumină cerească; și cu lacrimi căzând, fierbinte ție ți-a strigat unele ca acestea:

Bucură-te, făclie primitoare de Dumnezeu, care luminezi sufletele noastre;

Bucură-te, lumină neînserată, care împrăștii întunericul păcatelor noastre;

Bucură-te, care în chip minunat L-ai primit pe Hristos Dumnezeu ca pe un cărbune arzător de pe altarul ceresc;

Bucură-te, rug aprins, zărit de Moise, cel ce a dat tablele legii;

Bucură-te, stâlp de foc, îndrumător al noului Israil;

Bucură-te, nor de rouă, care topești aprinderea patimilor noastre;

Bucură-te, mijlocitoare preaputernică, ce stingi mânia lui Dumnezeu aprinsă asupra noastră;

Bucură-te, mijlocitoare care ne izbăvești de pierea cea veșnică;

Bucură-te, că în chipul tău preacinstit s-a făcut zălog al mântuirii noastre;

Bucură-te, că prin arătarea ta luminoasă de la Tolga ne-ai adus nouă binecuvântare;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 2

Văzând mulțimea minunilor și vindecărilor la sfânta ta icoană, Fecioară Preacurată, suntem nedumeriți de aceasta, preaslăvindu-te pe tine: Ce limbă omenească ar putea să grăiască măreția ta, o, minunată cămară a Stăpânului? Însă, cuceriți de dragostea ta, îndrăznim să propovăduim minunile arătate la Tolga și să lăudăm cu toții pe Ziditorul: Aliluia!

Icosul 2

Înțelegând cercetarea lui Dumnezeu, minunatul episcop cu teamă și lacrimi rugându-se înainte icoanei tale, arătată într-un stâlp de foc, Maică Preacurată, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și-a uitat toiagul său arhieresc pe acel mal, rugându-se; iar a doua zi de dimineață, însoțitorii preasfințitului căutând cârja sa cea arhierească, au aflat-o în locul arătării icoanei tale pe pământ lângă un copac; și astfel, prin harul lui Dumnezeu, s-a descoperit tuturor că Domnul ne-a dăruit nouă din înalt binecuvântarea Sa, însemnându-ne să te laudăm pe tine:

Bucură-te, floarea fecioriei cea nemaivăzută și frumos mirositoare;

Bucură-te, crin alb, rouă preaminunată a Sfântului Duh;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu cel Preaînalt, care prin îndurarea ta nu ne lași pe noi;

Bucură-te, Împărăteasă a cerului și a pământului, căreia toate stihiile i se supun;

Bucură-te, pod dumnezeiesc, care îi treci pe credincioși marea cea învolburată a acestei vieți;

Bucură-te, însoțitoarea bună, care ne conduci pe calea mântuirii;

Bucură-te, cetate a Marelui Împărat, în care toți cei ce rătăcesc pe pământ își află adăpost binecuvântat;

Bucură-te, liman liniștit al celor scăpați de furtună;

Bucură-te, zid de împrejmuire al neamului creștinesc;

Bucură-te, acoperământul lumii cel mai înalt decât norul;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 3

Puterea binecuvântată dăruită icoanei tale, Preasfântă Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, îi înseamnă pe cei credincioși ca prin cântări duhovnicești să te slăvească pe tine, cea mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, căci, născând în chip nestricăcios pe Unul din Treime, stai acum înaintea tronului Preasfintei Treimi, unde oștirile cele din înalt cântă: Aliluia!

Icosul 3

Având grijă să zidească biserica lui Dumnezeu și mănăstire în locul arătării minunatei icoanei tale din Tolga, Stăpână întrutotmilostivă, Preasfințitul Trifon împreună cu locuitorii Iaroslavului, cu osârdie și multă însuflețire o au ridicat pe aceasta; și astfel cu osârdie îți cântau ție:

Bucură-te, că ai ales ținutul Tolgăi ca loc al stăpânirii tale;

Bucură-te, că icoanele tale făcătoare de minuni s-au înmulțit precum stelele;

Bucură-te, că prin minunile tale ne vestești nouă primăvara mântuirii;

Bucură-te, că prin căldura milosârdiei tale ne dezgheți inimile noastre împietrite;

Bucură-te, a bătrânilor odihnă plină de dragoste;

Bucură-te, a văduvelor și orfanilor purtătoare de grijă;

Bucură-te, a celor păcătoși care se pocăiesc ocrotitoare;

Bucură-te, a adevăraților robi ai lui Dumnezeu ajutătoare întru toate;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 4

Viforul necazurilor este stins de tine, iar furtuna patimilor încetează, preabinecuvântată Fecioară, căci ți s-a dat ție marele har al mijlocirii pentru neamul omenesc. Astfel, văzând că la icoana ta scârbele se prefac întru bucurie și neputințele se tămăduiesc din belșug, către ea cădem și cu glas te lăudăm pe tine, aleasă, împreună cu Fiul tău și Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

Auzind oamenii din apropiere și din depărtări că izvor minunat a arătat la Tolga sfânta și preacurata icoana ta, Împărăteasă și stăpână a tuturor făpturilor, cu osârdie au alergat către chipul tău cel tămăduitor, primind de la el daruri fără de număr prin îndurarea ta. Astfel și noi, nevredinicii, umblând pe calea părinților noștri, cu credință și cu dragoste cădem înaintea icoanei ale celei făcătoare de minuni și din adâncul inimii cântăm:

Bucură-te, că icoana ta, înconjurată în chip nevăzut de îngeri, sfințește văzduhul;

Bucură-te, că icoana ta, care s-a arătat la Tolga, strălucește și luminează în toate părțile;

Bucură-te, că la icoana ta oamenii în neputințele și necazurile lor îndată dobândesc tămăduire;

Bucură-te, că lumina icoanei tale îi pune pe fugă pe demoni;

Bucură-te, că icoana ta Iaroslavului și împrejurimilor lui din înalt le dăruiește moștenirea mântuirii;

Bucură-te, că icoana ta mănăstirea de pe Tolga o înfrumusețează în chip minunat;

Bucură-te, căci înaintea icoanei tale ierarhi și oameni de rând cu evlavie se închină;

Bucură-te, că icoana ta de mulțime de dreptmăritori creștini este cinstită;

Bucură-te, că înțelepților de Dumnezeu monahi te arăți ajutătoare pe calea mântuirii;

Bucură-te, luminătoare și mijlocitoare puternică pentru noi;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 5

Stea cu dumnezeiască mergere, icoana ta, preacinstită Stăpână, Maică a lui Dumnezeu, a strălucit în miez de noapte prin minuni preasăvite în părțile Iaroslavului și prin darul lui Dumnezeu primind-o noi pe aceasta preaslăvim și cântăm îndurarea ta: O, preaîndurată și preabună Mijlocitoare, lumineaza inimile noastre cu lumina harului tău, ca să putem cânta Domnului nostru cântarea cea îngerească: Aliluia!

Icosul 5

Văzând minune preaslăvită, cum pe neașteptate din icoana ta, Preasfântă Fecioară, de la mâna ta cea dreaptă și de la piciorul stâng al Pruncului cel dumnezeiesc a început să curgă mir plin de mireasmă și vindecător, prea-evlaviosul egumen Gherman, împreună cu frații, înspăimântându-se și plini de bucurie, luând mirul cel binecuvântat, ție, cu bucurie, prinos de laudă ți-au adus, cântând unele ca acestea:

Bucură-te, alabastru de mult preț, plin de mireasma lui Hristos;

Bucură-te, vad de mir tămăduitor, care niciodată nu te împuținezi;

Bucură-te, că prin măreția minunilor tale întreci înțelegerea cea omenească;

Bucură-te, căci din scândura uscată mir tămăduitor ai făcut să se arate;

Bucură-te, că prin acest mir mulțime de neputințe tămăduiești;

Bucură-te, că prin mirul de la icoana ta îți reverși îndurarea-ți asupră-ne;

Bucură-te, că sufletele noastre le adăpi spre rodire duhovnicească;

Bucură-te, că inimile noastre se veselesc de binecuvântarea cea dumnezeiească;

Bucură-te, vas aurit, păstrător de mană cerească;

Bucură-te, cortul Dumnezeului Celui Viu;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 6

Propovăduitorii luminători apostoli ai lui Hristos, văzând în Lida, pe zidul bisericii tale, icoana zugrăvită în chip minunat, s-au închinat ei plini de evlavie, Maică Preacurată, iar noi, urmând lor, cu smerenie plecăm genunchii noștri înaintea minunatului și tămăduitorului chip al tău, căci la Tolga ca un sâlp de foc ți-ai arătat bunăvoința ta astfel, și cu osârdie și cu dragoste plecându-ne, cântăm ție celei care L-ai născut pe Mântuitorul lumii, cântare de laudă: Aliluia!

Icosul 6

Arătându-ni-se nouă la Tolga, prin mulțime de minuni icoana ta cea dumnezeiască, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, s-a arătat ea ca un zălog neîndoielnic al bunăvoinței lui Dumnezeu și al mijlocirii tale la cer pentru noi, vădind îndurarea Domnului Celui Atotputernic; astfel, bucurându-ne, ție cu îndurare îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, păzitoare și întărirea noastră;

Bucură-te, ajutătoare și laudă a creștinilor;

Bucură-te, a celor săraci și aflați în nevoi bogăție preamultă;

Bucură-te, că nu treci cu vederea pe cei disprețuiți, izbăvindu-i pe ei;

Bucură-te, că din prăpastia pierzaniei îi scoți pe cei păcătoși care te cheamă pe tine;

Bucură-te, că de la porțile morții îi aduci înapoi pe cei grav bolnavi;

Bucură-te, cea care dăruiești bucurie celor îndurerați;

Bucură-te, grabnic ascultătoare a celor care se roagă ție cu credință;

Bucură-te, mângâiere plină de îndurare a tuturor celor scârbiți;

Bucură-te, apărătoare puternică a celor ce nădăjduiesc întru tine;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 7

Vrând Hristos, din iubire de oameni, să-Și arate dragostea Sa față de neamul omenesc, răscupărându-ne prin cinstitul său Sânge, pe tine Maica Sa cea preanevinovată, te-a dăruit drept acoperământ al neamului creștinesc. Iar tu, într-adevăr, plină de îndurare te-ai arătat maică a tuturor celor care cu credință aleargă către fierbintea ta ocrotire, nelăsându-ne pe noi, cei care slăvim preacinstitul tău nume și care ne închinăm icoanei tale făcătoare de minuni și Fiului tău, cântând: Aliluia!

Icosul 7

Nou și preaînțeleasă minune ne-a arătat tuturor Ziditorul a toată făptura și Stăpânul, căci în timpul incendiului mănăstirii tale de la Tolga, cu îngăduința ta, arzând întreaga biserică, icoana ta cea sfântă nu a ars, păzindu-se fără de vreo stricăciune de mâinile îngerilor și în chip nevăzut fiind dusă în afara mănăstirii, lângă un stejar din pădure, unde stătea și strălucea în lumina ta preasfântă; și astfel, pentru bună purtarea ta de grijă, preacinstită și preabinecuvântată Fecioară, primește de la noi aceste laude ce ți se cuvin:

Bucură-te, care ai strălucit în chip minunat și slăvit prin minuni neînțelese;

Bucură-te, cea îmbrăcată în veșmântul cel prealuminos al îndurării și bunătății;

Bucură-te, că prin puterea cea dumnezeiească birui aprinderea firii;

Bucură-te, că icoana ta preacinstită a rămas neatinsă de flăcări;

Bucură-te, că aceasta se arată zălog al tău pentru mântuirea noastră;

Bucură-te, că în brațe îngerești ne porți prin vâlvătaia ispitelor;

Bucură-te, lumină plină de tihnă și de bucurie care prin multe icoane ale tale ai strălucit;

Bucură-te, că inima îndurerată a monahilor mănăstirii tale o ai veselit;

Bucură-te, cea care copleșești plângerea tuturor;

Bucură-te, că în lipsuri te arăți binefăcătoare;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 8

Suntem străini și călători în această lume trecătoare pentru puțină vreme pe calea pe care o facem către patria noastră cea cerească și veșnică, și pe tine, preabună îndrumătoare te rugăm și-ți cerem să ne conduci pe noi pe calea cea strâmtă a poruncilor lui Hristos către lumina cetății Ierusalimului celui de Sus și să nu ne lași să ne plecăm spre viețuirea ce ne duce în întunericul iadului, ca mântuindu-ne, prin ajutorul tău, să ne învrednicim de pământul celor vii, unde să-I cântăm Ziditorului nostru cântarea veșnică de laudă: Aliluia!

Icosul 8

Tuturor toate bunătățile și mântuirea dăruiești prin sfânta ta icoană făcătoare de minuni, Maică Preacurată, arătată ca o comoară de mare preț; și astfel, cu glas de bucurie și de mulțumire îți cântăm:

Bucură-te, mângâietoare în necazuri și în întristări binecuvântată;

Bucură-te, a neputințelor sufletești și trupești bună tămăduitoare;

Bucură-te, grabnică izbăvitoare a celor care se îneacă;

Bucură-te, însoțitoare și păzitoare în călătorii a celor cu bună nădejde;

Bucură-te, celor orbi luminare;

Bucură-te, îndreptarea celor șchiopi;

Bucură-te, grăire preabună a celor muți;

Bucură-te, curățire a celor leproși;

Bucură-te, bună auzire a celor surzi;

Bucură-te, a celor morți înviere;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 9

Cu toții ne bucurăm de îndurările tale, Născătoare de Dumnezeu, slăvind numele tău neîncetat și cinstind cu evlavie icoana ta cea sfântă, căci în chip minunat și preaslăvit ne arăți nouă prin ea mulțime de minuni. Astfel, icoana ta se arată scut și îngrădire înaintea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, pentru cei ce cheamă în ajutor sfânta ta ocrotire, biruind întru toate și cântând Împărătesei celei cerești și pământești: Aliluia!

Icosul 9

Cântarea noastră este neîndestulătoare pentru a mări, Stăpână, toate minunile tale pe care le-ai arătat nouă pururi prin icoana ta cea tămăduitoare de la Tolga. Astfel, preabună și preaîndurată Maică, trecând peste neputințele noastre, cu nevrednicie cântăm îndurarea ta și ne închinăm ție, slăvindu-te:

Bucură-te, Fecioară preaminunată și preabinecuvântată;

Bucură-te, căci Domnul prin tine este cu noi;

Bucură-te, singura aleasă și cea mai slăvită între femei;

Bucură-te, că neamului omenesc i-ai deschis porțile Împărăției celei de sus;

Bucură-te, că ne-ai crescut nouă rodul mântuirii;

Bucură-te, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre;

Bucură-te, că în brațele tale ai ținut pe Atotțiitorul;

Bucură-te, că în mâna ta ai purtat pe Ziditorul a toate;

Bucură-te, că prin laptele tău ai hrănit pe Hrănitorul tuturor;

Bucură-te, templu însuflețit al lui Dumnezeu-Cuvântul;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 10

Liman mântuitor și liniștit, în marea cea învolburată a vieții, vedem a fi sfânta mănăstire a ta de la Tolga și icoana ta, Stăpână, care strălucește prin minuni, luminând pe cei credincioși și purtându-i pe toți pe calea evlaviei și mântuirii. Pentru aceasta, preaslăvim bunătatea ta, căci întotdeauna rămâi cu noi prin icoana ta, sufletele și trupurile tăăduindu-le prin mijlocirea pentru noi la scaunul Preasfintei Treimi, unde sfinții și puterile cerești cu bucurie cântă: Aliluia!

Icosul 10

Zid și acoperământ cetății Iaroslavului a fost dăruită sfântă icoana ta din îndurarea Domnului Cel preaiubitor de oameni și Lui în iubirea de oameni asemănându-te, Împărăteasa și Stăpâna noastră întrutotmilostivă, în multe rânduri, această cetate de la ruinare o ai păzit, în războaie și în felurite necazuri, în vreme de secetă izbăvind-o pe ea cu darul tău, prin venirea cinstitei icoanei tale, astfel și pe noi, cu îndurarea ta, cercetează-ne și cu rugăciunile tale mijlocește înaintea Domnului, ca să-ți cântăm ție în inimile noastre, rugându-te și cântând:

Bucură-te, îndepărtarea lacrimilor celor amare de la cei suferinzi și îndurerați;

Bucură-te, îndulcitoare a inimilor îndurerate, prin harul tău cel plin de îndurare;

Bucură-te, a tânărului mort înviere, care ai bucurat pe părinții ce plângeau înaintea icoanei tale;

Bucură-te, cea care ai dăruit soților fără de copii bună rodire;

Bucură-te, că pe fecioara cu duh necurat din chinuri o ai slobozit;

Bucură-te, că pe omul ce suferea din pricina picioarelor sale îndată l-ai tămăduit;

Bucură-te, care pe cel căzut între tâlhari l-ai ajutat, izbăvindu-l de amară moarte, atunci când ți-a cerut ajutorul;

Bucură-te, că preotului ce suferea de surzenie bun auz i-ai dăruit;

Bucură-te, că de sărăcia de hrană sfânta mănăstire a ta în chip minunat o ai izbăvit;

Bucură-te, că pe răpitorul de cele sfinte din mănăstirea ta cu groaznică pedeapsă l-ai amenințat;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 11

Cântarea și rugăciunile noastre cele pline de umilință, de dinaintea sfintei icoanei tale făcătoare de minuni, înălțate cu dragoste și osârdie, nu le trece cu vederea, Stăpână întrutotmilostivă, ci bună ascultătoare făcându-te nouă, celor ce ne închinăm cu evlavie și cu credință icoanei tale celei dumnezeiești, cerând cu lacrimi îndurarea și mijlocirea ta – căci puterea ta cu adevărat întrece toată înțelegerea și puterea îngerilor și a oamenilor care Îl laudă pe Ziditor – cântare preaminunată îți vom cânta: Aliluia!

Icosul 11

Făclie primitoare de lumină, plină cu untdelemnul îndurării, care se revarsă tuturor, luând aminte la tine cu ochii credinței, de Dumnezeu aleasă, care ne-ai fost dăruită nouă ca mijlocitoare preabună a noastră către Dumnezeu; și, căzând cu blândețe și căldură către tine, prin icoana ta ne arăți nouă mulțime de minuni, ca să-ți cântăm ție unele ca acestea:

Bucură-te, în toate nevoile și necazurile ajutătoare grabnică a noastră;

Bucură-te, în scârbe și în întristări bucurie cerească revărsată inimilor noastre;

Bucură-te, izbăvitoarea cântărețului mănăstirii tale de la înec;

Bucură-te, care ai întors la viață pe femeia ce murea;

Bucură-te, care ai tămăduit mulți îndrăciți;

Bucură-te, cea care dăruiești aleasă înțelepciune;

Bucură-te, cea care ai vindecat ochii cei bolnavi;

Bucură-te, că orbul a văzut înaintea icoanei tale;

Bucură-te, că pe cel schiop și neputincios l-ai făcut să meargă drept;

Bucură-te, cea care ai vindecat rana de la cap prin vestirea ta;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 12

Prin harul lui Dumnezeu Cel Preasfânt preacurat locaș, Maică a Domnului puterilor celor de Sus, să dăruiești har gândurilor noastre, ca să vestim cu evlavie minunile tale de la Tolga, unde s-a arătat icoana ta, care prin lumina cea neînserată strălucește în întunericul sufletelor noastre, ca să le ducem pe ele în lumina dumnezeirii cea în trei străluciri, unde bucuria și fericirea cea veșnică sunt pregătite celor drepți, care cântă neîncetat laude Atotputernicului: Aliluia!

Icosul 12

Îți cântăm ție cântare de laudă și de mulțumire, de Dumnezeu binecuvântată Fecioară, propovăduind cu mare glas mulțimea îndurărilor tale, din adâncurile inimilor noastre îți aducem ție cu smerenie și credință această cântare de laudă:

Bucură-te, preabună Maică a tuturor celor ce cu dragoste te cinstesc și se închină cinstitului tău chip;

Bucură-te, bună hrănitoare a fecioarelor și orfanilor;

Bucură-te, pace a cetății creștine cea nesurpată;

Bucură-te, apărătoare a noastră pururea;

Bucură-te, a Bisericii Ortodoxe slavă preaminunată;

Bucură-te, slava preoților cea binecuvântată;

Bucură-te, a monahilor bună mijlocitoare spre bucuria cea veșnică;

Bucură-te, rugătoare pururi la Domnul pentru cei evlavioși ce se ostenesc în această lume;

Bucură-te, tămăduitoare a trupurilor noastre aflate în diferite neputințe;

Bucură-te, izbăvitoare a sufletelor noastre de vrăjmașii cei nevăzuți;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 13

O, Maica prealăudată, care ai născut bucuria cea veșnică, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul celor cerești și al celor pământești, primește această cântare de umilință și de închinare a noastră, înaintea icoanei tale făcătoare de minuni, pe care cu credință și evlavie o aducem ție, și prin preaputernicele tale rugăciuni izbăvește-ne pe noi de necazurile cele vremelnice și de chinurile cele veșnice, ca întru evlavie și cu bună credință să viețuim aici e pământ, iar în veacul ce va să vie, în bucuria Raiului împreună cu toți sfinții veșnică cântare să aducem Ziditorului nostru: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Înger pământesc și om ceresc, preasfințitul Trifon iubitor de Hristos a fost ales din înalt spre a sluji sfintei icoanei tale, arătate la Tolga, Stăpână preabună; și el, apucând pe drumul de Beloezerski de pe Volga, noaptea a zărit un stâlp de foc pe malul pustiu; și, ajungând în acel loc ales de tine, a văzut sfântă icoana ta stând în văzduh și strălucind cu lumină cerească; și cu lacrimi căzând, fierbinte ție ți-a strigat unele ca acestea:

Bucură-te, făclie primitoare de Dumnezeu, care luminezi sufletele noastre;

Bucură-te, lumină neînserată, care împrăștii întunericul păcatelor noastre;

Bucură-te, care în chip minunat L-ai primit pe Hristos Dumnezeu ca pe un cărbune arzător de pe altarul ceresc;

Bucură-te, rug aprins, zărit de Moise, cel ce a dat tablele legii;

Bucură-te, stâlp de foc, îndrumător al noului Israil;

Bucură-te, nor de rouă, care topești aprinderea patimilor noastre;

Bucură-te, mijlocitoare preaputernică, ce stingi mânia lui Dumnezeu aprinsă asupra noastră;

Bucură-te, mijlocitoare care ne izbăvești de pierea cea veșnică;

Bucură-te, că în chipul tău preacinstit s-a făcut zălog al mântuirii noastre;

Bucură-te, că prin arătarea ta luminoasă de la Tolga ne-ai adus nouă binecuvântare;

Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Condacul 1

Alesei Doamne și Stăpâne, de Dumnezeu Născătoare, ocrotitoare a noastră prin arătarea icoanei sale de la Tolga, cântare de bucurie îi cântăm: O, Maică a lui Dumnezeu, ca ceea ce ai putere nebiruită, din toate nevoile ne izbăvește pe noi, cei cei strigăm ție: Bucură-te, bucuria noastră, care prin icoana ta pururi ne mângâi pe noi!

Rugăciune:

O, Preasfântă Doamnă, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, care ești mai presus decât heruvimii, serafimii și decât toți sfinții! Tu, cea întrutot bună, care prin icoana ta cea de la Tolga multtămăduitoare fericitului ierarh Trifon în chip de stâlp de foc ai binevoit să te arăți; și multe minuni de nespus ai făcut de atunci și faci după îndurarea ta cea de negrăit, înaintea preacinstitei tale icoane cădem și ne rugăm, o, preabinecuvântată mijlocitoare a neamului omenesc: în călătoria pe pământ, strâmtorați de multe necazuri, nu ne lipsi pe noi de mijlocirea și acoperământul tău cel preaminunat, apără-ne și ne mântuiește pe noi, Stăpână, de săgețile aprinse ale vicleanului mântuirii noastre.

Întărește voia noastră cea neputincioasă spre a lucra poruncile lui Hristos, înmoaie inima noastră împietrită spre a iubi pe aproapele nostru. Dăruiește-ne frângerea inimii și pocăință sinceră, ca să ne curățim de murdăria păcatului și să putem aduce Ziditorului roadele cele plăcute ale faptelor bune și să ne învrednicim de sfârșit creștinesc, în pace, și de răspuns bun la Înfricoșata Judecată a Lui. Doamnă întrutotmilostivă, în ceasul înfricosător al morții mai cu seamă să-ți arăți preamulta ta mijlocire, venind îndată în ajutorul nostru, celor neputincioși, și să ne întinzi mâna ta cea puternică ca să scăpăm din cele ale lumii, căci, cu adevărat, mult poate rugăciunea ta înaintea feței Domnului și nimic nu este cu putinșă, mijlocind tu înaintea Lui.

Astfel, înaintea sfintei tale icoane stând, ca și cum ai fi de față, ne închinăm și nădăjduim în bunătatea ta ca viața noastră ție și lui Dumnezeu să o dăruim, și pe tine să te mărim ca cea care ai născut pe Mântuitorul nostru, pe Domnul Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tatăl Cel fără de început și cu Preasfântul Duh, I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.

Altă Rugăciune:

Primește, o, întrutotbună și preaputernică, preacurată Născătoare de Dumnezeu, aceste rugăciuni, aceste lacrimi, ce sunt aduse ție acum de noi, robii tăi nevrednici, care înaintea icoanei tale căzând, cu umilință, ție singură îți aducem rugăciunea noastră și cerem cu credință să o împlinești pe ea.

Ușurează scârbele noastre, dăruiește-ne sănătate în neputințele noastre, celor slabi și neputincioși dăruiește-le tămduire, de la cei îndrăciți izgonește pe cel rău, pe cei obidiți izbăvește-i și pe cei ce pier scapă-i de la piere, pe cei păcătoși, care se pocăiesc, iartă-i, pe cei leproși curățește-i, de prunci milostivește-te, pe cei închiși în temniță slobozește-i și toată patima tămăduiește-o, Doamnă, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare; căci toate sunt cu putință prin mijlocirea Fiului tău, Hristos, Dumnezeul nostru.

O, întrutotlăudată, Maică Preasântă, de Dumnezeu Născătoare, Fecioară Marie! Nu înceta rugăciunea ta pentru noi, nevrednicii robii tăi, care te slăvim pe tine și te cinstim și ne închinăm ție, înaintea icoanei tale, având nădejde neclintită și credință neîndoielnică către tine, pururi Preaslăvită și Preacurată, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Otpustul :
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și Preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!
Preluare
acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com

„– Ce să fac, Avva?– De acum, fă zilnic Acatistul icoanei chipului Maicii Domnului. Du o viaţă obişnuită, dar să ai în permanenţă în faţa ochilor chipul icoanei Maicii Domnului!

O, Maica Domnului, din chipul Tău
Un duh de taină se naşte.
În tine este icoana de Sus,
Că porţi în braţe pe dumnezeiescul Iisus,
În tine este icoana de jos, de pământ,
Că eşti chip de făptură,
Şi aşa în icoana ta sunt
Şi Dumnezeu şi creaţia împreună.
O, duh de isihie,
Ce făptură se arată,
Dar cu Dumnezeirea Întrupată.
În genunchi în faţa icoanei,
A chipului de taină,
În mine intră Duhul mistuitor
Cu focul cel mai curăţitor.
Dumnezeu se face în lume făptură
Şi eu cel din lume
Mă urc în Dumnezeu.
Iată taina destinului meu.

– Iată, Avva, zilnic fac Acatistul la icoana Maicii Domnului. Într-adevăr, prin Maica Domnului încep şi eu să descopăr taina vieţii, care este taina coborârii Fiului lui Dumnezeu în lume, ca şi noi, creaţia, să putem urca în Dumnezeu.

O, chipul icoanei Maicii Domnului,
Tu îmi deschizi uşa spre Dumnezeu
Care se Întrupează în lume
Ca să mă întrupez în Dumnezeu şi eu.

Încep să înţeleg şi eu prima taină a vieţii isihaste:

Să urci spre Dumnezeu este calea isihiei
Şi icoana chipului Maicii Domnului
Este prescura Liturghiei
Ce deschide uşile Cerului.
O, Acatistul icoanei,
Cânţi în mine mereu, ca o Liturghie
Prin care mă fac şi eu
O biserică vie.
Şi începe în mine tainicul ritual
Ce naşte duh de isihie.

– Avva al meu avea regulă strictă, chiar la bătrâneţe, să facă zilnic acatistul Maicii Domnului. El s-a mutat la cele veşnice citind Acatistul acesta de taină. Se spune că Pustnicul Neofit a lăsat cuvânt de taină ucenicilor săi tocmai în acest sens. Toţi ucenicii neofitieni au ştiut acatistul Maicii Domnului pe de rost. Unul dintre aceştia nu putea nicicum să-l înveţe… De-abia după douăzeci de ani a reuşit. Bucuros, a alergat la Pustnicul Neofit, cu lacrimi de bucurie nespusă… Din acel moment a început să aibă rugăciunea neîncetată isihastă. De aici, icoana vieţii isihaste, icoana Maicii Domnului cu Pruncul Dumnezeiesc în braţe. Și cei din lume, familiştii, vor gusta din duhul isihiei dacă vor intra în taina ritualului Acatistului Maicii Domnului. Călugării, în special, au ca „semn” acatistul acesta. Deci, fiule, prima treaptă a isihiei, noi, ucenicii Pustnicului Neofit, o concretizăm în taina chipului icoanei Maicii Domnului, chipul Bisericii vii. Fă-te paraclisierul permanent al acestei icoane-biserică vie, aprinzând candela şi făcându-i acatistul. Duhul de taină al isihiei de aici se va naşte şi în tine. Și focul nestins al duhului isihiei tot prin aceasta se va menţine. Viaţa isihastă este o trăire de duh al icoanei, în faţa căreia mintea se închină. Mulţi numesc isihasmul „rugăciunea minţii”. Noi o numim „rugăciunea închinăciunii minţii”. Isihia-pacea este închinăciunea minţii care nu mai face „magia minţii”, ci se „opreşte” în isihia închinăciunii. Cine nu învaţă mai întîi să se închine la icoană nu va intra niciodată în taina isihiei. Concentrarea, de care vorbesc misticile antice, în isihasm este închinarea.

Închinarea la icoană
Este duh de mare taină.
Închinarea este zbor
Pentru inima cu dor
Care cade la picioare,
Ca-n văzduh apoi să zboare
În cântare”.

(Ierom Ghelasie Gheorghe, „Practica isihastă”, ed. Platytera, 2015, pp. 14-17)

Postul iubirii pentru Maica Domnului

Luni, 1 august, începe Postul iubirii pentru Maica Domnului. Să dea Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Sale, să-l ținem frumos, cu pace, cu bucurie, cu răbdare, cu bună-cuviință în toate!
Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuțile alese ale Sfintei Fecioare și de postul cu care Ea însăși, după tradiție, s-a pregătit pentru trecerea la cele veșnice. El se încheie peste două săptămâni, pe 15 august, de praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Începând cu seara aceasta se lasă mâncarea de dulce pentru a intra în Postul Adormirii Maicii Domnului.

După Sfânta Tradiţie, Fecioara a primit veste de la înger despre mutarea sa la ceruri.
Iar Ea, nemaiîngrijindu-se de cele ce sunt ale trupului, a pus temei acestui post închinat cinstitei sale Adormiri.
Cu rugăciune multă, cu milostenie și cucernicie, cu fapte bune și lumină, fără îndestularea pântecelui, Maica Domnului a petrecut ultimele trei zile pe pământ ca în Rai.

Să fie și acest Sfânt Post început al vieții noastre nematerialnice. Să primim și noi, prin înger, chezășia raiului la sfârșitul vieții noastre.

Amin!

Post ușor, curat și de Maica Domnului binecuvântat!
Doamne ajută!

CUM NE RUGAM MAICUTEI DOMNULUI CAND AVEM NECAZURI

🌿CUM NE RUGAM MAICUTEI DOMNULUI CAND AVEM NECAZURI

   Pe cine nu ascultă Maica Domnului? Pe cel ce nu strigă
Cand avem necazuri si nu numai atunci sa ne rugam in fata icoannei Maicutei Domnului, negresit vom fi ajutati:

   1. Sa citim Acatistul Maicii Domnului dimineata (orice acatist al Maicii Domnului dorim: al Bunei Vestiri, Acoperamantul, Potirul Nesecat, Bucuria celor Necajiti, etc.)

   2. Seara sa citim Paraclisul Maicii Domnului.

   3. Vinerea se tine post negru, sa ne rugam Maicutei sa ne ajute sa-l tinem, sa ne dea puterea.

    4. Noaptea de vineri spre simbata, culca-te pe nemincate si te trezeste din somn, ingenuncheaza in fata icoanei Maicii Domnului cu Pruncul si cere ajutor Maicutei! Cu cuvintele tale, spune-I ce te doare. Ea te va asculta, te va ajuta. Sa nu-i spui cum sa te ajute! Stie Ea, cu Putere de la Fiul Ei si Dumnezeu! Este important de asemenea sa te spovedesti si daca primesti dezlegare, sa iei si Sfanta Impartasanie.

Cu rabdare si incredere in Puterea si Mila lui Dumnezeu si a Maicii Sale, vei gasi ajutorul.

ACATIST LA ICOANA MAICII DOMNULUI ÎNDRUMĂTOAREA DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ9 iulie

ACATIST LA ICOANA MAICII DOMNULUI ÎNDRUMĂTOAREA DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ
9 iulie
Rugăciunile începătoare
De este preot, începe aşa :
Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni eşti şi pe toate le împlineşti, Vistierul Bunătăţilor şi Dătătorule de Viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte Bunule sufletele noastre!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără-De-Moarte, miluieşte-ne pe noi! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stǎpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău!
Doamne miluieşte! (de 3 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Tatǎl nostru, Carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbǎveşte de cel viclean! Amin!
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi Numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
Cred întru-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri, şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor;
Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin!
Doamne miluiește! (de 12 ori)
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu! (o închinăciune)
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! (o închinăciune)
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor care se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa Mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac Voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău Cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului ! (de 3 ori)
Troparul, glasul 1:
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, cu dragoste şi cu credinţă ne închinăm sfintei tale icoane numită Îndrumătoarea şi, mulţumind, o sărutăm cu evlavie, că prin ea dăruieşti celor binecredincioşi tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale! Slavă milostivirii tale! Slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată!
Doamne miluiește ( de 3 ori) Slavă Tatǎlui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte; că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Condacul 1
Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară care străjuieşte în biserica Mănăstirii Neamţ, ne închinăm noi, credincioşii, cinstindu-l cu evlavie; că, prin mijlocirile tale, ne păzeşti şi ne izbăveşti de ispite, de necazuri şi de toate relele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind, strigăm către tine: Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Icosul 1
Îngerii din cer, soborul cuvioşilor monahi şi mulţimea credincioşilor de pe pământ cu mare bucurie te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce în braţele tale de mamă ai purtat pe Fiul şi Cuvântul Iui Dumnezeu, aşa cum vedem în cinstita icoană ce se numeşte Îndrumătoarea, pe care, prin rânduială dumnezeiască, ai trimis-o pe plaiurile Moldovei spre a ne aduce bucurie şi pace, binecuvântare şi încredinţare de ocrotirea ta, nouă, celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce te arăţi nouă prin sfântă icoana ta;
Bucură-te, cea numită cu adevărat Îndrumătoarea;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit prin minune chipul tău în biserica din Lida;
Bucură-te, ceea ce ai fost văzută acolo de apostolii Petru şi Ioan;
Bucură-te, iubitoare de plaiuri moldave, locuite de creştini evlavioşi;
Bucură-te, mângâiere pentru voievodul Alexandru cel bun;
Bucură-te, egumenă, care aduni cu grijă suflete în obştea monahală;
Bucură-te, ceea ce, cu smerenie, ţii în braţe pe Fiul tău, Dumnezeul nostru;
Bucură-te, ceea ce ne ocroteşti şi ne dăruieşti sănătate;
Bucură-te, ceea ce, în icoană, te înfăţişezi vie celor credincioşi;
Bucură-te, ceea ce ni-L arăţi cu dreapta pe Pruncul Hristos;
Bucură-te, ceea ce ne dai bucurie când privim chipul tău scăldat în lumină;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 2
Apostolii Domnului, Petru şi Ioan, propovăduind Evanghelia, Împărăţiei lui Dumnezeu în ţinuturile cetăţii Lida din Ţara Sfântă, au rugat-o pe Maica Domnului să binecuvânteze lăcaşul creştinilor din cetatea aceea, iar Preacurata i-a trimis înainte pe apostoli, care, ajungând în biserică, au văzut zugrăvit pe un stâlp chipul nefăcut de mână omenească al Preasfintei Fecioare. Pentru aceasta, au cinstit-o ca pe o purtătoare de grijă a credincioşilor şi au lăudat pe Hristos Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul 2
Apostolul şi evanghelistul Luca a zugrăvit cel dintâi chipul tău, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, purtând în braţe pe Pruncul Hristos, apoi a venit să-ţi arate icoana, iar tu, bucurându-te, ai grăit astfel: Harul Celui ce S-a născut din mine şi binecuvântarea mea să fie cu icoana aceasta! Acelaşi har l-ai dat şi icoanei tale de la Lida, pentru care cu evlavie strigăm ţie, Stăpână:
Bucură-te, ceea ce ai binecuvântat zugrăvirea chipului tău;
Bucură-te, ceea ce prin minune ţi-ai întipărit chipul în biserică;
Bucură-te, făcătoare de minuni prin acea icoană;
Bucură-te, ceea ce săvârşeşti lucrări care covârşesc mintea noastră;
Bucură-te, că înaintea acestei icoane s-a rugat şi fericita Polihronia, maica marelui mucenic Gheorghe;
Bucură-te, povăţuitoare nevăzută, prin care moaştele mucenicului au fost mutate în biserica ta din Lida;
Bucură-te, rugătoare fierbinte pentru toţi creştinii, împreună cu purtătorul de biruinţă;
Bucură-te, ceea ce ai binecuvântat pelerinajul Sfântului Gherman în Ţara Sfântă;
Bucură-te, ceea ce l-ai chemat în biserica din Lida să se închine icoanei tale;
Bucură-te, ceea ce l-ai îndemnat să facă o copie a chipului tău;
Bucură-te, că, de aceea, noua icoană s-a numit Lidianca;
Bucură-te, că prin acel chip ai întărit pe creştini în dreapta credinţă;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 3
Văzând multa evlavie a credincioşilor din cetatea Sfântului Constantin, monahii isihaşti ai Mănăstirii Manganelor, au zugrăvit cinstita icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, numită Îndrumătoarea, după chipul icoanei Lidianca, adusă din Ţara Sfântă de patriarhul Gherman. De aceea noi, credincioşii, lăudăm pe prea curata Fecioară Maria, care a purtat de grijă pentru zugrăvirea icoanei sale şi slăvim pe Dumnezeul minunilor, cântând: Aliluia!
Icosul 3
Ca un semn ceresc a fost icoana ta Îndrumătoarea, pe care împăratul Ioan al VII-lea Paleologul a trimis-o bine credinciosului I voievod Alexandru cel bun, ca binecuvântare pentru Biserica Moldovei. Deci, fiind aşezată în cetatea de scaun a Suce-vei, s-a bucurat tot poporul, zicând: Cu adevărat, mare dar ne-a făcut Maica Domnului prin această minunată şi slăvită icoană a sa!, iar noi, pentru aceasta, cu mulţumire îţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce ai pus în icoana ta darul facerii de minuni;
Bucură-te, ceea ce o însoţeşti cu binecuvântarea ta în tot locul;
Bucură-te, ceea ce aduci bucurie celor ce se închină ţie înaintea ei;
Bucură-te, păzitoare nebiruită a întregii Moldove;
Bucură-te, povăţuitoare a celor ce se roagă ţie cu credinţă;
Bucură-te, ceea ce arăţi cu dreapta ta pe Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce, arătându-L, spui tuturor: Pe Acesta să-L ascultaţi;
Bucură-te, Maică a Cuvântului întrupat, care în tăcere ne arăţi Calea;
Bucură-te, Maică a Cuvântului întrupat, care în tăcere ne arăţi Calea;
Bucură-te, călăuzitoare, care spre Rai ne îndemni mereu;
Bucură-te, ceea ce ne eşti pildă de smerenie şi de ascultare;
Bucură-te, lumină a tuturor slujitorilor Bisericii;
Bucură-te, ceea ce îi înţelepţeşti pe monahii râvnitori;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 4
Precum din pricina lui Irod, odinioară, ai fugit în Egipt cu Pruncul Iisus în braţe, Preasfântă Fecioară, tot aşa ai rânduit să fie mutate, în vremuri de restrişte, icoanele tale, ferindu-le din calea defăimătorilor şi a prigonitorilor. De aceea, ai dus icoana ta Lidianca în cetatea Roma, iar icoana Portăriţa în Muntele Athos, apoi, mai târziu, lăsând iarăşi cetatea marelui Constantin, ai venit la bine credincioşii creştini din Moldova prin sfântă icoana ta numită Îndrumătoarea, spre ocrotirea de rele şi povăţuirea celor ce cântă lui Hristos: Aliluia!
Icosul 4
Voievodul Moldovei Alexandru cel bun, împreună cu arhiereul lui Hristos, Iosif, întâiul mitropolit, cu tot clerul, înconjuraţi de mulţi credincioşi creştini, au întâmpinat sfânta ta icoană şi s-au închinat ei cu credinţă, iar cei care au primit ajutor în nevoile lor au devenit vestitori ai darurilor tale; deci, aducându-şi aminte de minunile revărsate prin icoanele tale, ţi-au cântat aşa:
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, ajutătoarea creştinilor;
Bucură-te, Portăriţă, uşa care ne treci de pe pământ la cer;
Bucură-te; Triherusa, mărturie despre apărarea cinstirii Sfintelor icoane;
Bucură-te, Cucuzeliţa, care asculţi pe cei ce cântă ţie cu evlavie;
Bucură-te, Dulce sărutare, iubirea Mamei pentru Pruncul ei;
Bucură-te, Alăptătoare, care hrăneşti pe Hristos, Hrănitorul vieţii noastre;
Bucură-te, Apărătoarea de foc şi izbăvitoare de focul cel veşnic;
Bucură-te, Paramithia, mângâietoarea tuturor necăjiţilor;
Bucură-te, Pantanassa, împărăteasa tuturor, a oamenilor şi a îngerilor;
Bucură-te, Conducătoarea poporului creştin spre Ierusalimul ceresc;
Bucură-te, Axioniţa, cea vrednică a fi fericită de toate neamurile;
Bucură-te, Prodromiţa, înainte-mergătoare pe calea mântuirii;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 5
Venirea ta, Maica Domnului, în obştea monahală din Mănăstirea Neamţ, prin cinstita icoană Îndrumătoarea, a adus bucurie tuturor vieţuitorilor şi întărire în dreapta credinţă; de atunci, monahilor eşti ocrotitoare, creştinilor eşti mamă duhovnicească, întărire în răbdare şi însoţitoare în pribegii, călăuzitoare spre tot lucrul bun şi îndemnătoare spre dobândirea Raiului, unde îngerii slăvesc pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul 5
Veniţi, toţi cei dreptcredincioşi, cu evlavie să zicem: „cei ce am trecut din necredinţă la dreapta credinţă şi cu lumina cunoştinţei ne-am luminat, să lăudăm cu mulţumire pe Dumnezeu şi cu cinste să ne închinăm sfintelor icoane ale lui Hristos şi ale Preacuratei şi ale tuturor sfinţilor, pentru că cinstirea icoanei, precum zice Sfântul Vasile, trece la chipul cel dintâi”; iar noi, cei de acum, care vedem în această icoană chipul Maicii Domnului cum ţine în braţele sale pe Fiul său, Iisus Hristos, cântăm aşa:
Bucură-te, ceea ce, prin icoana ta, săvârşeşti felurite minuni;
Bucură-te, povăţuitoarea împărătesei Irina întru apărarea credinţei;
Bucură-te, sprijinitoarea Sfântului Tarasie la Sinodul al VII-lea Ecumenic;
Bucură-te, ajutătoarea patriarhului Metodie, cinstitorul sfintelor icoane;
Bucură-te, ceea ce primeşti închinarea conducătorilor bine credincioşi;
Bucură-te, mijlocitoarea împăraţilor creştini Mihail şi Teodora;
Bucură-te, ocrotitoarea ostaşilor apărători ai credinţei şi gliei străbune;
Bucură-te, ceea ce ne ajuţi să păstrăm sfânta învăţătură ortodoxă;
Bucură-te, ceea ce ne-ai luminat prin razele cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, acoperământul celor ce-ţi vestesc binefacerile;
Bucură-te, mijlocitoarea mântuirii tuturor dreptslăvitorilor;
Bucură-te, Maica Luminii şi uşa milostivirii;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 6
Prin darul împăratului din Constantinopol, Maica Domnului a adus poporului dreptcredincios din Moldova pace, bucurie şi întărire în dreapta credinţă, că harul Mântuitorului Hristos şi binecuvântarea Maicii Sale este cu sfântă icoana aceasta numită Îndrumătoarea, care, fiind aşezată în biserica strămoşilor muşatini de la Mănăstirea Neamţ, îndeamnă pe toţi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6
Nimeni să nu se îndoiască, nimeni să nu fie necredincios minunilor săvârşite de Dumnezeu prin cinstita icoană a Preacuratei, ca să nu-şi atragă veşnica osândă pentru necredinţă; ci toţi, având nădejde că vom primi luminarea minţii, întărire în dreapta credinţă şi ajutor spre cele de folos, rugându-ne în faţa sfintei icoane ce se numeşte Îndrumătoarea, să-i cântăm cu evlavie Maicii lui Dumnezeu, zicând:
Bucură-te, izbăvitoare de cursele diavoleşti;
Bucură-te, nimicitoare a blasfemiilor celor necredincioşi;
Bucură-te, îndemnătoare la pace prin chipul tău cu bună cuviinţă;
Bucură-te, îndreptătoare a celor ce-şi recunosc greşelile;
Bucură-te, învăţătoare a neştiutorilor de cele sfinte;
Bucură-te, ceea ce dăruieşti luminare minţii noastre;
Bucură-te, izbăvitoare a noastră de veşnica osândă;
Bucură-te, chemare la pocăinţă a hulitorilor sfintelor icoane;
Bucură-te, slăvită biruinţă a bine credincioşilor creştini;
Bucură-te, ceea ce dojeneşti pe cei ispitiţi de necredinţă;
Bucură-te, ajutătoare a celor ce vestesc minunile tale;
Bucură-te, ceea ce eşti ocrotitoare a Ortodoxiei;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 7
În sunetul clopotelor şi în cântări duhovniceşti, la sfintele sărbători ale Bisericii, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, cinstită icoana ta Îndrumătoarea este aşteptată să treacă prin mulţimea credincioşilor spre binecuvântarea şi tămăduirea lor, iar tu, din icoană ni-L arăţi cu dreapta ta pe Hristos, ca şi cum ne-ai grăi, ca oarecând în Cana Galileei: Faceţi tot ceea ce vă va spune El!, îndemnându-ne să-I cântăm: Aliluia!
Icosul 7
Minuni mai presus de fire ai săvârşit prin icoana ta Îndrumătoarea, Maica lui Hristos, care iubeşti neamul nostru românesc cel bine credincios şi cinstitor de Dumnezeu că, la Praznicul înălţării Domnului, după săvârşirea slujbei, icoana a fost răpită din mâinile celor ce o purtau, s-a ridicat în văzduh şi, înconjurând Sfântul Altar, singură s-a aşezat la locul său de închinare; pentru aceasta, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, ceea ce săvârşeşti semne şi minuni cu puterea lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce ai binevoit a răpi în văzduh chipul tău;
Bucură-te, că prin semnul acesta neobişnuit mai mult te-ai proslăvit;
Bucură-te, că icoana a stat cu bună cuviinţă deasupra amvonului;
Bucură-te, că ea singură a înconjurat Sfântul Altar;
Bucură-te, că, purtată pe mâini nevăzute, s-a aşezat la locul de închinare;
Bucură-te, primitoarea închinării noastre cea cu inimă smerită;
Bucură-te, ceea ce ne arăţi semne minunate spre întărirea credinţei;
Bucură-te, ceea ce, prin icoana ta, eşti ocrotire pentru noi;
Bucură-te, ceea ce, prin ascultare de Dumnezeu, ai atras pe Duhul Sfânt;
Bucură-te, ceea ce cu smerenie ai spus arhanghelului: Iată roaba Domnului!;
Bucură-te, ceea ce cu credinţă i-ai zis: Fie mie după cuvântul tău!;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 8
Auzind de minunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care se fac prin sfânta sa icoană de la Mănăstirea Neamţ, o familie de bine credincioşi, de la mare depărtare, a venit aducându-şi pruncul cuprins de boala epilepsiei. Deci, venind la Sfântul cuvios Paisie, stareţul, acesta i-a dus înaintea sfintei icoane Îndrumătoarea, unde, după ce s-au rugat stăruitor, şi-au luat copilul sănătos, mulţumind Maicii Domnului şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Stăpână Preasfântă, deşi eşti mult milostivă, ai trimis uneori şi pedepse spre îndreptare, după cum ai făcut cu cei ce, oarecând, au păgubit obştea ta, răpind cu vicleşug pământul mănăstirii; că, după moartea lor, li s-au aflat trupurile neputrezite, ca a unora care aveau asupra lor un blestem nedezlegat, de vreme ce uitaseră cuvântul prorocului, care zice: Cel ce iubeşte nedreptatea îşi urăşte sufletul său. Astfel, fii lor au întors pământul răpit şi rugându-se la sfânta ta icoană, cu umilinţă au luat iertare pentru părinţii lor, ale căror trupuri s-au dezlegat după legea firii, iar noi cu frică grăim ţie, Preacurată:
Bucură-te, izbăvitoare de boli şi dăruitoare de sănătate;
Bucură-te, ceea ce ai răsplătit credinţa părinţilor întristaţi;
Bucură-te, ceea ce ai vindecat de epilepsie pe copilul lor;
Bucură-te, binecuvântare pentru fiul vindecat;
Bucură-te, risipire a întristării părinţilor credincioşi;
Bucură-te, păzitoare şi ocrotitoare a obştii monahale;
Bucură-te, izbăvitoare de nedreptatea omenească;
Bucură-te, îndreptătoare către pocăinţă a celor cuprinşi de lăcomie;
Bucură-te, ceea ce şi prin pocăinţa fiilor ai dat iertare părinţilor;
Bucură-te, că, prin pedepse vremelnice, dăruieşti bucurie veşnică;
Bucură-te, ceea ce pedepsind pe puţini, ai înţelepţit pe mulţi;
Bucură-te, ceea ce eşti bună ocrotitoare şi de rele izbăvitoare;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 9
În vremea năvălirii turceşti, stareţul Darie al Mănăstirii Neamţ a adăpostit icoana în pădure. Şi, iată, Maica Domnului s-a arătat în vis unui bătrân călugăr, zicându-i: Voi mă ascundeţi, dar eu tot nu vă voi părăsi! Şi cu adevărat, s-a cunoscut ocrotirea Maicii Domnului, că, îndată ce se apropiau de mănăstire năvălitorii, mânia lor se schimba în blândeţe, de care lucru şi ei singuri se mirau; iar binecredincioşii cântau lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
După ce s-a liniştit tulburarea din pricina năvălirii turceşti, s-a făcut priveghere de toată noaptea de către obştea mănăstirii, iar sfânta icoană a fost scoasă din tainiţa care o ocrotea, însă, când a ajuns în poiana mănăstirii, s-a înnegrit la faţă încât toţi s-au îngrozit de acest neaşteptat semn. Dar, după sfârşitul Sfintei Liturghii, venind tot soborul, sfânta icoană a început a se lumina, arătându-se mai frumoasă ca înainte şi strălucind cu nespusă lumină, dovedind milostivirea sa cea de Maică spre noi, păcătoşii, care îi grăim cu umilinţă:
Bucură-te, ceea ce în necazuri nu ne părăseşti;
Bucură-te, ceea ce ne-ai dăruit semn al ocrotirii;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cuviosului bătrân;
Bucură-te, ceea ce ai zis că nu vei părăsi obştea nemţeană;
Bucură-te, că, după o vreme, ne-ai arătat minune înfricoşătoare;
Bucură-te, că întoarcerea sfintei icoane a fost nouă sărbătoare;
Bucură-te, ceea ce ai arătat sfânta icoană mai luminoasă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat tuturor ca şi cum ai fi fost vie;
Bucură-te, ceea ce ai făcut minunea spre întărirea credinţei noastre;
Bucură-te, ceea ce ne-ai arătat milostivirea ta cea de Mamă;
Bucură-te, că toate le faci spre mântuirea credincioşilor;
Bucură-te, bucuria noastră, acopere-ne pe noi de orice răutate;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 10
În vremea când molima holerei ameninţa toate părţile Moldovei, s-a văzut puterea Maicii lui Dumnezeu prin icoana sa numită Îndrumătoarea; atunci cuvioşii părinţi din Sfânta Mănăstire Neamţ şi din schiturile ei au primit mulţimea celor ce fugeau din calea primejdiei şi le-au dăruit tuturor adăpost şi hrană, dar şi îngrijire duhovnicească, prin privegheri şi rugăciuni, încât nimeni n-a pierit dintre cei ce s-au închinat cu credinţă sfintei icoane, pentru care tot poporul a cântat Domnului: Aliluia!
Icosul 10
Mulţi bolnavi s-au tămăduit lângă icoana ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, arătând puterea mijlocirii tale şi a harului cu care i-ai ajutat pe cei aflaţi în suferinţă şi în neputinţă. Ai vindecat o femeie credincioasă de curgerea necontenită a sângelui şi unui soldat de alt neam i-ai îndreptat picioarele oloage, iar pe un oarecare Constantin, care era cu totul paralizat, l-ai vindecat degrabă, şi el, ajungând monah în obştea nemţeană, s-a făcut îngrijitor al suferinzilor de la bolniţa mănăstirii. Acestea aflându-le noi, cei de acum, te lăudăm pentru binefacerile tale şi îţi cântăm:
Bucură-te, izbăvitoare de cumplita boală a holerei;
Bucură-te, scăpare a credincioşilor care vin din toate părţile lumii;
Bucură-te, ceea ce, prin mâinile monahilor, ai ajutat pe cei din nevoi;
Bucură-te, ceea ce, la vreme de primejdie, ne îndemni la rugăciune;
Bucură-te, ajutătoarea tuturor celor ce au alergat la tine cu credinţă;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră, dătătoare de bucurii duhovniceşti;
Bucură-te, vindecătoare a femeii care avea curgere de sânge;
Bucură-te, ceea ce ai tămăduit picioarele soldatului olog;
Bucură-te, scăpare a paraliticului, care s-a făcut îngrijitor de bolnavi;
Bucură-te, mângâiere pentru cei aflaţi în suferinţe;
Bucură-te, primitoarea şi ajutătoarea tuturor sărmanilor,
Bucură-te, ceea ce aduci bucurie prin cinstită icoana ta;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 11
Ascultătoare de Dumnezeu ai fost, Preasfântă Fecioară şi ai vieţuit pe pământ în mare smerenie şi curăţie, pentru care ai fost aleasă ca să fii Născătoare a Cuvântului Tatălui ceresc, care S-a făcut om. De aceea te rugăm să fii povăţuitoare a monahilor spre vieţuirea în smerenie şi ascultare, ocrotitoare a celor ce urmează curăţia ta şi izbăvitoare de înşelare şi de ispite pentru toţi iubitorii de nevoinţă, ca într-un glas să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Credem cu nădejde în mijlocirile tale, Sfântă Maică şi Fecioară, că aşa cum ai purtat de grijă obştilor monahale din toată vremea şi din tot locul, tot aşa vei ocroti şi pe monahii care se nevoiesc în obştea acestei mănăstiri, cei ce se roagă pentru toţi bine credincioşii creştini care vin cu credinţă să primească ajutor prin sfântă icoana ta, ca împreună toţi să-ţi cânte:
Bucură-te, ocrotitoare a monahilor nevoitori;
Bucură-te, ajutătoare a sihaştrilor rugători;
Bucură-te, mijlocitoare a celor stăruitori în ascultare;
Bucură-te, acoperământ al acestei obşti;
Bucură-te, frumuseţea şi podoaba Mănăstirii Meamţ,
Bucură-te, vindecătoare de felurite boli;
Bucură-te, dăruitoare de alinare celor suferinzi;
Bucură-te, mângâiere a tuturor celor întristaţi;
Bucură-te, sprijinitoarea noastră când avem greutăţi în viaţă;
Bucură-te, îndreptătoare când ne aflăm în cumpănă sufletească;
Bucură-te, iconoamă iscusită a mănăstirilor;
Bucură-te, încununare a celor care îşi duc crucea suferinţei;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 12
Preasfântă Fecioară, prin cinstita ta icoană Îndrumătoarea, eşti ajutătoare şi aducătoare de bucurie şi în viaţa bine credincioşilor creştini, binecuvântându-le familia, ostenelile şi casa fiecăruia; de aceea, cu evlavie şi după cuviinţă, cinstim chipul tău făcător de minuni, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Icoanele, ferestre prin care privim frumuseţile cereşti, au primit har dumnezeiesc şi împart sfinţire, binecuvântare şi nădejde de mântuire celor ce le cinstesc cu dreaptă credinţă. Aceste daruri le primim închinându-ne acum prea curatei Fecioare, înfăţişată în icoana sa Îndrumătoarea prin care ne-a arătat multe şi mari minuni, celor ce o lăudăm aşa:
Bucură-te, binecuvântată Maică a dreptcredincioşilor;
Bucură-te, ceea ce însemnezi minunile pe lespezile inimilor;
Bucură-te, pildă scumpă a rugăciunii şi a nevoinţei;
Bucură-te, candelă nestinsă a credinţei adevărate;
Bucură-te, nădejde neînfruntată a celor ce aleargă la tine;
Bucură-te; acoperământ ceresc şi milostivire neîmpuţinată;
Bucură-te, frumuseţe cerească şi îndulcire a sufletului;
Bucură-te, rug aprins, care încălzeşti inimile îngheţate;
Bucură-te, pridvor al Împărăţiei cerurilor;
Bucură-te, scară a dumnezeieştilor suişuri;
Bucură-te, pregustare a bucuriilor cereşti;
Bucură-te, Împărăteasă a cerului şi a pământului;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 13
O, Maică prea lăudată, Fecioară Preacurată, ocroteşte pe monahii din obştea ta şi pe toţi dreptslăvitorii creştini care cinstesc în cântări de laudă sfântă icoana ta şi se închină ţie înaintea ei; fereşte-i de relele întâmplări, acoperă-i cu mila ta şi povăţuieşte-i pe calea mântuirii, ca să cânte lui Dumnezeu în Împărăţia cerească: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).
Icosul 1
Îngerii din cer, soborul cuvioşilor monahi şi mulţimea credincioşilor de pe pământ cu mare bucurie te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce în braţele tale de mamă ai purtat pe Fiul şi Cuvântul Iui Dumnezeu, aşa cum vedem în cinstita icoană ce se numeşte Îndrumătoarea, pe care, prin rânduială dumnezeiască, ai trimis-o pe plaiurile Moldovei spre a ne aduce bucurie şi pace, binecuvântare şi încredinţare de ocrotirea ta, nouă, celor ce-ţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce te arăţi nouă prin sfântă icoana ta;
Bucură-te, cea numită cu adevărat Îndrumătoarea;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit prin minune chipul tău în biserica din Lida;
Bucură-te, ceea ce ai fost văzută acolo de apostolii Petru şi Ioan;
Bucură-te, iubitoare de plaiuri moldave, locuite de creştini evlavioşi;
Bucură-te, mângâiere pentru voievodul Alexandru cel bun;
Bucură-te, egumenă, care aduni cu grijă suflete în obştea monahală;
Bucură-te, ceea ce, cu smerenie, ţii în braţe pe Fiul tău, Dumnezeul nostru;
Bucură-te, ceea ce ne ocroteşti şi ne dăruieşti sănătate;
Bucură-te, ceea ce, în icoană, te înfăţişezi vie celor credincioşi;
Bucură-te, ceea ce ni-L arăţi cu dreapta pe Pruncul Hristos;
Bucură-te, ceea ce ne dai bucurie când privim chipul tău scăldat în lumină;
Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Condacul 1
Chipului tău, prea curată Născătoare de Dumnezeu Fecioară care străjuieşte în biserica Mănăstirii Neamţ, ne închinăm noi, credincioşii, cinstindu-l cu evlavie; că, prin mijlocirile tale, ne păzeşti şi ne izbăveşti de ispite, de necazuri şi de toate re-lele întâmplări. Pentru aceea, mulţumind, strigăm către tine: Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!
Rugăciune către Maica Domnului:
O, Maică prea lăudată, Fecioară prea curată, cea numită cu mii de nume după darurile pe care ni le mijloceşti în multe chipuri de la Dumnezeu, ceea ce prin sfintele tale icoane făcătoare de minuni te arăţi a fi slava Bisericii, apărătoarea mănăstirilor, ocrotitoarea creştinilor şi mijlocitoarea tuturor ortodocşilor către Mântuitorul Hristos. Astfel, icoana ta Lidianca ai adus-o de la Lida la Constantinopol, apoi ai trimis-o la Roma spre ocrotire din calea prigonitorilor, însă iarăşi ai adus-o înapoi, odată cu biruinţa asupra celor ce erau potrivnici cinstirii icoanelor.
După multă vreme, împăratul Ioan al Bizanţului a dăruit sfântă icoana ta, Îndrumătoarea, zugrăvită după modelul celei din Lida, bine credinciosului voievod Alexandru cel bun al Moldovei, spre binecuvântarea şi ocrotirea poporului drept- credincios şi cinstitor de Dumnezeu. De aceea, cu dragoste şi cu credinţă ne închi-năm ţie, ceea ce ne-ai trimis chipul feţei tale cel prea cinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm cu evlavie.
Arată-ţi milele tale, primind cererile cele de folos ale robilor tăi; depărtează de la noi robia păcatelor; izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare pentru mântuirea noastră. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău, ca să vestească slăvitele tale minuni, pe care le faci în viaţa fiecărui bine credincios.
O, Preasfântă Fecioară, ocroteşte obştea mănăstirii acesteia şi pe toţi închinătorii-pelerini care aleargă la cinstită icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta şi învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască întru Hristos şi să ajungă în lăcaşurile cereşti.
Împreună cu Sfântul mare mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, roagă-te, Preacurată, Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să dăruiască celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor celor ce te laudă pe tine şi slăvesc pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Îndrumătoarea de la Mănăstirea Neamț – 9 iulie

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Îndrumătoarea”, din străvechea lavră nemțeană, a primit o zi specială de cinstire. Din 1429, de când a fost adusă la Mănăstirea Neamț, sfânta icoană a vegheat multiseculara chinovie, iar Născătoarea de Dumnezeu, prin cinstita sa icoană, a săvârșit nenumărate minuni, așa după cum ne-o confirmă multele mărturii scrise ori purtate în taina inimii de cei ce le-au trăit. Vlădici și clerici, voievozi și dregători, monahi și mulțime de credincioși şi-au îngemănat rugăciunile în bune nădejdi prin mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu care, de șase veacuri, a devenit „Îndrumătoarea” poporului lui Dumnezeu din binecuvântata Moldovă.
Sărbătoarea sfintei icoane de la Mănăstirea Neamț a început în ajun, cu slujba de Priveghere. Cete de pelerini veniți de departe sau de aproape s-au rugat alături de soborul mănăstirii condus de starețul chinoviei, Arhimandritul Benedict Sauciuc, la care s-au adăugat și alți clerici sosiți să aducă preacinstire Maicii Domnului – descoperind lumina lină a întâlnirii cu Hristos prin cântările de la slujba Vecerniei, Litiei și Utreniei săvârșite sub privirile ocrotitoare ale Preacuratei Maici, revărsate cu îmbelșugare din sfânta sa icoană.
În ziua hramului, mulți pelerini, sosiți de dimineață, au venit să-i mulțumească Împărătesei celei preabune pentru multele binefaceri primite. Vestitul dangăt al secularelor clopote ale lavrei spintecau ritmat tihna văzduhului, vestind intrarea în biserică a ierarhului. În acest an, Preasfințitul Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, fiu duhovnicesc al Mănăstirii Neamț, a venit în chinovia sa de metanie, ca să o preacinstească pe Maica Arhiereului Veșnic, Hristos Dumnezeu. După îndătinata închinare și înveșmântare, soborul de preoți și diaconi condus de către Preasfințitul Părinte Veanimin, purtând în procesiune Sfânta Icoană a Maicii Domnului, s-a îndreptat către locul în care s-a desfășurat întreg programul liturgic al sărbătorii.
Sub mângâierile calde ale „Îndrumătoarei” din cinstita icoană, Preasfințitul Părinte Veniamin a oficiat dumnezeiasca Liturghie în locul special amenajat din curtea interioară a mănăstirii, înconjurat de un impresionant sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte stareți, protopopi din județul Neamț, dar și din Episcopia Basarabiei de Sud, egumeni, preoți profesori de la Seminarul din apropiere, preoți de la parohiile învecinate, dar și din zone mai îndepărtate. În cuvântul de învățătură rostit, Preasfințitul Episcop Veniamin, referindu-se la pericopa evanghelică citită, comună tuturor sărbătorilor Maicii Domnului, a spus că textul Sfintei Evanghelii ne învață să prioritizăm acțiunile din viața noastră: cele spirituale întâi, iar apoi cele materiale. „Partea Mariei, adică viața spirituală, cele ale lui Dumnezeu, trebuie împlinite cu responsabilitate și dăruire. Să ne străduim să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să-l împlinim. Lucru acesta l-a făcut cu desăvârșire Sfânta Fecioară Maria”. Ierarhul a vorbit apoi credincioșilor despre istoria cunoscutei icoane a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț, precizând că Fecioara Maria a binecuvântat viața secularei chinovii, binecuvântând viața duhovnicească de aici, dar și celelalte lucrări ale obștii nemțene: activitatea culturală, administrativă ori pe cea edilitar gospodărească.
După săvârșirea dumnezeieștii Liturghii, a urmat citirea Acatistului Icoanei Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamț, la finele căruia ierarhul, îngenuncheat în fața icoanei, a rostit cu glas pătrunzător rugăciunea către Maica Domnului: „Arată-ți milele tale, primind cererile cele de folos ale robilor tăi; depărtează de la noi robia păcatelor, izbăvește-ne pe noi de toată vătămarea cea trupească și sufletească și fii mijlocitoare pentru mântuirea noastră…”.
În cuvântul de final, Preasfințitul Părinte Veniamin a transmis celor prezenți binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, apoi a mulțumit starețului Mănăstirii Neamț, Arhim. Benedict Sauciuc, și obștii Neamțului pentru organizarea sărbătorii.
La rândul său, părintele stareț al Mănăstirii Neamț, Arhim. Benedict Sauciuc, a mulțumit Preasfințitului Părinte Veniamin, dar și tuturor oaspeților prezenți, cler și popor, că au înfrumusețat cu prezența, cu rugăciunea și cu dragostea fiecăruia ziua proslăvirii sfintei icoane a Maicii Domnului de la Neamț.
Sărbătoarea s-a încheiat cu tradiționala procesiune cu Sfânta Icoană purtată de soborul slujitorilor, condus de către Preasfințitul Părinte Veniamin, în jurul măreței catedrale ștefaniene, cu popasuri de litanii și ectenii, după care neprețuitul odor al Mănăstirii Neamț a fost reașezat în biserică de unde, cu aceeași mărinimie, își revarsă binecuvântările asupra tuturor celor ce ajung la Mănăstirea Neamț, rugându-i-se astfel: „Bucură-te, ceea ce ai pus în icoana Ta darul facerii de minuni/ Bucură-te, Maica Domnului, Îndrumătoarea cea slăvită!”.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrofousa) – 2 iulie

Inițial, Icoana Maicii Domnului „Cea care alăptează” s-a aflat în Lavra Sfântului Sava cel Sfințit de lângă Ierusalim. Înainte de moartea sa, Sfântul Sava a lăsat prin testament ca atunci când va veni un călugăr cu același nume (Sava) să se închine în mănăstire, să moștenească sfintele odoare: toiagul Sfântului Sava cel Sfințit, icoana Maicii Domnului „Cea care alăptează” și icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” (Tricherousa).

În secolul al XIII-lea, Sfântul Arhiepiscop Sava al Serbiei a vizitat Lavra Sfântului Sava cel Sfințit, fără a ști ceva de testamentul sfântului.

În momentul în care s-a închinat la moaștele Sfântului Sava, toiagul acestuia i-a căzut la picioare, atrăgând atenția călugărilor.

Întrebându-l pe pelerin cum se numește, aceștia au recunoscut în el pe cel de care le vorbise Sfântul Sava. Îndeplinind testamentul fondatorului, călugării au oferit arhiepiscopului Sava odoarele lăsate ca moștenire.
Cu bucurie, Sfântul Arhiepiscop a primit odoarele sfinte, pe care le-a luat cu el în Serbia.

În timpul invaziei turcilor, creștinii din Serbia au dorit să protejeze sfintele odoare și le-au trimis la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos.

Aici, icoana Maicii Domnului „Cea care alăptează” a fost așezată pe iconostasul chiliei închinate Sfântului Sava, numită și Typikario (metoc al Mănăstirii Hilandar).
Icoana Maicii Domnului „Cea care alăptează” mai este denumită și „Typikonissa”, pentru că la chilia Sfântului Sava din Kareia se păstrează Typikon-ul (Regulile) Sfântului Sava.

Din scrisoarea Sf. Dionisie Areopagitul care a vizitat-o pe Maica Domnului la casa Sf. Apostol loan Evanghelistul din Ghetsimani.

🌿Din scrisoarea Sf. Dionisie Areopagitul care a vizitat-o pe Maica Domnului la casa Sf. Apostol loan Evanghelistul din Ghetsimani.


„Inalta, peste mijlocie, foarte svelta, cu maini si picioare delicate si frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca maslina coapta, ovalul fetei desavarsit; se purta in culorile fecioarelor: rosu si vanat; era foarte tacuta si activa.
Tot ce facea era desavarsit, se misca cu o gratie fireasca pe care anevoie o au chiar imparatesele nascute in purpura.
Cat am stat in casa ei nu a mancat cu noi, ci numai seara se retragea cu femeile ei pentru a sta la masa. Ne-a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altadata…
Toata infatisarea si purtarea ei erau atat de dumnezeiesti, incat daca n-as fi stiut ca nu-i ea Dumnezeu, m-as fi inchinat in fata ei ca lui Dumnezeu”.
„Maica Domnului este scară către cer, pod către cer, porumbiţa care a încetat potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului.
Maica Domnului este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, uşa Luminii, că Lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este uşa Vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel.
Este cădelniţă dumnezeiască, căci a primit focul dumnezeirii, şi Biserică a Preasfântului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului şi Biserica Duhului Sfânt.”
(Parintele Cleopa Ilie)

ACATIST LA ICOANA MAICII DOMNULUI DIN VLADIMIR 21 mai/23 iunie/26 august

Rugaciunile incepatoare

De este preot, incepe asa :
Binecuvantat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iar de nu este preot, se zice :
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti, Vistierul Bunatatilor si Datatorule de Viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste Bunule sufletele noastre!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara-De-Moarte, miluieste-ne pe noi! (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Preasfantă Treime, miluieste-ne pe noi! Doamne, curateste pacatele noastre! Stapane, iarta faradelegile noastre! Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Sfant Numele Tau!

Doamne miluieste! (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Tatal nostru, Carele esti în Ceruri, sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se Voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra, cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri! Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel viclean! Amin!
Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh!

Doamne, miluieste-ne pe noi, ca intru Tine am nadajduit; nu Te mania pe noi foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un Milostiv si ne izbaveste pe noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tau; toti lucrul mainilor Tale si Numele Tau chemam.

Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Usa milostivirii deschide-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne izbavim prin tine de nevoi, ca tu esti mantuirea neamului crestinesc.

Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute.
Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel de o fiintă cu Tatal, prin Care toate s-au facut.
Care, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a făcut om.
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat.
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.
Si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. Si iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit.
Si intru Duhul Sfant, Domnul de viată Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce impreună cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci. Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
Marturisesc un Botez spre iertarea pacatelor. Astept invierea mortilor.
Si viata veacului ce va sa fie. Amin!

Doamne miluieste! (de 12 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Veniti sa ne inchinam Imparatului nostru Dumnezeu! (o inchinaciune)
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos, Imparatul nostru Dumnezeu! (o inchinaciune)
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru! (o inchinaciune)

Psalmul 142
Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit.
Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor care se coboara in mormant. Fa sa aud dimineata Mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.
Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Invata-ma sa fac Voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau Cel Bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii. Pentru Numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!

Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeule!
Aliluia, aliluia, aliluia, Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru Numele Domnului ! (de 3 ori)

Doamne miluieste ( de 3 ori). Slava… Si acum…

Psalmul 50
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste; ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop şi ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada pe mine de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfant nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, Ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Condacul 1

Stapana Preaslavita, privind la icoana ta cea dintai, cantare de lauda iti aducem noi, robii tai, Maica a lui Dumnezeu. Si, ca ceea ce ai putere nebiruita, pazeste si mantuieste pe cei ce cu adanca multumire iti canta tie: Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Icosul 1

Toate Puterile Ceresti neincetat te lauda pe tine, Preacurata, luand aminte la slava ta cea cereasca prin care Fiul tau te-a preaslavit pe tine; dar nici pe noi, pe pamant, nu ne-ai parasit, ci ca o lumina ne-ai daruit icoana ta, pe care Sfantul Luca a pictat-o dintai. Despre ea odinioara ai spus: “Cu aceasta icoana harul si puterea mea sa fie!”. De aceea noi, credinciosii robii tai, intotdeauna si in tot locul luand aminte la indeplinirea cuvantului tau, catre icoana ta cea tamaduitoare alergam si, ca si cand ai fi mereu cu noi, iti cantam:

Bucura-te, Imparateasa ingerilor;

Bucura-te, Stapanitoarea a toata lumea;

Bucura-te, a cerului pe veci slavita;

Bucura-te, ca si pe pamant esti marita;

Bucura-te, ca har icoanei tale ai daruit;

Bucura-te, ca spre mantuirea oamenilor pe aceasta o ai asezat;

Bucura-te, daruitoare grabnica a orice bunatate;

Bucura-te, a rugaciunilor noastre fierbinte ascultatoare;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 2

Vazand multimea minunilor tale, revarsate de la sfanta ta icoana ce se afla la Vasgrad, binecredinciosul cneaz Andrei s-a aprins cu duhul si s-a rugat sa-i arati voia ta si sa-l binecuvantezi pe el cu venirea in hotarele Rostovului. Pentru aceasta, implinindu-si dorinta si icoana ta luand, a mers in drumul sau, bucurandu-se si cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

A inteles toata lumea minunata ta venire, Imparateasa cerului, din Kiev pana in pamantul Rostovului, cei bolnavi facandu-se sanatosi si alte semne si minuni facand tuturor celor ce cu credinta alergau la icoana ta. Pentru aceasta cu credinta iti cantam tie:

Bucura-te, ca te-ai facut vestita prin venirea minunata a icoanei tale;

Bucura-te, a multor neputinte vindecare;

Bucura-te, ca suspinele noastre nu le indepartezi;

Bucura-te, primitoare a rugaciunilor noastre celor nevrednice;

Bucura-te, ceea ce ne reversi indurarile tale de Maica;

Bucura-te, ca prin icoana ta ne faci atatea binefaceri;

Bucura-te, ca in imprejurari de seceta grabnic ajutor ne daruiesti;

Bucura-te, intoarcerea nadejdii celor deznadajduiti;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 3

Cu puterea ta ocrotit fiind, binecredinciosul cneaz Andrei in hotarele Vladimirului a ajuns si a cunoscut astfel bunavoirea ta, Stapana. Noaptea in vedenie lui i te-ai aratat, poruncindu-i ca din acel loc sa nu plece si icoana ta cea facatoare de minuni aici, in cetatea Valdimirului, sa o aseze, ca sa fie tinuturile dinspe miazanoapte binecuvantate si oamenii ocrotiti, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Avand comoara plina de har icoana ta din Vladimir, au izbandit din putere in putere partile noastre. In zile de greutati si napaste nu ne-ai lasat pe noi, Stapana, iar in vremuri bune aproape ai fost, preaputernica ocrotitoare celor credinciosi facandu-te prin mijlocirea ta celor ce-ti canta tie:

Bucura-te, ca mania lui Dumnezeu cea pornita cu dreptate asupra noastra ai potolit;

Bucura-te, ca pe Domnul L-ai plecat cu mila spre noi;

Bucura-te, ca rugaciunile smerite ale robilor tai nu le-ai trecut cu vederea;

Bucura-te, ca mangaierile tale te grabesti sa ni le daruiesti;

Bucura-te, ca prin icoana ta din toate nevoile noastre ne ocrotesti;

Bucura-te, ca nimicesti toate uneltirile cele diavolesti;

Bucura-te, ca in ceasul necazurilor pe cei credinciosi ii intaresti;

Bucura-te, ca viata linistita si fara de griji lor le daruiesti;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 4

Vifor de ganduri pline de indoiala i-au venit in minte binecredinciosului cneaz Andrei, de multimea vrajmasilor oarecand fiind cuprins. Tu insa, Prealaudata, in chip minunat din icoana slavei tale semn de preaslavita biruinta i-ai vestit lui mai dinainte. Pentru aceasta, cu credinta tare si numele tau pomenind, cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4

S-a auzit de uciderea in razmerita a binecredinciosului cneaz Andrei, si cetatea Vladimirului a inceput sa fie pradata talhareste, insa, indata ce icoana ta cea facatoare de minuni a fost scoasa pe strazile cetatii, s-a vazut cum oamenii isi umileau inimile si in genunchi au cazut ei cu fierbinte pocainta. Iar cei evlaviosi unele ca acestea vazand, la aratarea binecuvantatei tale icoane s-au bucurat, cantare de multumire cantand tie:

Bucura-te, a razboaielor intre frati linistire;

Bucura-te, a inimilor impietrite inmuiere;

Bucura-te, intoarcerea celor rataciti pe calea dreptatii;

Bucura-te, ca de smintelile cele desarte ne aperi pe noi;

Bucura-te, a pierderilor nimicire;

Bucura-te, indreptatoarea din invatatura cea vatamatoare de suflet;

Bucura-te, caci calea catre Imparatia cerurilor in chip slobod ne arati noua;

Bucura-te, pacea cea vesnica si care ne daruiesti noua bucuria;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 5

Stea cu dumnezeiasca mergere pentru parintii nostri s-a aratat a fi icoana ta, Stapana, caci in chip luminat i-ai condus, in multe randuri biruind imparatii, intarindu-i intru neputinta, intorcand din cale ostirile straine si calea biruintei pamantesti afland-o ei prin tine. Pentru aceasta, acum o slaveste pe ea pamantul Rusiei, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Vazand oarecand locuitorii din Vladimir in vedenie minunata cetatea lor ridicata in vazduh si icoana ta deasupra ei, asemenea soarelui stralucind, plini de umilinta au inteles, Stapana, nemijlocitul tau acoperamant asupra cetatii lor si purtarea ta de grija cea atotmilostiva stralucind, si au cantat tie:

Bucura-te, Maica preaindurata;

Bucura-te, izvor al minunilor;

Bucura-te, pazitoare indrazneata a noastra;

Bucura-te, al cetatii noastre acoperamant;

Bucura-te, cea care inalti mintea noastra catre comorile ceresti;

Bucura-te, saditoare a dragostei catre Dumnezeu in inimile celor credinciosi;

Bucura-te, celor putin credinciosi inteleptitoare;

Bucura-te, luminatoarea celor necredinciosi;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 6

Propovaduitoare a minunilor tale celor de negrait, Stapana, s-a aratat in biserica ta din cetatea Vladimirului sfanta ta icoana cea impodobita. Ingaduit fiind insa de Dumnezeu, toata podoaba ei in foc a pierit, insa sfanta icoana ta ca un rug nears s-a aratat, ca, vazand si luand aminte la minunile tale, cei credinciosi sa cante: Aliluia!

Icosul 6

A stralucit iarasi sfanta ta icoana, Stapana, in zilele cumplitei navaliri a lui Bataiev. Astfel, necuratii agarieni au dat foc bisericii tale si cetatii Sfantului Vladimir, iar oamenii care se aflau in biserica au murit, pierind cu totii, insa icoana ta a ramas si acum nevatamata, ca noi cu osardie sa-ti cantam:

Bucura-te, rug nestins;

Bucura-te, comoara nespusa;

Bucura-te, zid nesurpat;

Bucura-te, scapare a tuturor celor care nadajduiesc intru tine;

Bucura-te, caci icoana ta si in vapaia focului a fost pazita pe de-a-ntregul;

Bucura-te, ca noua ca mangaiere si mantuire pe aceasta ne-o ai lasat;

Bucura-te, ca esti noua puternica aparatoare;

Bucura-te, tuturor celor blagocestivi neincetata bucurie;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 7

Vrand marele cneaz Vasile sa te dobandeasca aparatoare a cetatii sale de scaun, a poruncit ca icoana ta din Vladimir sa fie stramutata la Moscova. Si in intampinarea ei cu osardie a iesit cneazul cu Preasfintitul Ciprian al Moscovei, cu sfintit sobor si multa multime de norod, inchinandu-se pana la pamant inaintea acesteia, ca tie insati, Preacurata; iar cei ce au iesit intru intampinare strigau tie: “O, Maica lui Dumnezeu, mantuieste hotarele noastre!” si cantau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Nou semn ai facut, Preanevinovata, in ziua de praznic a intampinarii icoanei tale din Vladimir la Moscova: cu vedenie groaznica, ca o Imparateasa preaputernica, cu multime de ostiri ceresti inconjurata fiind, cu sfintii Moscovei te-ai aratat necuratului han agarean si din hotarele Rusiei i-ai poruncit sa plece. Atunci cei credinciosi pe vrajmas l-au vazut rusinat si pus pe fuga, si plini de veselie au cantat tie:

Bucura-te, biruinta nebiruita;

Bucura-te, Imparateasa Puterilor ceresti;

Bucura-te, rusinarea groaznica a vrajmasului;

Bucura-te, a robilor tai bucurie neasteptata;

Bucura-te, nadejdea celor lipsiti de nadejde;

Bucura-te, mantuirea celor pogorati in adancul iadului;

Bucura-te, ca prin venirea icoanei tale Moscova se veseleste;

Bucura-te, ca de ocrotirea ta nici cetatea Vladimirului nu a fost lipsita;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 8

Minunata ta biruinta si preaputernicul tau ajutor, Stapana, fara lupta savarsita, pana astazi Biserica Ortodoxa in chip luminos o preaslaveste. Intampinarea icoanei tale din Vladimir praznuind si toti fii cei credinciosi chemand indurarile tale, cu multumire marturisesc aceasta, iar Fiului tau si Dumnezeului nostru Ii canta: Aliluia!

Icosul 8

Intru totul ai fost sfintita, Preanevinovata, si Maica a Domnului nostru fiind, ca scapare noua ai fost pregatita si ca acoperamant tuturor te-ai daruit. Pentru aceasta, din pamant smerit si necunoscut ai marit cu binecuvantare cetatea Moscovei, care cu evlavie icoana ta o cinsteste; si nu doar plebea ruseasca, ci si alte neamuri dimprejur si din departare – de la o margine la alta – si chiar pana la marginile pamantului cei ce cred in Hristos aduc lauda si iti canta tie:

Bucura-te, a hotarelor noastra pazitoare;

Bucura-te, intarirea Bisericii;

Bucura-te, lauda rugaciunilor noastre;

Bucura-te, mantuirea celor credinciosi;

Bucura-te, infricosarea dusmanilor;

Bucura-te, ca ostirile straine departe le-ai alungat;

Bucura-te, ca tu pastrezi Rusia ortodoxa;

Bucura-te, caci neamul cel crestinesc lauda aduce tie;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 9

Toata firea ingereasca te lauda pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, si la prestolul Fiului tau stand, pentru noi si pentru intreaga crestinatate te rogi. Iar noi, cei credinciosi tie, la ajutorul rugaciunilor tale cadem cu intelepciune, catre icoana ta cea facatoare de minuni cu dragoste alergam si cantam Domnului: Aliluia!

Icosul 9

Nici o cantare pamanteasca nu poate dupa vrednicie sa te laude pe tine, Preasfanta si intru totul nevinovata Fecioara, si nici minunile icoanei tale sa le socoteasca. Biserica Ortodoxa te mareste, cetatea noastra se intareste si toti crestinii cu evlavie se veselesc. Pentru aceasta, pentru multimea dragostei tale catre noi si pentru intreaga ta mila, primeste de la noi aceasta cantare de lauda:

Bucura-te, caci sobor de sfinti in tara noastra a stralucit, inconjurandu-te pe tine si slavindu-te;

Bucura-te, intaistatatoare a sfintilor facatori de minuni care ne primesc rugaciunile;

Bucura-te, ca prin mijlocirile tale pentru noi pe Dumnezeu Il milostivesti;

Bucura-te, caci cu cinstitul tau acoperamant pururea ne adumbresti;

Bucura-te, a tinuturilor noastre preaslavita ocrotitoare;

Bucura-te, celor ce te cheama pe tine grabnica ajutatoare;

Bucura-te, celor ce se trudesc binecuvantata intarire;

Bucura-te, a pacatosilor care se pocaiesc grabnica mantuire;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 10

Mantuire cautand, catre tine alergam, Maica preaindurata, si inaintea icoanei tale facatoare de minuni cazand, toate indurarile tale pe care parintilor nostri le-ai aratat cu dragoste le pomenim acum. Sa nu ramana desarta, Stapana, nici nadejdea noastra, neputintei noastre fii induratoare si mantuieste pe cei ce-I canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Zid si ocrotitoare esti tuturor celor care cu credinta alearga la tine, intrutotfericita Fecioara, caci intotdeauna indurarile tale neamului celui crestinesc ai aratat si parintilor nostri in multe randuri si in multe chipuri ai daruit binefaceri, de navalirea altor neamuri si din toate necazurile si nevoile pe ei izbavindu-i. Nu-ti intoarce fata de la noi acum, Stapana, cumplitele rascoale cele pline de pacat potolindu-le si norul ispitelor care ne impresoara imprastiindu-l, ca dupa cuviinta sa-ti cantam tie:

Bucura-te, Maica lui Dumnezeu care ne acoperi pe noi, pacatosii, cu dragostea ta de Maica;

Bucura-te, ca prin puterea ta neputinta o plinesti;

Bucura-te, caci prin indurarea lui Dumnezeu ne inteleptesti pe noi cei nestiutori;

Bucura-te, caci catre fapta indurarii si pe noi ne indemni;

Bucura-te, caci teama de Dumnezeu in inimile celor credinciosi sadesti;

Bucura-te, chemarea celor pacatosi la pocainta;

Bucura-te, indelung-rabdatoarea nestiintei si pacatelor noastre;

Bucura-te, ceea ce ne ridici din somnul lenevirii;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 11

Cantare de lauda au cantat cei credinciosi din Moscova, de mantuirea ta oarecand bucurandu-se, cand deasupra cetatii te-ai aratat in vesmant prealuminos imbracata si biserica ta si cetatea Moscovei de focul aprins cu acoperamantul tau aparand. Cu staruinta sa fii, Preaputernica, veghetoarea hotarelor noastre si daruitoare de izbavire si astazi, ca umplandu-ne de veselie sa cantam: Aliluia!

Icosul 11

Sfanta bucurie ai rasarit, Stapana, din zilele cele de demult, impodobind prin icoana ta Biserica Ortodoxa. Pe patriarhi, pe mitropoliti, pe episcopi, pe pastori si pe rugatori tu ii intaresti si astazi. Prin icoana ta din Vladimir, Preacurata, prin sortii alegerii, intaistatator Bisericii din Rusia daruiesti si oile cele cuvantatoare in staulul Bisericii le aduni. Pentru aceasta iti cantam tie:

Bucura-te, bucuria celor scarbiti;

Bucura-te, liman al celor napastuiti;

Bucura-te, ca in napaste nu ne-ai lasat pe noi;

Bucura-te, caci in umilintele noastre cu lumina nadejdii ne-ai luminat;

Bucura-te, a smereniei luminatoare;

Bucura-te, marirea celor smeriti;

Bucura-te, lauda a Bisericii Ortodoxe;

Bucura-te, veselie celor credinciosi;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 12

Harul tau sa nu intunece din pricina noastra izvorul milostivirilor, caci din zilele cele grele ale Preafintitilor nostri Iov si Ermogen ascultatoare te-ai facut noua, pamantul Rusiei de la rapiri fara de seaman ai pazit si credinta ortodoxa in el de la pierzare o ai mantuit, ca pentru izbavire Dumnezelui nostru sa-I cantam: Aliluia!

Icosul 12

Catre cei ce te lauda pe tine, din vremurile cele de demult, ai aratat si pana acum ca nu ai imputinat mila ta, ca sa te slavim pe tine, Preacurata, ca pe o osardnica pazitoare a noastra si ocrotitoare, care cu dragostea ta de Maica catre turma Fiului tau ne-ai dus, ca astfel cu indrazneala si fara de preget sa-ti cantam tie noi, robii tai:

Bucura-te, lauda Ortodoxiei de pretutindeni;

Bucura-te, ca adevarul credintei tu il intaresti;

Bucura-te, a parintilor nostri pazitoare a blagocestiei;

Bucura-te, caci neputinta noastra nu o ai lepadat;

Bucura-te, intarirea noastra cea de nezdruncinat;

Bucura-te, nadejdea noastra cea nerusinata;

Bucura-te, calda rugatoare a noastra;

Bucura-te, mijlocitoare a noastra osardnica;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 13

O, intru tot laudata Maica, ocrotitoare preamilostiva, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, dupa obisnuita ta indurare primeste putina noastra rugaciune, si, precum odinioara, asa si acum miluieste hotarele noastre si din toate nevoile pe robii tai ii izbaveste, pe cei ce-ti canta: Aliluia! (acest Condac se spune de 3 ori)

Icosul 1

Toate Puterile ceresti neincetat te lauda pe tine, Preacurata, luand aminte la slava ta cea cereasca prin care Fiul tau te-a preaslavit pe tine; dar nici pe noi, pe pamant, nu ne-ai parasit, ci ca o lumina ne-ai daruit icoana ta, pe care Sfantul Luca a pictat-o dintai. Despre ea odinioara ai spus: “Cu aceasta icoana harul si puterea mea sa fie!”. De aceea noi, credinciosii robii tai, intotdeauna si in tot locul luand aminte la indeplinirea cuvantului tau, catre icoana ta cea tamaduitoare alergam si, ca si cand ai fi mereu cu noi, iti cantam:

Bucura-te, Imparateasa ingerilor;

Bucura-te, Stapanitoarea a toata lumea;

Bucura-te, a cerului pe veci slavita;

Bucura-te, ca si pe pamant esti marita;

Bucura-te, ca har icoanei tale ai daruit;

Bucura-te, ca spre mantuirea oamenilor pe aceasta o ai asezat;

Bucura-te, daruitoare grabnica a orice bunatate;

Bucura-te, a rugaciunilor noastre fierbinte ascultatoare;

Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Condacul 1

Stapana preaslavita, privind la icoana ta cea dintai, cantare de lauda iti aducem noi, robii tai, Maica a lui Dumnezeu. Si, ca ceea ce ai putere nebiruita, pazeste si mantuieste pe cei ce cu adanca multumire iti canta tie: Bucura-te, Preacurata, care din icoana ta izvorasti noua multime de milostiviri!

Rugaciuni inainte icoanei Maicii Domnului din Vladimir

Rugaciunea întâi

Preacurata Fecioara, ceea ce cu nasterea ta ai veselit cetele ingeresti si ai departat intristarea de la oamenii cei ce se primejduiau intru furtuna necazurilor, pleaca-ti urechea ta cea blanda si spre noi, cei ce am cazut in multe pacate si suntem inconjurati de multe ispite.

O, Preaminunata Ocrotitoare cereasca a intregii Ortodoxii, primeste rugaciunile noastre pe care cu smerenie catre tine le indreptam. Pazeste-ne pe noi de vrajmasii vazuti si nevazuti si abate norul maniei lor de la noi, ca intru pace sa-ti daruim rugaciunile noastre.

Tu, care pe scaunul slavei celei ceresti ai fost asezata de Cel caruia te-ai facut scaun preainalt a toata desavarsirea, de acolo vegheaza, o, Imparateasa, asupra poporului tau si pe ingeri ii trimite ca sa pazeasca pe robii tai de toata vatamarea potrivnicilor nostri. Sub lumina privirii tale iubitoare de Maica ajuta-ne sa punem inceput bun pocaintei noastre si sa deprindem virtutea. Pe cei din primejdii ii acopera cu harul tau, pe cei intristati ii povatuieste la limanul pacii celei dumnezeiesti, pe noi, pe toti, ne intareste intru marturisirea dreptei credinte prin cuvant dar mai ales prin faptele cele bune izvorate din inima smerita si plina de dragoste.

Cu sabia rugaciunii tale taie toate gandurile patimilor noastre si tulburarea viforului ispitelor de pe marea vietii o potoleste, ca intru pace sa petreaca robii tai in toate zilele in asteptarea Imparatiei celei ceresti. Zdrobeste cu ganduri smerite pe vrajmasii care cauta sa ne prabuseasca in prapastia rautatii. Ridicand mainile tale la rugaciune, dobandeste pentru noi surparea gandurilor intunecate si straluceste mintea noastra cu lumina Soarelui intelepciunii.

Nu avem pocainta cea mantuitoare si nici nu stim a ne ruga pentru a primi mila Stapanului, dar nu ne lasa pe noi, Maica Preacinstita, ci cu rugaciunea ta deschide usa milei celei dumnezeiesti. Impaca viata noastra si in ceasul sfarsitului vietii noastre pamantesti sa ne intampini cu chip luminos si cu nadejdea mantuirii, alungand de la noi toata frica, spre a te lauda cu bucurie in vecii vecilor. Amin!

Rugaciunea a doua

O, Preasfanta Stapana, de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti mai presus decat Heruvimii si mai cinstita decat Serafimii. Fecioara de Dumnezeu aleasa, bucuria tuturor celor necajiti, da-ne noua mangaiere, tuturor celor ce suntem in necazuri si in nevoi, caci in afara de tine alta scapare si ajutor nu avem. Tu esti mijlocitoarea bucuriei noastre, ca Maica lui Dumnezeu si Maica milostivirii, stand inaintea prestolului Preasfintei Treimi, poti sa ne ajuti noua, caci nimeni dintre cei ce se roaga tie cu credinta nu este rusinat. Auzi-ne si acum, in ziua necazului nostru, pe noi, cei ce cadem inaintea icoanei tale din Vladimir, si cu lacrimi ne rugam tie: Alunga de la noi toate necazurile, toate bolile si nevoile care vin asupra noastra in viata aceasta vremelnica, prin atotputernica ta mijlocire; si nu ne lipsi pe noi nici de vesnica si nesfarsita bucurie intru Imparatia Fiului tau si Dumnezeului nostru in vecii vecilor. Amin!

Rugaciunea a treia

Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria scarbitilor si acoperirea necajitilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi scarba, ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain; necazul meu il stii dezleaga-l precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, si nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna, ci numai pe tine, o, Maica a lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin!

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si Preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii, si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! Amin!
Preluare
acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor – 14 martie

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor – 14 martie

Conform tradiției, fratele său mai mare, Sfântul Gheorghe (4 februarie), a găsit icoana într-o capelă veche din lemn din apropierea orașului Gorodeț. După descoperire, a zidit pe locul vechii capele, Mănăstirea Sfântului Teodor – Gorodeț. Când cetățenii din Gorodeț au părăsit orașul în urma unui atac, nu au avut timp să ia icoana cu ei.
În 1239, locuitorii din Kostroma au văzut icoana purtată prin orașul lor de către o figură radiantă care semăna cu Sfântul Teodor Stratilat. A doua zi, icoana a fost găsită într-un copac, de către prințul Vasile din Kostroma, fratele mai mic al Sfântului Alexandru Nevski, în timp ce se afla la vânătoare în pădure. Icoana a fost așezată în Biserica Sfântului Teodor Stratilat și multe minuni au avut loc în fața ei.
Prințul Iaroslav-Teodor a devenit Mare Voievod de Vladimir după ce fratele său, Sfântul Gheorghe, a dispărut în bătălia cu mongolii la râul Sita. El a dat icoana, pe care a moștenit-o copilul său de la fratele său, Sfântului Alexandru Nevski.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântul Teodor, a fost în permanență cu Sfântul Alexandru și acesta s-a rugat de multe ori înaintea ei. După ce Sfântul Alexandru Nevski a murit pe 14 noiembrie 1263, la mănăstirea ctitorită de tatăl său, icoana a fost luată de către fratele mai mic, Vasile.
S-au făcut numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântului Teodor, iar una dintre primele copii a fost comandată și dusă la Moscova de către mama țarului Mihail Romanov, călugărița Marta. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, numeroase copii ale Icoanei s-au îmbogățit cu scene ce zugrăvesc evenimente din istoria icoanei făcătoare de minuni.
Icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Teodor este pictată față-verso. Pe verso se află icoana Sfintei Mari Mucenițe Parascheva, pictată într-o ținută splendidă de prințesă. Se crede că icoana Sfintei Parascheva de pe spatele icoanei este legată de soția Sfântului Alexandru Nevski.
Primul țar Romanov a fost proclamat suveran în fața Icoanei Maicii Domnului din Mănăstirea Sfântul Theodor în 1613.

7 Martie✝️Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”

7 Martie
✝️Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției: „Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor vor primi bucurie veşnică prin mine”.

Maica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer ajutorul.

Deși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domnului: „Bucură-te, Cea care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu”.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prima dată prin minuni pe la mijlocul secolului al XIX-lea, la Mănăstirea Sfântului Nicolae din Odrino, gubernia Orlov (și Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” se află în această mănăstire).

Fiind deteriorată de trecerea vremii, icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” se afla lipsită de cinstire (așezată între alte două icoane vechi), într-o capelă de lângă poarta mănăstirii. În anul 1843, mai multor oameni li s-a descoperit în vis că este înzestrată cu puterea de a săvârşi minuni. După aceasta, icoana a fost mutată cu cinste în biserica mănăstirii. Răspândindu-se vestea, credincioșii au început să vină să se roage înaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu, pentru a primi tămăduire de boli trupești și izbăvire de necazuri.

Mai întâi a primit vindecare un băiat care era paralizat de mulți ani, datorită rugăciunilor pe care mama sa le-a rostit cu ardoare înaintea icoanei Maicii Domnului. Această minune a avut loc în anul 1844.

Icoana este cunoscută și pentru minunile săvârşite în timpul unei epidemii de holeră, când mulţi bolnavi au primit tămăduire după ce s-au rugat înaintea ei.

După aceasta, la Mănăstirea Sfântului Nicolae a fost construită o biserică mare de piatră, cu trei altare, în cinstea icoanei Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”.

Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” este prăznuită pe 7 martie, 29 mai și în joia de după Duminica Tuturor Sfinților.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Aşa să te rogi Maicii lui Dumnezeu şi nu te va lăsa niciodată: Maică, eu cu păcatele mele…

Aşa să te rogi Maicii lui Dumnezeu şi nu te va lăsa niciodată: Maică, eu cu păcatele mele…

Aş vrea să mă adresez vouă şi să vă spun ceva ce de mulţi ani mi-a pătruns inima şi mi-a stăpânit adânc sufletul faţă de Maica Domnului. Mereu mă uimeşte îndrăzneala cu care ne adresăm la Ea pentru milostivirea ei, pentru mijlocirea şi mântuirea noastră. Rugăciunea noastră vorbeşte clar şi despre acea încredere desăvârşită pe care o avem faţă de Ea.

Fiecare din rugăciunile noastre către Maica lui Dumnezeu, ar putea începe aşa: „Maică, eu cu păcatele mele, cu viaţa mea netrebnică, cu îndepărtarea mea de la Dumnezeu sunt responsabil pentru moartea pe cruce a Fiului Tău, pentru toate orele de chin ale Sale din Grădina Ghetsimani, pentru toată pătimirea sa de pe cruce. Maică, dacă Tu mă vei ierta, şi vei fi mijlocitoarea mea – nimeni, nu mă va judeaca, nimeni nu mă va respinge….”

Oare nu e aşa? Doar de fiecare dată când ne îndepărtăm de Dumnezeu, poate nu atât prin şovăiala inimii noastre, cât prin faptele noastre, noi ne unim cu acei pentru care întruchiparea Mântuitorului a fost inacceptabilă, pentru acei care nu aveau nevoie de Dumnezeu, care-şi doreau să-L elimine din viaţă, pentru ca să–şi continuie viaţa după propria voie şi bunul plac.

Dar voia omenească – este lipsa dragostei. De atât şi a fost răstignit Hristos, că porunca Sa era despre o aşa o dragoste, de la care oamenilor li si face înfricoşător. Doar ca să iubeşti aşa cum a iubit Mântuitorul, înseamnă să-ţi iubeşti aproapele mai mult decât se iubeşte el pe sine însuşi; să crezi în el, atunci când nici el nu mai crede, să ai credinţă în om, în dragoste. Acesata înseamnă să iubeşti aşa, ca să fii gata să-ţi pui viaţa, nu doar pentru ca să trăiască aproapele tău, dar şi pentru mântuirea lui. Să iubeşti ca Hristos, înseamnă să intri în adâncurile vieţii, în cele mai întunecate laturi ale ei, şi acolo să-i întâlneşti pe acei, de cine nimeni nu se va apropia în afară de Dumnezeu, deoarece ei sunt respinsţi de oameni. Şi în final să iubeşti ar însemna să uiţi într-atât de tine, de parcă ai fi murit pentru tine, de parcă nu ai mai exista, dar au rămas doar acei pe care-i iubeşti cu dragoste Dumnezeiască.

E o dragoste grea şi înfricoşătoare pentru noi: toate în noi se împotrivesc ei. Noi ne dorim să trăim, să ne afirmăm, să luăm, să primim, să ne asigurăm, să ne protejăm; dar ce exemplu ne dă Dumnezeul nostru? Ne aduce modelul unei dragoste, care L-a făcut să devină unul dinte noi : vulnerabil şi fără apărare, bătut, dispreţuit, umilit, ucis, în cele din urmă — respins. Oare o aşa o dragoste nu poate să ne inspire? E înfricoşător să iubeşti aşa, dar totodată anume cu o aşa o dragoste şi poţi găsi viaţa adevărată.

Şi iată aşa şi-a iubit Maica Domnului Fiul. Ea îl iubea ca maică şi i se închina ca Domnului. Şi nicicând nu a fost un obstacol în calea Sa de cruce. Nu există nici un fragment în Scriptură unde Maica Domnului L-ar opri asemenea lui Petru, zicând : Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta…. Lui Petru Hristos i-a răspuns: Sminteală Îmi eşti , mergi înapoia Mea, te gândeşti cele ale oamenilor, dar nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu… Maica Domnului, Fecioara Născătoare de Dumnezeu nicicând n-a fost un obstacol în calea Sa. I-a dat să parcurgă tot drumul crucii şi chiar căzând la picioarele sale, el fiind răstignit, nu a pronunţat nici un cuvânt, nu a cuvântat cu glas nici o rugăciune, care să fi mers împotriva voii lui Dumnezeu şi a voii Fiului. Nu şi-a apărat cu nici un cuvânt Fiul Său de la chinuitori, cu nici un cuvânt n-a oprit hulitorii şi batjocortitorii, cu nici un cuvânt nu s-a adresat Tatălui; nu s-a rugat: „Trimite-I Doamne ajutor ca să nimiceşti duşmanii Tăi..” Nu , ea a stat până la sfârşit în unitate cu Fiul Său, dându-L la moarte ca să trăiască alţii.

Dar alţii cine sunt? Suntem noi, oamenii. Şi din veac în veac trăiesc oamneii, deoarece a crezut în noi Dumnezeu, de atât că ne-a iubit. Şi această moarte pe cruce, şi această cu adevărat moarte a Maicii Sale lângă cruce — toate acestea pentru fiecare dintre noi. Fiecare dintre noi stând în faţa icoanei Maicii Domnului poate să spuie : „Da, Maică, Tu ţi-ai dat Fiul la moarte, neştiindu-mă pe mine, sau de atât că ai ştiut cum voi fi , că eu voi fi necredincios, — dar şi l-ai dat la moarte, ca să pot crede şi eu în dragostea Domnului şi să mă pot mântui prin crucea Sa…”

Iată de ce ne rugăm aşa în faţa Ei, iată de ce zicem „Mântuieşte-ne !”, dar nu doar „Roagă –te…” Dacă Ea va spune : „Eu am iertat, Fiul meu şi Dumnezeul Meu. Eu am iertat moartea Ta, şi am iertat că inima mi-a a fost străpunsă” — atunci Fiul va spune : „Dacă tu ai iertat, atunci nu vor fi judecaţi aceşti oameni” …

Să dea Domnul să ţinem minte mereu, cu ce preţ Maica Domnului a primit puterea de a ne acoperi cu Preasfânt Acoperământul Său, a primit puterea de a ne ierta şi a ne deschide porţile Împărăţiei Cerului.
Amin.

Mitropolitul Antonie al Surojului
https://ortodoxia.me/asa-sa-te-rogi-maicii-lui-dumnezeu-si-nu-te-va-lasa-niciodata-maica-eu-cu-pacatele-mele/

21 IANUARIE – CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI „MÂNGÂIETOAREA”

La 21 ianuarie 1320, când unul din stareţii mănăstirii, după tradiţie, Stareţul Ghenadie, a mers să ia cheile mănăstirii de la icoana Maicii Domnului, Maica Domnului i-a vorbit, spunându-i:

„Astăzi nu deschideţi porţile mănăstirii, pentru că vor năvăli piraţii!”.

Şi, în clipa în care Maica Domnului îi vorbea stareţului, prinde deodată viaţă şi Pruncul ce-L ţinea în braţe, care Îşi întinde mâna, ducând-o la gura Maicii Domnului, şi spunându-i:

„Nu, Maica Mea, nu-i înştiinţa pe călugări, căci li se cuvine această ispită, pentru că au căzut în nepurtare de grijă!”.

Dar Maica Domnului, cu îndrăzneala ei de mamă către Fiul său, nu face ascultare, de data aceasta, ci -i coboară mânuţa lui Hristos de la gura ei, repetând pentru a doua şi a treia oară egumenului acea avertizare.

Monahii alergară îndată spre ziduri, de unde era lesne de văzut cum pirații încercuiseră mănăstirea și așteptau momentul deschiderii porții pentru a năvăli înăuntru și a o prăda. Prin intervenția minunată a Maicii Domnului, însă, mănăstirea a fost izbăvită de urgia piraților. De atunci, în icoană au rămas întipărite aceste ultime mișcări ale feței Dumnezeiescului Prunc și ale Maicii Sale.

Tot de atunci în Sfântul Munte există o rânduială: cheile de la poarta mănăstirii se aşază la icoana Maicii Domnului, arătând astfel purtarea de grijă şi egumenia Maicii Domnului în mănăstirile aghiorite; poarta mănăstirilor aghiorite se deschide la răsăritul soarelui şi se închide la apus, când portarul dă cheile stareţului, iar stareţul le aşază la icoana Maicii Domnului.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi!

Sursa citată : Basilica travel

Nodurile Maicii Domnului. Rugăciunea nodurilor(necazurilor)

Nodurile Maicii Domnului. Rugăciunea nodurilor(necazurilor)

Icoana o reprezintă pe Maica Domnului în picioare impodobită ca o împărăteasă; ea are în partea dreaptă un înger ce-i dă o panglică cu diferite noduri, mai mici şi mai mari. Maica Domnului prinde panglica cu Sfintele Sale Mâini, şi cu răbdare desface fiecare nod, dând panglica întinsă, netezită unui alt înger din stânga sa.

Icoana datează din 1700 şi este pictată de un autor necunoscut. Nodurile reprezintă necazurile omenirii.

Această imagine poate fi, de asemenea, interpretată ca ajutorul Împărătesei Cereştilor Îngeri ai lui Dumnezeu pe căile întunecate ale vieţii pământeşti. Imaginea Mariei dezlegând noduri este o referire clară la problemele umanităţii care sunt simbolizate prin noduri, energii care blochează fluxul normal de comunicare dintre Dumnezeu şi om… Prin dezlegarea nodurilor şi cu ajutorul îngerilor, Sfânta Fecioară deblochează energile negative şi malefice.

Rugăciunea către Maica Domnului care desface nodurile(necazurile, magia neagră) cunoscută sub denumirea de Rugăciunea nodurilor(necazurilor):

O,Mamă prea iubită şi Prea Sfântă Marie,
Tu care desfaci „nodurile” ce îi sufocă pe copiii Tăi,
Intinde-Ţi Mâinile Milostive spre mine.
Iţi încredinţez astăzi acest „nod”(necaz; îl numim, pe cât posibil) şi toate consecinţele negative.
Iţi dau acest „nod” care mă chinuie şi mă face nefericit(ă) şi mă impiedică să mă unesc cu Tine şi cu Fiul Tău, Mântuitorul meu.
Cred cu tărie că poţi să desfaci acest „nod” pentru că Domnul Iisus îţi dă întreaga putere.
Tu eşti Mama mea, ştiu că vei face asta pentru că mă iubeşti cu Insuşi Iubirea Lui Dumnezeu.
Maica Domnului, care desfaci „nodurile” vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)
O, Mamă prea iubită, izvorul tuturor harurilor,
Inima mi se îndreaptă azi către Tine.
Recunosc că sunt păcătos(păcătoasă), şi am nevoie de ajutorul Tău.
Incredinţez în Mâinile Tale acest „nod” şi Te rog să mă ierţi că am neglijat adeseori harurile pe care Tu le obţii pentru mine.
Maica Domnului, care desfaci”nodurile”vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)
Preasfânta mea Mijlocitoare, Impărăteasa Cerului,
Tu ale cărei Mâini primesc şi împart toate bogăţiile Cereşti,
Depun în Mâinile Tale acest „nod” al vieţii mele.
Ii cer iertare Părintelui Veşnic pentru greşelile mele,
Ca Tu să poţi desface acest „nod” pentru care îţi mulţumesc şi a-mi uşura viaţa.
Maica Domnului care desfaci „nodurile” vietii mele, roaga-Te pentru mine!
Iţi multumesc Măicuţa mea prea iubită (3 metanii)
Maica Sfânta Preaiubită, care îi primeşti pe toţi cei care Te caută, ai mila de mine,
Depun in Mâinile Tale acest „nod” greu.
El îmi alungă pacea, îmi paralizează sufletul, mă împiedică să merg către Domnul meu şi să-mi pun viaţa în slujba Lui.
Desfă Te rog acest „nod” din viaţa mea, o, Măicuţa Bună!
Cere de la Fiul Tau Iubit vindecarea credinţei mele paralizate, care se lasă doborât(doborată).
Mergi alături de mine ca să încetez să mă tot plâng, să învăţ să mulţumesc în fiecare clipă şi să surâd, încrezătoare în puterea Ta.
Maica Domnului care desfaci „nodurile” vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi mulţumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)
Mamă care desfaci „nodurile”
Blândă, generoasă şi plină de iubire,
mă îndrept către Tine, pentru a încredinţa încă o dată în Mâinile Tale acest nod.
Iţi cer înţelepciunea lui Dumnezeu, ca să acţionez în Lumina Duhului Sfânt, pentru a deznoda toate aceste dificultăţi.
Elibereaza-mă de amăraciunea, de mânia şi de ura carora le-a dat naştere acest „nod” în mine.
Dă-mi blândeţea Ta, ca să învăţ să meditez totul în tăcere în inima mea.
Duhul lui Dumnezeu să vină asupra mea să primesc o viaţă nouă.
Maica Domnului care desfaci „nodurile” vieţii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi mulţumesc Măicuţa mea prea iubită(3 metanii)
Regină şi Mama Indurării, îţi predau acest „nod” al vieţii mele
Şi te rog să-mi dai o inimă care să ştie să fie răbdătoare, în timp ce Tu desfaci acest”nod” greu al vieţii mele.
Invaţă-mă să perseverez în ascultarea Cuvântului Lui Dumnezeu, să mă spovedesc, să mă împărtăşesc şi rămâi cu mine.
Pregăteşte-mi inima pentru a sărbători cu îngerii Harul pe care Tu eşti pe cale să mi-l obţii.
Distruge capcanele care au provocat aceste”noduri” în viaţa mea.
Iţi dau inima şi tot ce-mi aparţine: casa, familia, bunurile exterioare şi interioare, să-Ţi aparţină pentru totdeauna.
Să ştergi cu milostivirea Ta lacrimile din ochii mei şi să mă priveşti în Braţele Tale.
Invăluie-mă în Mantia Ta de iubire, păstrează-mă sub ocrotirea Ta.
Te rog să-mi desfaci acest”nod”pentru totdeauna…Sper în Tine
Maica Domnului,care desfaci”nodurile” vietii mele, roagă-Te pentru mine!
Iţi mulţumesc Maicuta mea prea iubită(3 metanii)

Este o rugăciune puternică, de mare ajutor celor greu încercaţi. De regulă se face timp de 9 zile(novena) cu o lumânare aprinsă pe tot timpul rugăciunii.

Euharistia și ajutorul Maicii Domnului

Euharistia și ajutorul Maicii Domnului

În părțile Răsăritului trăia un om ce avea un copil de șapte ani.

Acesta avea o alta credință și nu iubea pe Hristos !

Într-una din zile, luându-se cu alți copii de-ai creștinilor (cum se întâmplă adeseori), fără să se bage de seamă, a intrat într-o biserică și a primit Cinstitul Trup și Sânge al Domnului, după cum i-a văzut și el pe ceilalți copii că au făcut; căci preotul n-a știut, și crezând că e un copil de creștin l-a împărtășit. Iar după ce a luat și anafura, ducându-se acasă, a spus părinților săi.

Atunci tatăl său, ca un vrăjmaș al Lui Hristos ce era, vrând să spele ocara făcută de prunc, după cum socotea ca un rătăcit , a luat nevinovatul copil și l-a aruncat într-un cuptor cu foc, punând încă și alte multe lemne, ca să ardă mai repede.

Avea un suflet groaznic de rău !

Însă Cel ce a păzit neatinși pe cei trei tineri în mijlocul cuptorului haldeilor a acoperit și pe acel binecuvântat copil și nu a ars de focul cel mistuitor, ci ședea în foc ca și cum ar fi stat în rouă, odihnindu-se !

De aceasta auzind maica lui, a alergat plângând, socotind că-l va găsi prefăcut în cenușă.

Însă ducându-se împreună cu alții care se adunaseră acolo, au văzut pe copil stând în mijlocul flăcărilor, nimic suferind; nici îmbrăcămintea, nici perii capului nu erau atinși.

Și după ce l-au scos afară, înspăimântați și înfricoșați, l-au întrebat pe copil și el a răspuns, zicând:

„Femeia aceea Care este în biserica unde am mâncat Pâine și Vin , Care ține un Prunc în brațele Ei, ședea aproape de mine și mă acoperea cu haina Ei; și nu s-a apropiat văpaia de mine nicidecum”.

Atunci au înțeles că Preasfânta a fost Aceea Care l-a acoperit, pentru că primise darul Sfintei Împărtășanii.

Astfel, mama copilului , cunoscând credința cea adevărată, a doua oară s-a născut împreună cu pruncul, botezându-se în Numele Sfintei Treimi.

Asemenea încă și alți martori care au fost acolo au crezut în Domnul Hristos, Căruia I Se cuvine slava în veci! Amin.

„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe toți cu Sfântul tău Acoperământ.”

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Betleemita – 26 decembrie

Un odor de mare preţ al Bisericii Naşterii Domnului din Betleem este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Betleemita”, aşezată într-un frumos proschinitar, în dreapta scării ce duce în Peştera Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
Icoana este unică în lume atât pentru că Maica Domnului este reprezentată zâmbind, cât şi pentru faptul că Pruncul său binecuvântează cu mâna credincioşii. Chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în această icoană debordează de afecţiune şi linişte, iar zâmbetul de pe faţa ei veseleşte sufletele pelerinilor.
Nu există date precise despre originea icoanei. După tradiţie, icoana a fost zugrăvită de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.
Icoana este îmbrăcată într-o ferecătură din aur şi argint deosebit de frumoasă, împodobită cu pietre preţioase, dăruită de ţarina Ecaterina în urma unei minuni pe care a făcut-o Născătoarea de Dumnezeu cu ea. Când a vizitat Ţara Sfântă, ţarina a dăruit veşmintele ei ca să fie „îmbrăcată” Stăpâna lumii întregi. A oferit chiar şi bijuteriile personale, ca să fie aşezate în icoană şi a hotărât ca pe viitor ţarinele să nu mai poarte rubine, încât acest lucru să rămână un privilegiu exclusiv al Maicii Domnului.
De-a lungul timpului, icoana Maicii Domnului din Betleem a fost dusă în procesiuni atât în Ţara Sfântă, cât şi în Grecia şi Rusia.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Trei Bucurii” – 26 decembrie

În secolul al XIX-lea, un pictor evlavios a adus cu el din Italia o copie a icoanei „Sfânta Familie” și a lăsat-o la Moscova la ruda sa, preotul bisericii „Sfânta Treime” de pe strada Pokrovka. La puțin timp, el s-a întors în străinătate, unde a și murit.
Primind vești despre ruda sa decedată, preotul a donat icoana Bisericii sale și a așezat-o deasupra intrării în biserică.
După 40 de ani, o nobilă rusoaică a avut mai multe necazuri unul după celalalt, într-o perioadă de timp relativ scurtă: soțul ei a fost defăimat și exilat, averea i-a fost confiscată, iar unicul ei fiu a fost luat prizonier de război.
Cu durere, femeia s-a rugat Maicii Domnului, ca să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce se aflau în suferințe.
Odată, ea a auzit în vis o voce, care a îndemnat-o să găsească icoana „Sfântei Familii” și să se roage înaintea ei. După lungi căutări în mai multe biserici din Moscova, femeia a găsit icoana la intrarea bisericii „Sfânta Treime” din Pokrovka. Rugându-se înaintea ei, femeia a primit îndată trei vești de bucurie: soțul ei a fost reabilitat, fiul ei a fost eliberat și averea i-a fost returnată. Din acest motiv, icoana a fost numită „Trei Bucurii”.
Chiar și în timpurile noastre, icoana nu încetează să săvârșească minuni. Ea este mijlocitoare pentru cei ce sunt departe de familiile lor, pentru cei ce și-au pierdut drepturile asupra proprietăților lor și mult ajutătoare și protectoare a familiilor aflate în nevoi.
Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii” este o icoană rară, în care Maica Domnului și Pruncul Iisus sunt însoțiți de Dreptul Iosif și de Sfântul Ioan Teologul. În reprezentările rusești mai târzii ale icoanei au fost adăugați pe margine și alți sfinți.
Raritatea constă în faptul că, de regulă, Dreptul Iosif nu apare în icoane alături de Maica Domnului, fiindcă nu a fost soțul, ci ocrotitorul Pururea Fecioarei Maria.

Soborul Maicii Domnului – 26 decembrie

După ce ne-am închinat în ziua dinainte, împreună cu îngerii, cu magii și cu păstorii, lui Dumnezeu Care S-a făcut om și S-a născut ca un prunc pentru mântuirea noastră, se cuvine să cinstim în această zi pe Maica Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Biserica o înfățișează lângă prunc, în peșteră, arătând-o și ca unealtă aleasă și pregătită de Dumnezeu de-a lungul generațiilor, în vederea împlinirii marii taine a întrupării Sale, dar și ca pe noua Evă, prima și cea mai de seamă reprezentantă a omenirii înnoite.

Cum ar putea oare mintea omenească să înțeleagă chipul uimitor ales de Dumnezeu pentru a veni printre oameni? Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, născut din veșnicie din Tatăl, fără amestecare și fără împărțire, este zămislit în pântecele Fecioarei, fără participarea vreunui om, prin lucrarea Duhului Sfânt, și Se supune de bunăvoie legilor nașterii și creșterii, înnoindu-le. Fără a-Și părăsi natura, fără a înceta să locuiască în sânul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu ia asupra Sa firea omenească și devine singurul Fiu al Fecioarei, țesând în pântecele ei fecioresc veșmântul de purpură al trupului Său. Două nașteri: una dumnezeiască și veșnică, alta omenească și supusă timpului, dar un singur Fiu, Cuvântul lui Dumnezeu făcut Om. O singură Persoană se naște din ea, Dumnezeu-Omul (Theanthropos): fără mamă, după natura Sa dumnezeiască, și fără tată, după firea omenească. El unește atât de strâns ceea ce era despărțit printr-un adânc de netrecut, încât, fără să se amestece, însușirile firii dumnezeiești și cele ale firii omenești se împletesc în El în chip tainic (perihoreză). Așa cum, aruncându-se în foc o bucată de fier, focul primește de la fier tăria, iar fierul dobândește lumina și căldura focului, la fel și aici, Dumnezeirea pătimește de bunăvoie slăbiciunea trupului și omenirea se îmbracă în slava lui Dumnezeu, așa încât Preasfânta poate fi numită pe bună dreptate Născătoare de Dumnezeu (Theotokos). „Acest nume constituie toată taina întrupării”, scrie Sfântul Ioan Damaschin, căci, „dacă aceea care a născut este Născătoare de Dumnezeu, negreșit și cel născut din ea este Dumnezeu și, negreșit, este și om”[1]. Pruncul culcat în iesle nu este un om oarecare, chemat să primească mai târziu harul dumnezeiesc ca răsplată a virtuților sale, precum sfinții și prorocii, un ales al lui Dumnezeu sau un om îndumnezeit (purtător de Dumnezeu, teofor), ci este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi, Care a luat asupra Lui firea omenească pentru a o înnoi, pentru a o recrea și pentru a reface în El Însuși chipul lui Dumnezeu, întunecat și schimonosit de păcat.

Rai duhovnicesc al celui de-al doilea Adam, Templu al dumnezeirii, Pod care leagă pământul de Cer, Scară pe care Dumnezeu Se pogoară pe pământ și omul urcă la Cer, Maica Domnului s-a făcut mai cinstită decât heruvimii, serafimii și toate puterile cerești. Primindu-L pe Hristos, pântecele său a devenit „mai încăpător decât cerurile”, fiindcă este de acum Tronul lui Dumnezeu. Prin ea, omul este înălțat mai sus decât îngerii și slava Dumnezeirii strălucește în trupul său.

În fața unei astfel de taine, minții omenești cuprinse de uimire nu-i rămâne decât să se închine în tăcere, cu credință, „căci acolo unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii”[2]. Dimpreună cu Iosif cel tăcut, scăldat în lumina aceasta străină care strălucește în întunericul peșterii, firea întreagă o contemplă pe Preasfânta, liniștită și luminoasă, așezată lângă Pruncul pe Care L-a înfășat ea însăși, așezându-L în iesle. Nicio urmă a durerilor și a ostenelii care urmează de obicei nașterii; căci se cuvenea ca aceea cu trup și suflet feciorelnic, nezămislind în patimi, să nu nască în dureri. Fecioară întru zămislire, fecioară întru naștere și după nașterea Mântuitorului, ea vestește astfel femeilor bucuria și izbăvirea de blestemul pus asupra Evei, cea dintâi mamă, în ziua căderii (Facerea 3, 16).

Un nou fel de viețuire începe astăzi pentru firea omenească: căci, precum Dumnezeu a ales fecioria pentru a Se naște după trup în lumea aceasta, tot așa, prin feciorie, El voiește să intre și să crească în chip duhovnicesc în sufletul fiecărui creștin care viețuiește luând ca pildă purtarea Maicii lui Dumnezeu.

Maica Domnului “Stareţa” l-a salvat pe poștașul Mănăstirii Pantocrator

   Stareța Athonului

Maica Domnului “Stareţa” l-a salvat pe poștașul Mănăstirii Pantocrator

Închinoviat la Mănăstirea Pantocrator în anul 1938, părintele Palaretos avea ascultarea de poștaș al mănăstirii. Nu a folosit niciodată un animal de povară. În fiecare zi se ducea și venea pe jos de la Kareia, purtând corespondența și orice lucru îi era solicitat de părinți, fiind ascultător față de toți. Acest drum l-a făcut zi de zi, ani la rând, iarnă sau vară, fie ger sau toropeală.

Într-o iarnă, pe când se întorcea de la Kareia la mănăstire, crezând că va ajunge la poarta mănăstirii înainte de apusul soarelui, a fost surprins de o furtună de zăpadă atât de puternică, încât nu mai vedea pe unde să pășească. Cerul se întunecase, iar traseul era foarte greu din cauza zăpezii.

Atunci, părintele Palaretos a început a se ruga Maicii Domnului „Stareța”, ocrotitoarea mănăstirii, cerându-i cu glas tare să-l ajute.

Și, deodată, lângă el a apărut o monahie cu un felinar în mână, care mergea înaintea lui, arătându-i calea.

Așa a ajuns la intrarea în mănăstire. Însă nu înțelegea cum s-a petrecut aceasta. Cum putea merge o femeie prin Sfântul Munte?

Părintele Palaretos a fost salvat chiar de Maica Domnului „Stareța”!

Apoi, monahul a spus părinților din mănăstire minunea pe care a făcut-o Maica Domnului cu el, iar fața îi strălucea de bucurie. Părinții au coborât cu toții la biserică și au înălțat rugăciuni de mulțumire și de laudă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „Stareța” pentru grija care o are față de Mănăstire.

„Maica Domnului are grijă de noi toți în mod tainic și minunat!
Ea este mama noastră din ceruri, care ne știe și bucuriile și tristețile.
Ea ne înțelege cel mai bine și ne ocrotește mereu.
Ea a avut grijă de Fiul Său, Unul Născut în ieslea din Betleem.
Acum are grijă și de noi, ne învață și ne luminează inima cu rugăciunile ei.”
Preluare: doxologia.ro

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Stareţa” (Gherontissa) – 2 decembrie

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Stareţa” (Gherontissa) – 2 decembrie

Istoria ei are rădăcini adânci, din moment ce tradiţia menţionează că ea este un dar făcut Mănăstirii Pantocrator de către împăratul bizantin Alexie I Comnen. Reprezintă o copie a icoanei în mozaic a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Grabnic Ascultătoare”, care se găsea în Sfânta Mănăstire Pantocrator din Constantinopol, construită de către acelaşi împărat. Este singura icoană portabilă care reprezintă pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu întreagă şi în poziţie de rugăciune.
Icoana a dobândit Denumirea de „Stareţă” mai târziu, după o minune deosebită a Născătoarei de Dumnezeu. Locul ei iniţial era în Sfântul Altar, în spatele Sfintei Mese. Aşadar, în timp ce icoana se afla încă în acel loc, trăia un stareţ foarte virtuos, dar înaintat în vârstă şi muribund din cauza unei boli. El şi-a cunoscut sfârşitul prin descoperire dumnezeiască şi a dorit să se împărtăşească cu preacuratele şi făcătoarele de viaţă Taine ale Domnului nostru. De aceea, el l-a şi rugat pe ieromonahul de rând, care slujea în acea zi, să termine mai repede Dumnezeiasca Liturghie. Însă ieromonahul nu s-a supus imediat dorinţei stareţului şi a continuat să slujească încet. În felul acesta, a fost nevoită să intervină însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a schimba dispoziţia preotului slujitor. S-a auzit, prin urmare, deodată vocea ei din icoană, care i-a poruncit în repetate rânduri să termine cât mai repede Dumnezeiasca Liturghie, încât să apuce stareţul să se împărtăşească. Aşa s-a şi petrecut. De îndată ce s-a împărtăşit stareţul, a adormit; de atunci i-au dat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi icoanei sale denumirea de Stareţa, datorită strânsei sale legături cu stareţul. După acest fapt, icoana a fost mutată şi aşezată în afara Sfântului Altar, pe coloana stângă a naosului central, unde se află până astăzi, pentru ca pelerinii să i se poată închina.
Icoana are înălțimea de 196 centimetri si lățimea de 76 centimetri. Ferecătura de argint, lucrare de o înaltă artă, a fost realizată în urma dorinţei Preasfintei Născătoare, cu cheltuiala unei femei bogate din Constantinopol. Vasul mare de lut pentru păstrarea uleiului, reprezentat pe acoperământ, a fost realizat spre aducerea aminte a minunii pe care a făcut-o Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în secolul al XVII-lea, într-o vreme în care Mănăstirea nu mai avea deloc untdelemn.
Icoana a fost aşezată într-un proschinitar de marmură, lucrat cu măiestrie, făcut cu cheltuiala şi grija Părintelui Teofil din Lemnos, fost stareţ al Mănăstirii.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „Stareţa” săvârşeşte mulţime de minuni pentru cei ce aleargă la ea cu credinţă. Femeilor sterpe le dăruieşte copii, celor suferinzi de cancer şi de diferite boli le dă sănătate, elevilor iluminare şi diferitelor nevoi ale oamenilor le aduce degrabă rezolvare, ca „Grabnic Ascultătoare”; în acest fel, ea este călăuză a credincioşilor şi sfătuitoare sigură în viaţa lor. „Stareţa” dă o bucurie şi binecuvântare deosebită creşterii sau înfăptuirii oricărei lucrări bune, după cum mărturisesc pelerini evlavioşi care au crescut şi au progresat în muncile lor, în urma contactului cu această icoană a „Stareţei”.
Chipul ei este foarte dulce la vedere, plăcut şi plin de milă, lăsând fiecărui pelerin simţiri de bucurie, satisfacţie, jubilare, nădejde, mângâiere şi compătimire, arătând că aleargă spre întâmpinarea nevoii copiilor ei şi că îi alină întotdeauna pe credincioşii săi.
Icoana este prăznuită în ziua de 2 decembrie, în aceasta zi făcându-se amintire de o minune săvârșită de Maica Domnului Gherontissa în anul 1948, când Mănăstirea Pantocrator a fost salvată dintr-un incendiu prin intervenția minunată a Maicii Domnului. Datorită acestei minuni, icoana mai este numită și „Pyrosoteira”, adică „Izbăvitoarea de foc”.

Icoana Maicii Domnului „Stareţa” (Gherontissa) de la Mănăstirea Pantocrator – Athos este prăznuită în ziua de 2 decembrie

Icoana Maicii Domnului „Stareţa” (Gherontissa) de la Mănăstirea Pantocrator – Athos este prăznuită în ziua de 4 aprilie si 2 decembrie (în aceasta zi făcându-se amintire de o minune săvârșită de Maica Domnului Gherontissa în anul 1948, când Mănăstirea Pantocrator a fost salvată dintr-un incendiu prin intervenția minunată a Maicii Domnului). Datorită acestei minuni, icoana mai este numită și „Pyrosoteira”, adică „Izbăvitoarea de foc”.
Tradiţia menţionează că ea este un dar făcut Mănăstirii Pantocrator de către împăratul bizantin Alexie I Comnen. Reprezintă o copie a icoanei în mozaic a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Grabnic Ascultătoare”, care se găsea în Sfânta Mănăstire Pantocrator din Constantinopol, construită de către acelaşi împărat. Este singura icoană portabilă care reprezintă pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu întreagă şi în poziţie de rugăciune. Icoana a dobândit Denumirea de „Stareţă” mai târziu, după o minune deosebită a Născătoarei de Dumnezeu. Locul ei iniţial era în Sfântul Altar, în spatele Sfintei Mese. Aşadar, în timp ce icoana se afla încă în acel loc, trăia un stareţ foarte virtuos, dar înaintat în vârstă şi muribund din cauza unei boli. El şi-a cunoscut sfârşitul prin descoperire dumnezeiască şi a dorit să se împărtăşească cu preacuratele şi făcătoarele de viaţă Taine ale Domnului nostru. De aceea, el l-a şi rugat pe ieromonahul de rând, care slujea în acea zi, să termine mai repede Dumnezeiasca Liturghie. Însă ieromonahul nu s-a supus imediat dorinţei stareţului şi a continuat să slujească încet. În felul acesta, a fost nevoită să intervină însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a schimba dispoziţia preotului slujitor. S-a auzit, prin urmare, deodată vocea ei din icoană, care i-a poruncit în repetate rânduri să termine cât mai repede Dumnezeiasca Liturghie, încât să apuce stareţul să se împărtăşească. Aşa s-a şi petrecut. De îndată ce s-a împărtăşit stareţul, a adormit; de atunci i-au dat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi icoanei sale denumirea de Stareţa, datorită strânsei sale legături cu stareţul. După acest fapt, icoana a fost mutată şi aşezată în afara Sfântului Altar, pe coloana stângă a naosului central, unde se află până astăzi, pentru ca pelerinii să i se poată închina. Icoana are înălțimea de 196 centimetri si lățimea de 76 centimetri. Ferecătura de argint, lucrare de o înaltă artă, a fost realizată în urma dorinţei Preasfintei Născătoare, cu cheltuiala unei femei bogate din Constantinopol. Vasul mare de lut pentru păstrarea uleiului, reprezentat pe acoperământ, a fost realizat spre aducerea aminte a minunii pe care a făcut-o Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în secolul al XVII-lea, într-o vreme în care Mănăstirea nu mai avea deloc untdelemn. Icoana a fost aşezată într-un proschinitar de marmură, lucrat cu măiestrie, făcut cu cheltuiala şi grija Părintelui Teofil din Lemnos, fost stareţ al Mănăstirii. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „Stareţa” săvârşeşte mulţime de minuni pentru cei ce aleargă la ea cu credinţă. Femeilor sterpe le dăruieşte copii, celor suferinzi de cancer şi de diferite boli le dă sănătate, elevilor iluminare şi diferitelor nevoi ale oamenilor le aduce degrabă rezolvare, ca „Grabnic Ascultătoare”; în acest fel, ea este călăuză a credincioşilor şi sfătuitoare sigură în viaţa lor. „Stareţa” dă o bucurie şi binecuvântare deosebită creşterii sau înfăptuirii oricărei lucrări bune, după cum mărturisesc pelerini evlavioşi care au crescut şi au progresat în muncile lor, în urma contactului cu această icoană a „Stareţei”. Chipul ei este foarte dulce la vedere, plăcut şi plin de milă, lăsând fiecărui pelerin simţiri de bucurie, satisfacţie, jubilare, nădejde, mângâiere şi compătimire, arătând că aleargă spre întâmpinarea nevoii copiilor ei şi că îi alină întotdeauna pe credincioşii săi.
Acatist la Icoana Maicii Domnului „Stareţa” (Gherontissa):
https://www.ortodoxiaromana.com/pdf/Stareta.pdf

Icoana Făcătoare de minuni de la Manastirea Hodos-Bodrog, descoperită de un taur in pamant (mult ne ajuta mijlocirea Maicii Domnului)

Manastirea Hodos-Bodrog este una din cele mai vechi asezaminte monahale din tara noastra.

Se afla la 15 km distanta de orasul Arad, pe cursul inferior al Muresului.

Dupa o veche traditie locala, se spune ca manastirea ar fi o ctitorie a credinciosilor din imprejurimi. Traditia marturiseste ca un taur din turma unui pastor a scos la iveala dintr-o movila de pamint Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, iar pe locul unde s-a descoperit icoana a luat fiinta Manastirea.

Pentru a confirma datele traditiei, se mai pastreaza si astazi, in biserica manastirii, capul taurului care a descoperit icoana, precum si Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului.

Prima atestare documentara despre existenta manastirii o avem din anul 1177, iar informatiile unor istorici locali vorbesc despre existenta unor „calugari greci” (ortodocsi), la Hodos-Bodrog, inca din sec. al XI-lea.

Alte atestari avem in diferite documente din anii: 1213, 1233, 1278, 1293, cu unele derivatii ale denumirii de Hodos. in anul 1446 se generalizeaza denumirea de Bodrog, iar din anul 1784 apar amindoua impreuna: Hodos-Bodrog.

Actuala biserica dateaza din a doua jumatate a sec. XIV, fiind construita in stil bizantin triconc, din piatra si caramida romana. in interior este impodobita cu pictura „a fresco” din anul 1658, de catre pictorul Nicodim Diaconul. Restaurari ale picturii s-au facut intre anii 1938-1940 de catre pictorii At. Damian si C. Cenan si intre anii 2009-2010 de catre restauratorii Adriana Scarlatescu si Marius Oprea. Mobilierul si iconostasul au fost sculptate de catre staretul Ieronim Balintoni in anul 1940.

In exterior biserica este tencuita pe trei laturi, peretele de nord pastrindu-se netencuit. Este decorata cu nise exterioare, unele din ele fiind pictate „a fresco” de pictorul E. Profeta in anul 1968.

La sfirsitul sec. al XIX-lea mai era vizibila pe peretele de nord inscriptia „Hodos – egumen Mihail 1523”, iar pe peretele de miazazi, intr-o firida este mentionat anul unei restaurari – 1776.

Actualul ancadrament al usilor este facut in 1766 (an gravat deasupra usilor), iar pe doua pietre din exteriorul absidei drepte exista urmatoarele inscriptii: „1742 Nicolae Ioanovici am scris aicia” si „Ioan Dragoevici pravoslavnic roman”.

Din 1790 pina in 1976 biserica a avut si un pridvor inchis, refacut in 2000.

De-a lungul timpului au existat o serie de personalitati care si-au adus aportul la dainuirea acestui monument: Sava Brancovici – 1607; Sofronie, episcop la Lipova si Gyula – 1651; Isaia Diacovici – 1690; Eugeniu de Savoya, care a acordat protectie manastirii in anul 1716; calugarul protopsalt Naum Rimniceanu – 1788; Nicolae Iorga – 1906 si multi altii.

Dintre cladirile vechi se mai pastreaza turnul clopotnita, cladirea staretiei si o parte din zidul de incinta, pe latura de nord.

In sec. al XVIII-lea, aici isi faceau ucenicia tinerii care doreau sa ajunga preoti, remarcindu-se magistrul Timotei de Hodos – 1714, precum si arhimandritii Gheorghe si Vicentiu. Tot aici copiii taranilor din satele vecine au invatat scrisul si cititul.

Manastirea mai poseda si o valoroasa colectie de arta veche bisericeasca.

In ultimii ani s-au facut reparatii la intregul complex manastiresc, s-a creat o noua incinta, un turn clopotnita si poarta de intrare.

In prezent manastirea are un numar de 25 vietuitori.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Țarskoe Selo” – 27 noiembrie

Această icoană a fost dăruită Țarului Alexei Mihailovici de către unul din Patriarhii Răsăritului (se presupune că este vorba despre Sfântul Atanasie al Constantinopolului, prăznuit pe 28 octombrie).
Țarul Petru I a transferat icoana, împreună cu alte obiecte sfinte, de la Moscova, în noua sa capitală (Țarskoe Selo). În anul 1747, în Țarskoe Selo a fost construită Catedrala în cinstea icoanei Maicii Domnului „a Semnului”.
Înaintea icoanei s-au săvârșit rugăciuni mai ales în momente de cumpănă și catastrofă națională, precum ciuma din 1771 sau holera din 1731. Prin mijlocirea Maicii Domnului, Țarskoe Selo nu a fost atins de teribilele epidemii ce cuprinseseră Rusia. Rugăciunile rostite înaintea icoanei Maicii Domnului „Țarskoe Selo” au oferit izbăvire și de incendii și naufragii.
În icoană, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este însoțită de doi heruvimi. În copiile mai recente au fost adăugați, pe lângă heruvimi, Sfântul Apostol Petru, Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu și părinții Sfântului Ioan Botezătorul: drepții Zaharia și Elisabeta.
Icoana Maicii Domnului „Țarskoe Selo” este prăznuită impreună cu celelalte icoane ale Maicii Domnului „a Semnului” din sinaxarele rusești.

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Serafim Ponetaevski” – 27 noiembrie

Această icoană a fost zugrăvită în anul 1879 de către maicile de la Mănăstirea Sfântului Serafim de Sarov (Serafim Ponetaevski), aflată nu departe de Arzamas, în apropierea localității Ponetaevsk.
Mănăstirea a fost numită după Sfântul Serafim de Sarov de către întemeietoarea așezământului, o călugăriță de la Mănăstirea Diveevo.
La șase ani după ce a fost pictată, în 1885, icoana a devenit comoara sfântă a mănăstirii, după ce s-a arătat făcătoare de minuni. Atunci când maicile se rugau în timpul slujbelor, au observat cum chipul Maicii Domnului devenea luminos și plin de viață, ca și cum Preasfânta se afla acolo în biserică, prezentă, vie. Călugărițele au constatat această minune cu bucurie.
Îndată ce vestea s-a răspândit, la icoana Maicii Domnului din Serafim Ponetaevski au început să vină să se închine numeroși credincioși, mulți dintre ei primind vindecare de orbire și paralizie. Sunt consemnate 70 de astfel de vindecări minunate.
Această icoană este o copie a icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod.

Închipuiți-vă….

„Închipuiti-vă o femeie care leagănă în brațele ei pe Cel ce a făcut Cerul și Pamantul. Leagănă pe Cel care a făcut Marea și toate cele din ele. Cel ce a făcut toate ale Lumii, Stelele si Universul, cel ce a făcut Planetele și Galaxiile..

Toate stau în brațele unei Femei. Maica Domnului!

Maria cea plina de daruri a vorbit cu Dumnezeu, L-a ținut în brațe pe Dumnezeu, L-a alaptat pe Dumnezeu, L-a leganat pe Dumnezeu!”

Părintele Calistrat

Minunea Maicii Domnului din Egipt

• 

O fetiță din Egipt a căzut de la etajul doi al casei sale.

A fost internată în spital, dar a rămas cu un handicap la mâna dreaptă, ca urmare a accidentului.
După externare a plecat împreună cu părinții în pelerinaj la o icoană a Maicii Domnului din Ibyar.

După ce s-au rugat cu toții, fetița a cerut să fie fotografiată lângă icoana dragă ei.

Cănd au fotografia-o în fața icoanei, au văzut cu toții cum mâna dreaptă a Maicii Domnului din icoană ținea copilul de brațul cu handicap.
( Foto)

Maica Domnului nu ne lasă niciodată la greu. Trebuie doar să te rogi și să-i ceri ajutorul.
Icoanele Maicii Domnului sunt făcătoare de minuni, pentru că Maica Domnului e făcătoare de minuni.
Să nu uităm că atunci când Sfântul Apostol și Evanghelist Luca a pictat-O pe Maica Domnului, Aceasta a binecuvântat icoana, spunând: „Darul Celui ce S-a născut din mine și al meu să fie cu icoana aceasta”

Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk” – IZBĂVITOAREA DE EPIDEMII

• 

Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk” – IZBĂVITOAREA DE EPIDEMII

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Ozeriansk” se află în Mănăstirea Schimbării la Față – Kuriazsky, din localitatea Ozerianko, ce aparține de eparhia Harkov. Această icoană s-a proslăvit prin minuni în secolul al XVI-lea în Ozerianko.Arhivele Consistoriului din Harkov menționează: În această mănăstire (Kuriazsky), se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, numită „Ozeriansk” ce a fost proslăvită din timpurile cele vechi. Această icoană a fost descoperită în pustie, în timpul invaziilor tătare.Un bărbat a mers să cosească iarba pe un câmp dincolo de pădure. În timp ce cosea, a auzit deodată un țipăt omenesc. Atunci a văzut lângă coasa sa jumătate din icoana Maicii Domnului, iar cealată jumătate la rădăcinile copacului din preajmă, având o lumânare aprinsă înaintea sa.Atunci omul s-a oprit din cosit, a luat ambele jumătăți ale icoanei și le-a dus în coliba lui, așezându-le unite și s-a rugat înaintea icoanei. A doua zi, când s-a trezit de dimineață, nu a mai găsit icoana în locul în care o așezase în coliba lui, dar mergând acolo unde o descoperise în ziua precedentă, a aflat icoana lipită, având o mică cicatrice în locul tăieturii. Lângă icoană apăruse un izvor cu apa limpede, care nu existase până atunci în acel loc.Omul a mers și l-a înștiințat pe preotul locului, Teodor, care a raportat evenimentele episcopului său, primind binecuvântarea de a ridica o biserică din lemn cu hramul Nașterea Maicii Domnului, devenită ulterior Mănăstirea Kuriazsky.

Icoana este de tip Hodighitria, Maica Domnului fiind zugrăvită arătând spre Prunc. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are veșmântul de culoare roșie, iar mantia este albastră. Pruncul Hristos poartă veșmânt roșu și ține în mâna stângă o evanghelie, iar cu mâna dreaptă binecuvântează. Maica Domnului și Pruncul Hristos poartă același tip de coroană.Puterea harului lui Dumnezeu s-a manifestat frecvent prin icoana Maicii Sale, vindecând mulțime de bolnavi, mai ales pe cei asupra cărora „medicamentele sunt fără putere”.Locuitorii din Harkov ce se rugau înaintea Icoanei Maicii Domnului „Ozeriansk” au fost izbăviți de holeră în anii 1848, 1871 și 1883. Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk” este prăznuită pe 30 octombrie.

Rugăciune către Maica Domnului :

Rai de Dumnezeu sădit te-ai arătat Preacurată Născătoare de Dumnezeu, având în mijloc Pomul vieţii pe Domnul; din care mâncând nu vom muri niciodată; ci prin tine vom vieţui toţi viaţă mai bună; purtând arma Crucii peste noi, şi biruind pe vicleanul tiran, lăudându-te pe tine Fecioară în veci.Sprijin şi acoperământ, îmi eşti mie de Dumnezeu Născătoare fără prihană; că pe tine te am ajutătoare în supărări, în boli şi în nevoi, şi pe tine te cânt, ceea ce eşti nevinovată.Bucură-te lăcaşul cel preasfânt, lâna cea cu rouă dumnezeiască, fântână pecetluită a Râului celui nemuritor; păzeşte turma ta Stăpână, de tot felul de vrăjmaşi.
Născut-ai pe Unul din Treime, Care S-a îmbrăcat cu omenirea, preasfântă Maică Fecioară; pe care roagă-L să se mântuiască cei ce te laudă pe tine. Totdeauna sunt împresurat cu mari greutăţi ale păcatului, Preacurată; de aceea strig ţie : Uşurează-mă de dânsele cu mijlocirea ta cea dumnezeiască ! Că tu eşti folositoarea păcătoşilor preamărită, că ai născut pe Mântuitorul.
Înfrumuseţează sufletul meu Fecioară, care este biruit de urâciunea patimilor şi a gândurilor, şi cu chipuri de pocăinţă adevărată, întăreşte ticăloasa mea inimă; şi mă mântuieşte pe mine, care nădăjduiesc spre tine cu adevărat Fecioară.Ceea ce ai zămislit Strugurul cel nelucrat, care izvorăşte vinul iertării, Fecioară Maică, scapă-mă rogu-mă, de beţia patimilor.Luminează ochii inimii mele uşă a Luminii rogu-mă, gonind departe întunericul cel adânc al păcatului, de la ticălosul meu suflet; ca să te măresc şi să te cânt, şi cu dragoste să te laud pe tine cea pururea lăudată. Amin.

Sa aibă nădejdea lui în mine!

• 

Bătrânul Iosif Isihastul a spus într-o zi fiilor săi duhovni­ceşti:

Într-o zi eram apăsat de greutatea unei mari mâh­niri. M-am închis în chiliuţa mea, m-am aşezat pe scaun şi adunându-mi mintea, m-am dăruit rugăciunii ca să mă elibe­rez. Nu ştiu cât a ţinut această rugăciune făcută cu multă smerenie, dar la un moment dat am simţit înlăuntrul meu mângâiere şi m-am umplut de lumină, aşa cum se întâm­plă întotdeauna în astfel de situaţii, iar inima mea a fost inundată de dragoste dumnezeiască şi am ieşit din sine. Mă aflam înăuntrul unei lumini intense, iar înaintea mea se întindea o câmpie nesfârşită ca marea, fără să se vadă nicăieri orizontul. Mi se părea că mergeam spre răsă­rit, însă nu călcam pe pământ, nici nu simţeam vreo greu­tate sau îngrădire. Eram îmbrăcat în hainele mele sărăcă­cioase. Mergeam cu iuţime şi mă întrebam cum de se poate face aceasta fără efort, ce este ceea ce mi se întâmplă şi înco­tro mă îndreptam. Apoi am început să mă gândesc cum aveam să mă întorc înapoi, de vreme ce nu ştiam unde merg şi ce este acolo.

La un moment dat, m-am oprit şi am privit în jur cu ne­dumerire, însă fără să mă tem. Înaintea mea, la o oare­care distanţă, am auzit nişte voci şi m-am îndreptat acolo în grabă ca să-i întâlnesc pe cei care vorbeau şi să-mi spună ce se petrecea cu mine. Am ajuns lângă o adâncitură în pă­mânt, unde era amenajat un loc pentru coborâre. De acolo am văzut ieşind un general, care se purta cu mine cu multă familiaritate şi care mi se părea foarte cunoscut.

– Bine ai venit, Părinte Iosif! mi-a spus acela. Vino să te închini! Te aşteptam.

Eu mă sfiam şi mă ruşinam, pentru că eram îmbrăcat cu hainele mele vechi, rupte şi nespălate. Acela însă s-a apro­piat de mine, m-a luat de mână şi am coborât pe nişte scări frumoase, care coborau în spirală. Dedesubtul nostru se auzea o melodie frumoasă.

Când am ajuns jos – nu mi s-a părut că am coborât prea mult – am văzut o sală uriaşă, care părea mai degrabă pridvorul unei biserici, pentru că existau acolo străni foarte frumoase, pline de tineri luminoşi, care erau de aceeaşi vâr­stă şi frumuseţe şi care cântau acea cântare pe care o auzi­sem mai înainte. Văzând toate acestea, m-am oprit şi nu mai puteam face nimic, ci numai admiram măreţiile de acolo şi ascultam acea frumoasă melodie a psalmodiei. Povăţuitorul meu m-a lăsat acolo şi a intrat înăuntru înspre răsărit, unde se vedea biserica propriu-zisă. Acei tineri mă îndemnau să intru în una din străni şi se purtau cu mine cu atâta familiaritate, încât părea că mă cunosc de multă vreme şi că sunt prietenii mei cei mai apropiaţi. Dinăuntru, din biserica propriu-zisă, se auzea o altă cântare, care era închinată Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu. Eu voiam să mă lase să stau acolo undeva pe pardoseală şi să privesc această măreţie, însă în acea clipă s-a deschis uşa şi a intrat generalul care mă adusese până acolo. Acela m-a strigat cu bucurie:

– Vino, Părinte Iosif! Vino înăuntru! Mergem să te în­chini.

Dar eu tremuram şi nu mă mişcam din loc. Acela însă m-a luat de mână şi trecând printre acei tineri luminoşi, am ajuns la uşă. Când a deschis-o şi m-a tras înăuntru, am rămas nemişcat văzând în faţa mea acea nespusă măreţie, care nu ştiu dacă era biserică sau Cerul cu tronul lui Dumnezeu. Toată privirea, toată fiinţa mea s-a umplut de acea slavă şi lumină cu adevărat necreată şi negrăită.

Atunci am văzut înaintea mea minunata catape­teasmă a acestei măreţe biserici, din care ieşea toată slava şi măreţia, aşa cum izvorăşte lumina din soare. Apoi am zărit două icoane mari, de-a dreapta şi de-a stânga Uşilor Împărăteşti, una a Domnului nostru Iisus Hristos şi alta a Prea Curatei Maicii Sale şezând pe tron, care ţinea pe genun­chii ei pe Domnul cel mai înainte de veci ca Prunc. De îndată ce am putut să privesc mai bine, căci fusesem robit cu totul de cele văzute, am văzut că nu erau icoane, ci Însuşi Domnul şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu vii. Iar Preasfântul Prunc a strălucit atât de mult, încât dintr-o dată s-a făcut tăcere. Apoi au început să cânte preaslăviţii ofiţeri.

Atunci povăţuitorul meu mi-a făcut semn să mă apro­pii ca să mă închin şi m-a întors către Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu şi Mângâietoarea tuturor creştini­lor. Nu mi-am dat seama dacă m-am mişcat şi cât, dar în vreme ce eram întors spre Maica Domnului şi încercam să admir slava şi măreţia ei, povăţuitorul meu, care se vedea că avea multă familiaritate şi îndrăzneală, cu un ton rugător şi cu o voce foarte clară – pe care şi acum mi-o amintesc –, a spus către Maica Domnului:

– Stăpâna lumii, arată slava ta robului tău ca să nu se înece în mâhnire!

Atunci – ce să spun eu netrebnicul şi mai nevrednic de­cât toţi oamenii? – preasfântul ei chip a strălucit ca soa­rele şi am văzut-o clar, nu ca în icoană, ci vie şi întreagă – după puterea mea – pe Stăpâna şi Împărăteasa tuturor ţinând în braţele ei pe Mântuitorul lumii, pe Domnul nostru Iisus Hristos, plin de Har şi de măreţie.

De îndată ce am privit acea slavă dumnezeiască a Stăpânei noastre, nu am mai putut sta în picioare, ci am căzut la pământ şi am început să plâng şoptind:

– Stăpâna mea, Stăpâna mea, nu mă părăsi!

Atunci am auzit fericita, izvorâtoarea de miere şi mai pre­sus de toată mângâierea vocea sa care a spus povăţuito­ru­lui meu:

– Ia-l şi du-l acum la locul său să se nevoiască! Şi spune-i să aibă nădejdea lui în mine!

Am simţit atunci că cineva mă atinge pe umăr şi încer­când să mă scol, m-am trezit la locul meu, stând pe scaun aşa cum eram mai înainte şi rugându-mă, iar faţa mea era udată de lacrimi.

De atunci atâta dragoste şi evlavie simţeam faţă de Stăpâna noastră, încât numai numele ei mă umplea de bucu­rie duhovnicească. Cuvintele: „Să aibă nădejdea lui în mine” au fost de atunci înainte singura mea mângâiere.

Extras din Patericul Maicii Domnului– Arhim. Teofilact Marinakis, Editura Evanghelismos.

24 Octombrie 🍁Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”

• 

24 Octombrie
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”

Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” este prăznuită pe 23 iulie, 24 octombrie și 19 noiembrie.

„Bucuria tuturor celor necăjiți” este numele a cel puțin trei icoane făcătoare de minuni, asemănătoare la înfățișare. Pe 24 octombrie, Biserica prăznuiește icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Bolişaia Ordînka (Moscova), datorită unei minuni petrecute pe 24 octombrie 1688.

Eufimia, sora Patriarhului Ioachim (1674-1690) suferea de o boală incurabilă de foarte mulți ani. Nemaiprimind speranțe de viață din partea medicilor, aceasta s-a spovedit și împărtășit, pregătindu-se astfel de sfârșitul vieții acesteia pământești. Într-o dimineață, pe când se ruga, a auzit o voce care a zis: Eufimia, mergi la biserica Schimbării la față a Fiului meu. Acolo vei găsi o icoană numită „Bucuria tuturor celor necăjiți”. Cere preotului să-ți citească rugăciuni înaintea icoanei mele și să săvârșească Sfântul Maslu, ca să sfințească agheasma cu care trebuie să te stropească. Și te vei vindeca!

Ascultând sfatul primit în timpul rugăciunii, Eufimia a mers la biserică, unde după ce s-a rugat și a fost stropită cu aghiasmă, a primit vindecare. Această vindecare miraculoasă s-a petrecut pe 24 octombrie 1688.

În icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită în întregime, printre florile din Rai, cu brațele deschise și cu capul înclinat, pentru a putea primi rugăciunile creștinilor. Mântuitorul Hristos este zugrăvit deasupra, în nori, binecuvântând.

Deși stă în Rai, Maica Domnului este cu noi. Acest lucru este redat în această icoană prin faptul că Maica Domnului este înconjurată de credincioșii care se roagă, dar și de sfinții îngeri care le poartă rugăciunile către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

În alte versiuni ale icoanei, Maica Domnului este reprezentată stând pe nori și ținând Pruncul pe brațul stâng, nemaifiind înconjurată de florile Paradisului, ci având reprezentată deasupa Sfânta Treime.

Maica Domnului, deși este în Rai, ea ne primește și ascultă cu dragoste rugăciunile noastre, ale celor necăjiți, mijlocind către Fiul pentru noi. Mijlocirea ei neîncetată și dragostea de mamă ajută la vindecarea bolilor și potolirea necazurilor noastre.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

,, HARUL MEU SĂ FIE CU ACEASTĂ ICOANĂ!”

• 

Sunt cuvintele rostite de Maica Domnului când a văzut Icoana pictată de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca – binecuvantand-o.

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca , autorul Evangheliei după Luca și al Faptelor Apostolilor este cel dintâi , care a pictat chipul Maicii Domnului și al Măntuitorului Hristos.

De aceea a fost denumit și „Zugravul Maicii Domnului”.

El a pictat peste 70 de Icoane cu Maica Domnului, la multe din ele , a avut-O drept model pe Insăși Maica Domnului.

Despre el Sfântul Ioan Damaschin a spus :

Maica Domnului însăși binecuvântând-o i-a spus : ‘HARUL MEU VA FI CU EA.’
El a fost considerat – Cel mai plin de har dintre toți Apostolii. „

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, a fost unul din cei 70 de Apostoli ai Domnului Hristos, iar împreună cu Cleopa s-au întâlnit în ziua Învierii Măntuitorului, cu Acesta, pe drumul spre Emaus. ( Luca 10,1)

După răspândirea Apostolilor în lume pentru a propovădui Cuvântul Domnului, el merge în Grecia , iar mai târziu l-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel în a doua lui călătorie misionară, devenind Ucenicul lui și rămânând-i alături pănă la moartea Apostolului Pavel.( Faptele Apostolilor)

A trăit 84 de ani, a murit în Boetia, iar pe locul unde el a fost inmormantat, Dumnezeu a făcut să plouă cu Colurie ( un fel de doctorie din apă și trandafir , sau alte plante) ca remediu pentru bolile de ochi, asta pentru că Sfântul Apostol și Evanghelist Luca , a fost și medic.
De acee a fost considerat ” Cel mai plin de Har dintre toți Apostolii „

Sfintele lui Moaște au fost puse alături de cele ale Sfintilor Apostoli Timotei și Andrei , sub Sfânta Masă, în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, în timpul domniei fiului Împăratului Constantin.

Pentru rugăciunile Sfăntului Apostol și Evanghelist Luca, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi.

Icoana din fotografie pictată de Sfântul Apostol și Evangelist Luca , este una din cele mai cunoscute Icoane făcătoare de minuni. Ea l-a însoțit pe Sfântul Apostol Luca în călătoriile lui misionare.
Această Icoană binecuvântată de Însăși Maica Domnului, s-a arătat în 7 locuri diferite , în perioade de timp diferite, făcând nenumărate minuni pentru cei ce se roagă înaintea ei.
Se spune că înaintea acestei Icoane, se închină și Îngerii.
Această Icoană se găsește din anul 2004 la Mănăstirea ” Adormirea Maicii Domnului” din Tihvin ( Rusia).

Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Cosma de Yakhrom” este prăznuită pe 14 octombrie.

• 

🍁Joi, 14 Octombrie
🍁Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Cosma de Yakhrom” este prăznuită pe 14 octombrie.

Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Cosma de Yakhrom” i s-a arătat Sfântului Cosma (18 februarie) atunci când îl însoțea pe învățătorul său.

Nu departe de vechiul oraș Vladimir, lângă un izvor care alimenta râul Yakhrom, doi călători, un proprietar de pământuri bolnav și ucenicul său, Cosma, au oprit să se odihnească. Obosit de călătorie, bolnavul a adormit. Deodată, Cosma a observat o lumină orbitoare care venea dinspre un copac din apropiere și a auzit o voce misterioasă: Îngrijește-te să înțelegi cuvintele Vieții. Trăiește o viață plăcută lui Dumnezeu și caută bucuria celor neprihăniți, ca apoi să te bucuri de binecuvântările veșnice.

În copac, tânărul Cosma a zărit o icoană a Maicii Domnului. El a luat cu evlavie icoana și a așezat-o pe învățătorul său cel bolonav, care mai apoi s-a trezit vindecat în mod minunat.

După ce ucenicia s-a terminat, Cosma a mers la Lavra Peșterilor din Kiev. După ce a fost tuns în monahism, i-a uimit prin asceza sa chiar și pe călugării cu experiență.

După mulți ani, Sfântului Cosma i s-a arătat un înger, spunându-i să se întoarcă la locul unde a găsit icoana. Îndeplinind porunca, el a mers pe malul râului Yakhrom, acolo unde o descoperise. Când a ajuns, locul s-a umplut din nou de o lumină greu de descris. Aici, sfântul a fondat o mănăstire cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” și a așezat icoana făcătoare de minuni în biserica mănăstirii.

Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Cosma de Yakhrom” este prăznuită în ziua descoperirii sale, pe 14 octombrie. Monahul Cosma a trecut la Domnul pe 18 februarie 1492 și a fost trecut de Biserică în rândurile sfinților.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

🍁Icoana Maicii Domnului din Catedrala Mitropolitană – de peste 125 de ani protectoare a credincioșilor

• 

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a aflat pentru o vreme în biserica de la „Academia Teologică” (Seminarul Teologic) din Mănăstirea Socola, România.

Pe 1 februarie 1854, icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma Bisericii „Schimbarea la Față a Domnului” a început să plângă la sfârșitul Sfintei Liturghii. Primul care a observat minunea a fost paraclisierul, apoi ieromonahul Isaia, care l-a înștiințat pe Episcopul Filaret Scriban, rectorul seminarului.

Episcopul Filaret a scos icoana din cadru și a examinat-o, crezând că este stropită cu aghiasma săvârșită de ziua Sfântului Trifon (1 februarie). După ce a șters icoana cu un prosop, a așezat-o din nou în cadru. Apoi episcopul a cerut tuturor să părăsească biserica, după care a încuiat ușile. Seara, când s-a întors în biserică pentru a săvârși Vecernia împreună cu elevii și profesorii, au observat că din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curgeau șiroaie de lacrimi.

Vestea minunii petrecute la Iași s-a răspândit în scurt timp în toată România, pelerinii adunându-se la mănăstire pentru a se ruga Maicii Domnului. Știrea că la Iași plânge o icoană a Maicii Domnului s-a răspândit imediat și în Rusia. Unii dintre credincioșii ruși consideră icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola ca fiind cea despre care a scris Lev Tolstoi în romanul Război și pace.

Lacrimile au continuat să curgă din icoană în fiecare zi, până la sfârșitul lunii aprilie. Spre sfârșitul lunii aprilie, icoana lăcrima tot mai rar, la intervale de două, trei, cinci, zece și chiar cincisprezece zile. Apoi lacrimile s-au oprit, dar credincioșii alergau din toate părțile să sărute sfânta icoană, așa cum aleargă până astăzi.

În timpul Războiului Crimeei (1854-1856), comandantul armatei austriece a auzit că icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola lăcrimează și a trimis un colonel pentru a investiga. Colonelul a șters icoana cu un prosop, după care a cercetat-o cu atenție. Deodată, din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu au început să curgă lacrimi. Uimit, colonelul a sărutat icoana spunând: Aceasta este o mare minune!

Episcopul Melchisedesc Ștefănescu (unul dintre primii martori) a relatat minunea în lucrarea Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor (apărută la București în anul 1890) și a adăugat unele păreri personale despre semnificația acesteia. El știa că icoanele plâng înainte de mari calamități sau nenorociri pentru Biserică sau țară.

Afirmațiile episcopului s-au dovedit corecte. Soldații austrieci au ocupat Moldova în timpul Războiului Crimeei, cauzând multe neajunsuri locuitorilor. Mănăstirea Socola a fost desființată în anul 1886, iar Seminarul a fost mutat în centrul orașului Iași.

După construirea Catedralei Mitropolitane din Iași, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola a fost așezată vizavi de moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, fiind ferecată în argint de boierul Nicolae Roznovanu, și având lățimea de 80 cm și înălțimea de 100 cm.

MAICA DOMNULUI IERUSALIM – 12 OCTOMBRIE

• 

Icoana Maicii Domnului din Ierusalim (alta decât Icoana Maicii Domnului „Ierusalimitissa” de la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani) a fost pictată, conform Tradiției, de Sfântul Evanghelist Luca, după 15 ani de la Înălțarea Domnului în Ghetsimani.
În anul 463, icoana a fost mutată la Constantinopol de către împăratul Leon I și așezată în Biserica „Izvorul Tămăduirii”. Armata bizantină a purtat în luptă icoana Maicii Domnului din Ierusalim, atunci când sciții au invadat Constantinopolul.
În 988, icoana a fost mutată la Korsun, fiind oferită Sfântului Cneaz Vladimir. Când locuitorii Novgorodului s-au creștinat, Sfântul Vladimir le-a dăruit această icoană. Țarul Ivan cel Groaznic a cucerit Novgorodul, iar în anul 1571 a mutat icoana Maicii Domnului în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova.
În timpul invaziei napoleoniene din 1812, icoana originală a fost furată de francezi și dusă în Catedrala Notre-Dame​ din Paris. În Catedrala Adormirii Maicii Domnului a fost așezată o copie identică a icoanei Maicii Domnului din Ierusalim. Copia icoanei are zugrăviți pe margine pe Sfinții Apostoli, dar și mucenici.

MAICA DOMNULUI KALUGA – 12 OCTOMBRIE

• 

Icoana Maicii Domnului din Kaluga a fost descoperită în anul 1748, în satul Tinkova, lângă Kaluga, în casa proprietarului de pământuri Vasile Kondratevici Kitrov.
Două slujnice ale acestuia au fost puse să facă curățenie în podul casei. Una dintre ele, Evdochia, era cunoscută pentru temperamentul ei și pentru limbajul dur și chiar indecent pe care-l folosea. Cealaltă slujnică era modestă și serioasă.
Ele au descoperit un pachet mare, învelit într-un sac de pânză. Deschizându-l, au găsit o icoană care înfățișa o femeie îmbrăcată în haine negre, cu o carte în mână. Crezând că femeia din icoană era o călugăriță care vrea să o aducă pe Evdochia pe calea cea bună, cealaltă fată a atenționat-o că se poartă necuviincios și că arată lipsă de respect față de stareța din icoană.
Evdochia a luat în derâdere cuvintele și mustrările colegei sale și, devenind din ce în ce mai furioasă, a scuipat icoana. Pe loc, ea a început să tremure și a căzut jos leșinând. De asemenea, a orbit și a muțit. Tovarășa ei, speriată, i-a povestit stăpânului ce s-a întâmplat.
În noaptea următoare, Împărăteasa Cerului s-a arătat părinților Evdochiei și le-a spus că fiica lor s-a purtat cu necuviință și impertinență față de aa, și le-a poruncit să citească un paraclis în fața icoanei insultate, apoi să stropească bolnava cu apă sfințită în timpul paraclisului.
După ce s-a săvârșit paraclisul, Evdochia și-a revenit, iar Vasile Kitrov a luat icoana și a așezat-o în propria sa casă, unde a continuat să dea vindecare celor ce se apropiau cu credință. Mai târziu, icoana a fost așezată în biserica parohiei Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din satul Kaluga. În prezent, icoana se află în Catedrala din Kaluga.
Prin intermediul acestei icoane, Maica Domnului a oferit în mod repetat apărare pământului Rusiei în perioadele dificile.
Sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului din Kaluga din 2 septembrie a fost stabilită în amintirea izbăvirii de ciumă din anul 1771. O a doua zi de prăznuire a fost stabilită la 12 octombrie, în amintirea ocrotirii orașului Kaluga de invazia franceză din anul 1812. În anul 1898 a mai fost stabilită o zi de prăznuire, la 18 iulie, ca mulțumire față de Maica Domnului pentru că a protejat orașul împotriva holerei.
Icoana mai este prăznuită, de asemenea, și în prima duminică din Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Sărbători în cinstea Maicutei Domnului

• 

Maica Domnului are in calendarul ortodox 9 zile de pomenire

💒☦ 8 septembrie – Nasterea Maicii Domnului,

💒☦ 1 octombrie – Acoperamantul Maicii Domnului,

💒☦ 21 noiembrie – Intrarea in biserica a Maicii Domnului,

💒☦ 9 decembrie – Zamislirea Sfintei Fecioare de catre Sfanta Ana,

💒☦ 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului,

💒☦ 25 martie – Buna Vestire,

💒☦ 2 iulie – Asezarea vesmantului Nascatoarei de Dumnezeu in Vlaherne,

💒☦ 15 august – Adormirea Maicii Domnului

💒☦ 31 august – Punerea in racla a braului Maicii Domnului.

Icoana Maicii Domnului „Acatist” – „Prevestitoarea” de la Mănăstirea Zografu este prăznuită pe 10 octombrie.

• 

În veacul al XIII-lea, după ce Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282) a semnat nelegiuita unire cu Roma de la Lyons, monahii din Sfântul Munte au trimis împăratului o scrisoare prin care înfierau această unire eretică şi îl rugau pe împărat să se lepede de aceasta şi să se întoarcă la Ortodoxie. Hotărât să impună cu forţa unirea Bisericilor, pentru ca papa să acorde sprijinul său politic Imperiului Bizantin – pe care tocmai îl reîntregise în urma ocupaţiei latine –, Împăratul Mihail Paleologul, sfătuit de Patriarhul Ioan Vekkos (1275-1282), s-a ridicat împotriva monahilor pe care până atunci îi protejase şi a trimis soldaţi latini în Muntele Athos pentru a-i supune, cu preţul unor masacre sângeroase, pe monahii care nu voiau să recunoască această unire închipuită. După ce i-au spânzurat pe toţi Părinţii din Sinaxa Sfântului Munte (forul conducător al Athosului) şi au omorât mulţime de monahi din Mănăstirile Vatoped şi Iviron, soldaţii s-au repezit cu sălbăticie diavolească şi ucigaşă asupra Mănăstirii Zografu. În vremea aceea, în Mănăstirea Zografu viețuia un monah cu frică de Dumnezeu, care avea ascultare la via din apropierea mănăstirii. Acest părinte avea obiceiul să citească de mai multe ori pe zi Acatistul Maicii Domnului. În ziua în care soldaţii latini se îndreptau spre Mănăstirea Zografu, pe când călugărul citea acatistul, și rostea cu evlavie „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”, a auzit de la icoana Maicii Domnului numită „Acatist” sau „Prevestitoarea”, pe care o avea cu el, următoarele: „Bucură-te și tu, bătrânule!”. Auzind aceste cuvinte, bătrânul monah s-a înfricoșat, dar Maica Domnului a continuat: „Nu te teme, du-te în mănăstire și spune călugărilor să nu deschidă astăzi poarta, iar cei care sunt mai slabi în credință să se ascundă, că vin dușmanii mei și ai Fiului meu”. Ajungând la mănăstire, bătrânul a văzut icoana care îi vorbise în chilia sa, că atârnă acum deasupra porților mănăstirii. Luând-o în brațe, a mers la stareț și i-a vestit toate. Fericitul Egumen Toma, adunând obștea, le-a spus despre cele ce se vor întâmpla și i-a întărit prin cuvinte duhovnicești. Cei care erau mai fricoși au fugit și s-au ascuns în pădure, iar starețul împreună cu 25 de călugări s-au închis într-un turn, luând cu ei și icoana care îi vorbise bătrânului. Nu după mult timp, au apărut cruciații și au cerut să li se deschidă poarta mănăstirii, dar starețul le-a răspuns: „Plecați de aici, noi nu avem împărtășire cu voi, iar papei nu ne vom supune niciodată”. Soldații papei, forțând porțile și intrând în mănăstire, au adunat de jur împrejurul turnului lemne și crengi uscate și le-au dat foc, arzându-i de vii pe călugări. După plecarea cruciaților, călugării care stătuseră ascunși s-au întors în mănăstire și au aflat în turnul în care arseseră ceilalți monahi numai icoana Maicii Domnului, neatinsă de flăcări, dar înnegrită de fum. În amintirea acestei minuni, mai târziu, în stânga bisericii mari s-a ridicat un Paraclis închinat Adormirii Maicii Domnului, în care au așezat icoana Maicii Domnului „Acatist” sau „Prevestitoarea”. Călugării bulgari o numesc simplu „Hairiovo”, adică „Bucură-te”. Locul unde a avut loc arătarea minunată a Maicii Domnului este cunoscut până astăzi sub numele de Herovo. Ferecătura acestei icoane a fost făcută pe cheltuiala monahului Serafim (fostul negustor din Sankt-Petersburg Simeon Komarov) de la Mănăstirea Rusikon,, care în martie 1847, în prezența monahilor bulgari, personal a îmbrăcat minunata icoană cu podoaba de argint.

MAICA DOMNULUI KORSUN – 9 OCTOMBRIE

• 

Icoana Maicii Domnului din Korsun este considerată a fi una dintre icoanele pictate de Sfântul Evanghelist Luca. Această icoană a fost păstrată în Efes, cu mare cinste. Pe 9 octombrie 988, o copie a acestei icoane a fost mutată de la Korsun la Kiev de către Sfântul și Marele Cneaz Vladimir (prăznuit pe 15 iulie), fiind cunoscută sub numele de „Icoana Maicii Domnului din Korsun”. Mai târziu, această icoană a fost mutată la Novgorod, și de acolo la Moscova, în Catedrala „Adormirii Maicii Domnului” din Kremlin.
O altă copie a Icoanei Maicii Domnului din Korsun a fost adusă din Grecia în Rusia de Sfânta Eufrosina de Poloțk (prăznuită pe 23 mai), în 1162.
Sfânta Eufrosina a fondat Mănăstirea Mântuitorului din Poloțk. Când a aflând că la Menignus în Grecia se afla o copie a icoanei pictată de Sfântul Apostol Luca, a trimis daruri bogate Împăratului bizantin și Patriarhului Luca Chrysoverghi, cerându-le să-i trimită această icoană.
Icoana a fost trimisă în Rusia de la Efes și în drumul ei a trecut prin Korsun. La cererea locuitorilor acestui oraș, a rămas acolo aproximativ un an, devenind cunoscută ca Icoana Maicii Domnului din Korsun.
În anul 1239, icoana a fost mutată în Toropeţ, cu ocazia cununiei fiicei cneazului din Poloțk, prințesa Alexandra de Poloțk cu Sfântului Cneaz Alexandru Nevski (prăznuit pe 23 noiembrie), unde a rămas până în 1917.
Icoana Maicii Domnului din Korsun este menţionată şi în viaţa Sfintei Doroteea de Kaşin (prăznuită pe 24 septembrie), care a găsit o icoană a Maicii Domnului din Korsun între ruinele unei mănăstiri, a păstrat-o în chilia ei, icoana devenind cunoscută prin minunile săvârşite (sec. XVI).

Cea mai recentă minune a Maicii Domnului din Betleem

• 

• 

Nu există nicio îndoială că trăim vremuri grele. Sigur că s-ar putea ca pentru ţara noastă lucrurile să fie încă şi mai grele din pricina apostaziei noastre: majoritatea elenilor de ani de zile trăiesc fie departe de Dumnezeu, fie având o legătură cu Dumnezeu care ţine de uzanţă, de datină, folclorică! Se mai întreabă apoi cineva de ce există această criză în Elada… Se apropie zilele în care trebuie să alegem partidul care va ajuta Elada şi cei mai mulţi se orientează din nou spre un fost mare partid (din cele două). Pentru că simt că dacă nu fac asta, ne va ajunge un mare rău în Elada. Dar chiar, credinţa în Dumnezeu unde a dispărut?

Astăzi dimineaţă, la radio, am transmis marea şi minunata întâmplare ce a avut loc în urmă cu aproximativ două luni în Ţara Sfântă a Ierusalimului. Este vorba despre o intervenţie minunată a Maicii Domnului în vremurile noastre grele. Ca să prindem curaj şi putere. Întâmplarea ne-au povestit-o în urmă cu aproape o lună părinţii aghiotafiţi [din obştea Sfântului Mormânt – n.tr.], care slujesc ca străjeri la locul de pelerinaj din Sfântul Betleem. Sâmbăta trecută (26 mai 2012), am avut bucuria de a mă afla din nou la Betleem. Acolo, m-am întâlnit la stăreţie cu Epitropul patriarhal la Betleem, Înaltpreasfinţitul Teofilact, Arhiepiscop de Iordan. După ce am vorbit despre minunea respectivă, m-a sfătuit să vorbesc din nou cu părinţii locului de pelerinaj al Naşterii şi şi-a dat binecuvântarea şi permisiunea să transmit de la radio minunata întâmplare.

Astăzi dimineaţă, când am relatat această minune de la radio, a existat un uriaş interes din partea a foarte mulţi ascultători. Ne cereau să o postăm, ca să aibă acces uşor la ea şi s-o transmită şi altora. Vă transcriem deci minunea spre slava Sfântului nostru Dumnezeu Treimic şi a Preasfintei Maicii Lui şi a noastre.

În după amiaza Marii Luni [9 aprilie 2012 – n.tr.], când Bazilica Naşterii din Betleem rămăsese deja aproape goală, părinţii încă mai erau acolo unde slujesc, la câţiva metri mai încolo de scara care duce în Preacinstita Peşteră a Dumnezeieştii Naşteri. La un moment dat, au văzut un bărbat apropiindu-se emoţionat de locul în care erau, luând doua lumânări şi îndreptându-se emoţionat spre icoana Maicii Domnului – Betleemiţa. Acolo, înaintea ei, le-a aprins şi înlăcrimat s-a întors către monahii, care îl priveau nedumeriţi. Le-a spus că este musulman din regiunea Betleemului şi că în ziua anterioară a văzut-o pe Maica Domnului în somn. Însăşi Doamna Născătoarea de Dumnezeu l-a chemat să meargă în locul unde s-a născut Fiul ei, să treacă prin poarta joasă, să înainteze spre dreapta, să intre în spaţiul care există acolo, s-o găsească şi să-i aprindă două lumânări.

Acest bărbat nu fusese în bazilica din Betleem decât în urmă cu mulţi ani, pe când era copil, şi nu-şi amintea nimic despre biserică. Când a ajuns în acea după amiază, şi-a lăsat maşina cu luminile de avarie aprinse în faţa curţii mari a locului de pelerinaj (în spaţiul în care nu este permisă staţionarea). În maşină aştepta şi soţia lui. Când a ajuns deci cu pas grăbit înaintea intrării joase a bazilicii, a conştientizat că locul era exact aşa cum îl descrisese Sfânta Născătoare de Dumnezeu. A trecut în partea dreaptă a bisericii lui Iustinian şi a intrat în arcul drept al bisericii, în spaţiul care aparţine ortodocşilor, a cărui scară conduce spre Peştera Naşterii Domnului. Icoana Născătoarei de Dumnezeu se afla exact acolo unde ea însăşi îi spusese şi faţa ei era aceea pe care o văzuse…

Era Preasfânta – „Betleemiţa”! Această icoană făcătoare de minuni constituie icoana praznicală a bazilicii Naşterii şi este aşezată într-un frumos proschinitar, în dreapta scării care duce în Preacinstita Peşteră. Chipul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu în această icoană debordează de nesfârşită afecţiune şi linişte, iar zâmbetul uşor de pe faţa ei veseleşte sufletele pelerinilor.

Icoana este îmbrăcată cu ţesături preţioase foarte fastuoase şi pietre preţioase. Nu există date precise despre originea icoanei, dar tradiţia susţine că ea vine din Rusia şi o pune în legătură cu ţarina ruşilor Ecaterina. Aceasta, când a vizitat Ţara Sfântă, în urma unei minuni pe care a făcut-o Născătoarea de Dumnezeu cu ea, a dăruit veşmintele ei de ţarină, ca să fie „îmbrăcată” Stăpâna lumii întregi. A oferit chiar şi bijuteriile ei, ca să fie aşezate în icoană şi a hotărât ca pe viitor ţarinile să nu mai poarte rubine, încât acest lucru să rămână un privilegiu exclusiv al Maicii Domnului.

Aşadar, această icoană a venerat-o musulmanul, care a ajuns în bazilica Naşterii târziu, în după amiaza Lunii celei Mari. Fireşte, nu ştia greceşte, aşa că dialogul (chiar dacă de câteva minute) cu părinţii locului de pelerinaj a avut loc în arabă.
După ce le-a explicat că a văzut-o pe Maica Domnului şi cum i-a descris cu exactitate bazilica Naşterii, a adăugat: „Mi-a spus [Născătoarea de Dumnezeu] să le spun celor pe care îi voi găsi aici [părinţilor care slujesc acolo] că Fiul ei va veni din nou şi-i va lua cu El pe toţi aceia care sunt aproape de El”.

Musulmanul le-a transmis o veste incredibilă!!! Părinţii au încercat să-i ofere o iconiţă a Maicii Domnului, pe care a primit-o cu recunoştinţă. A plecat la fel de grăbit, după cum venise, dar într-un singur minut s-a întors. Maica Domnului îi spusese că „intrând în biserică îi va vedea pe prietenii ei pe coloane”. Părinţii l-au condus la coloanele din navele bazilicii, unde există icoane-frescă într-o parte acoperite de praf, în altă parte înnegrite, iar în altă parte distruse, care reprezintă sfinţii Bisericii noastre pictaţi cu trupul întreg [aceştia sunt „prietenii” Maicii Domnului].

A plecat din nou grăbit şi din acea zi nu s-a mai întors vreodată. Preasfânta noastră însă, Maica lui Dumnezeu şi Maica noastră, prin această întâmplare minunată, a vrut să ne sprijine şi să ne dea curaj, nădejde şi mângâiere… „Fiul ei va veni din nou şi-i va lua la El pe toţi aceia care sunt aproape de El”.

Aşadar, să nu facem nici un pas departe de El, ca să gustăm mântuirea Lui. Amin!

Am transcris minunea aşa cum mi-au istorisit-o părinţii din Betleem.

Likurgos Markudis.
Sursa: opougis.blogspot.ro

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Odighitria” de la Xenofont – 6 octombrie

• 

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Odighitria” de la Xenofont – 6 octombrie

Mănăstirea Xenofont este una dintre marile mănăstiri din Sfântul Munte Athos. Aici se păstrează, cu mare evlavie şi bucurie, trei mari icoane făcătoare de minuni: icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, icoana Sfântului Mare Mucenic Dimitrie şi icoana Maicii Domnului numită „Odighitria”. Numele icoanei vine de la cuvântul grecesc odigos, care înseamnă „călăuză” ori „arătătoare a căii”, adică „povăţuitoare”.

Teologia icoanei

„Odighitria” este denumirea dată tipului iconografic în care Fecioara Maria ţine Pruncul pe braţul stâng şi arată spre El, cu mână dreaptă. Pruncul Iisus ţine în mână un sul de hârtie, simbolizând Evanghelia. Această icoană reliefează în chip special Dumnezeirea Pruncului. Veşmântul lui Iisus este auriu, semn al divinităţii. Maica Domnului se simte învăţată şi ocrotită de Fiul pe care-L poartă în braţe, aşa cum sfinţii ierarhi ţin Sfânta Scriptură.

Chiar şi mâna dreaptă imită gestul de binecuvântare. Dacă Odighitria arată calea care este Hristos (Ioan 14, 6), ea se prezintă şi ca un simbol al Bisericii care-i călăuzeşte pe creştini, prin veacuri, spre capul ei, care este Hristos Mântuitorul.

Istoria icoanei

Odighitria a fost una dintre icoanele făcătoare de minuni din Constantinopol. Ea îşi datorează unei legende bizantine numele de „Îndrumătoarea”. Maica Domnului i-a călăuzit pe doi orbi pe drum şi le-ar fi redat vederea. Ea este atribuită Sfântului Luca, evanghelist şi pictor, care astfel a mărturisit taina lui Hristos prin cuvinte şi culori.

Prima astfel de icoană se spune că a fost zugrăvită de Sfântul Apostol Luca, încă din vremea în care trăia Maica Domnului. Se spune că Maica Domnului, văzând icoana, a binecuvântat-o. Mai apoi, Sfântul Apostol Luca a trimis icoana la Antiohia lui Teofil, împreună cu Evanghelia sa (Luca 1, 3). După moartea lui Teofil, icoana a fost adusă în Ierusalim, iar de aici a fost trimisă la Constantinopol, unde a fost aşezată în Mănăstirea Odigon.

În secolul al IV-lea, potrivit tradiţiei, se spune că icoana a fost dusă la Roma, iar în secolul al VI-lea, Sfântul Grigore cel Mare Dialogul o aşază în Biserica numele de „Sfântul Petru”. Copii după această icoană se crede că sunt păstrate până azi.

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Xenofont

O astfel de copie, chiar una dintre cele mai vechi, este considerată a fi cea din Mănăstirea Xenofont.

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” s-a aflat vreme îndelungată în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, în katholikon, pe o coloană din strana stângă.

Însă în anul 1730, în vreme ce porțile bisericii erau încuiate, icoana a dispărut nu numai din biserică, ci şi din mănăstire, iar călugării crezură că a fost furată de tâlhari. Însă au aflat curând că se află la Mănăstirea Xenofont, cale de trei ore distanță de Vatoped.

Toți credeau că cineva a furat-o pe ascuns și, în consecință, icoana a fost adusă înapoi la locul ei, monahii vatopedini luând măsuri de pază mai stricte și pecetluind biserica. Dar nu după multe ore, când biserica a fost deschisă pentru slujbă, icoana lipsea iarăși din locul ei, foarte curând sosind și veste de la Mănăstirea Xenofont că ea se afla din nou în locul din biserica mare, pe care singură și-l alesese. Adusă din nou la Vatoped, icoana a apărut din nou în Mănăstirea Xenofont

Înduplecaţi de faptul că aceasta era cu adevărat o minune a Maicii Domnului, monahii vatopedini au fost atunci convinși că este vorba despre o minune și au hotărât să nu se mai împotrivească voinței Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Au dat fuga la Mănăstirea Xenofont pentru a se închina Maicii Domnului „Îndrumătoarea” și multă vreme de atunci încolo îi trimiteau untdelemn și ceară la noul ei sălaș. De atunci, monahii vatopedini și xenofondini prăznuiesc împreună această minune.

În anul 2013, cu binecuvântarea Egumenului Alexie al Mănăstirii Xenofont, pentru întâia dată în ultimii 283 de ani, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Odigitria” a fost adusă în katholikonul Mănăstirii Vatoped, cu ocazia sărbătorii Sfinţilor Vatopedini (10 iulie). Privegherea urmată de Sfânta Liturghie a avut drept protos pe Preasfinţitul Gavriil de Diavleia, din partea Bisericii Greciei.

Icoana Maicii Domnului „Cea de toți fericită” (Ovsepetaia) este prăznuită pe 6 octombrie.

• 

Icoana este o reprezentare a Împărătesei cerurilor pornind de la condacul al XIII-lea din Acatistul Buneivestiri: „O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii…” Maica Domnului este reprezentată purtând coroană și strângând la piept Pruncul Sfânt cu ambele mâini. Iisus Hristos este ținut în brațul stâng și se sprijină pe umărul Maicii Sale. El privește spre Maică și își îndreaptă mâinile spre gâtul Ei. În loc de cele trei stele care apar în mod normal pe mantia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (care semnifică pururea fecioria Maicii Domnului), pe veșmânt apar trei medalioane cu reprezentările a trei chipuri de îngeri. De asemenea, pe mantie sunt pictați nori. Aceste particularități (chipurile de îngeri în locul stelelor şi norii de pe mantie) sunt prezente și în icoana Maicii Domnului „Arapet” sau „din Arabia” (6 septembrie), în icoana Maicii Domnului „Întru naștere fecioria ai păzit” (17 martie) și în icoana Maicii Domnului „Muntele netăiat” ‒ icoana de pe iconostasul Catedralei „Schimbarea la Faţă” din Solovki (24 martie).
════════
Icoana Maicii Domnului Îndrumatoarea – „Odighitria” de la Xenofont este prăznuită pe 6 octombrie.

Această icoană făcătoare de minuni a fost timp de mulți ani așezată înaintea unei coloane din katholikonul Mănăstirii Vatoped, din Sfântul Munte Athos. În anul 1730, icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” a dispărut în mod misterios din biserică, nefiind găsită nici în incinta mănăstirii. Având în vedere faptul că ușile bisericii erau încuiate, călugării s-au gândit că icoana a fost furată de hoți. La scurt timp după aceasta, au auzit că icoana se afla în Mănăstirea Xenofont, la o distanță de trei ore de Vatoped. Mai mulți călugări au fost trimiși pentru a readuce comoara sfântă la Mănăstirea Vatoped. După ce icoana a fost reașezată în locul inițial, părinții din mănăstire și-au luat măsuri de precauție, pentru a preveni dispariția icoanei. Cu toate acestea, icoana Maicii Domnului a dispărut din nou din Mănăstirea Vatoped și a reapărut în Mănăstirea Xenofont. Această minune s-a repetat de trei ori, după care monahii de la Vatoped s-au convins că acest lucru este de fapt o întâmplare minunată și au decis să nu se împotrivească voinței Maicii Domnului de a rămâne la Xenofont. Ca semn de binecuvântare, frații au dăruit lumânări pentru a fi aprinse înaintea icoanei și ulei pentru a fi ars în candelă. Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” („Odighitria”) de la Xenofont este așezată în katholikonul mănăstirii, în fața unei coloane din partea stângă, în același loc în care era așezată la Mănăstirea Vatoped. „Odighitria” este denumirea dată unui tip iconografic al Fecioarei Maria cu Pruncul, răspândit atât în arta bizantină, cât și în țara noastră. Cuprinde chipul Mariei, care ține Pruncul pe brațul stâng și arată spre El cu mâna dreaptă (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). După Tradiție, prima icoană cu această compoziție a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca și a devenit prototipul icoanei împărătești a Maicii Domnului.

Ceea ce eşti Izvor a toată înţelepciunea îndrumă paşii noştri pe cărarea mântuirii, Stăpână, căci numai tu ai purtat în pântecele tău şi ai născut pe Cel Ce a luat firea neputincioasă a lui Adam ca s-o înnoiască şi să o aşeze pe scaunul slavei cereşti. În braţele tale ai purtat cu cuviinţă dumnezeiască pe Soarele dreptăţii, Cel Ce cu razele iubirii Sale de oameni luminează inimile celor ce se nevoiesc pe calea dobândirii virtuţilor. Pe Acesta roagă-L, Fericită, să ne dăruiască îndurările Sale, iertând nedreptăţile noastre şi aşezându-ne la limanul vieţuirii curate.
════════

Măicuța Domnului în descrierea Sf. Dionisie Areopagitul

• 

🍁”Toată înfățişarea şi purtarea ei erau atât de dumnezeieşti, încât dacã n-aş fi ştiut că nu-i ea Dumnezeu, m-aş fi închinat în fața ei ca lui Dumnezeu.”
Sfântul Dionisie Areopagitul

🍁 ”Înaltă, peste mijlocie, foarte sveltă, cu mâini şi picioare delicate şi frumoase, culoarea pielii ca aurul, ochii ca măslina coaptă, ovalul feței desăvârşit; se purta în culorile fecioarelor: roşu şi vânăt ; era foarte tăcută şi activă. Tot ce făcea era desăvârşit, se mişca cu o grație firească pe care anevoie o au chiar împărătesele născute în purpură.

Cât am stat în casa ei nu a mâncat cu noi, ci numai seara se retrăgea cu femeile ei pentru a sta la masă. Ne-a vorbit despre Fiul ei multe lucruri tainice pe care le voi scrie altădată…

Toată înfățişarea şi purtarea ei erau atât de dumnezeieşti, încât dacã n-aş fi ştiut că nu-i ea Dumnezeu, m-aş fi închinat în fața ei ca lui Dumnezeu.”

Apoi a venit la dînsa spre cercetare şi închinăciune şi Sfîntul Dionisie Areopagitul, cel luminat în Atena de Sfîntul Apostol Pavel, şi a petrecut nedepărtat de dînsul trei ani, avînd mare dorinţă să vadă pe Maica lui Dumnezeu. După trei ani de la luminarea sa, mergînd într-adins cu binecuvîntarea învăţătorului său, Apostolul Pavel, şi văzînd pe cea dorită, s-a umplut de multă mîngîiere duhovnicească, încît singur despre aceasta o spune în scrisoarea sa către Sfîntul Apostol Pavel, scriind astfel:

„Vai, necredincios lucru mi-a fost mie, mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, o povăţuitorule şi începătorul nostru cel preaales! Că afară de Dumnezeul Cel Preaînalt, să fie ceva plin de dumnezeieştile puteri şi de darurile cele minunate, nimeni din oameni nu poate, să o ajungă cu mintea pe aceea, pe care am văzut-o şi am înţeles-o eu cu ochii, nu numai cei sufleteşti, ci şi cu cei trupeşti; pentru că am văzut cu ochii pe cea cu chip dumnezeiesc şi mai sfîntă decît toate duhurile cereşti, pe Maica lui Iisus Hristos, Domnul nostru, pe care mi-a dăruit-o mie a o vedea darul lui Dumnezeu şi cinstea vîrfurilor apostolilor, asemenea şi darul cel nespus al singurei Milostive Fecioare şi Preacuratei.

Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu cel Atotputernic, iarăşi şi iarăşi, şi înaintea darului cel mîntuitor şi înaintea Preaslăvitei Cinstitei Fecioare Maria, că, pe cînd era cu Sfîntul Ioan Evanghelistul, petrecînd în trup şi strălucind la cer ca un soare, am intrat înaintea feţei celei cu chip dumnezeiesc a Preasfintei Fecioare, atît de mare şi nemăsurată dumnezeiască rază, nu numai m-a strălucit din afară, dar şi înlăuntru mai mult m-a luminat şi m-a umplut de atîtea preaminunate şi felurite aromate cu bună mirosire, încît nici trupul meu cel neputincios, nici duhul n-a putut suferi unele ca acele semne atît de mari şi începături ale fericirii şi slavei celei veşnice. Inima mea şi duhul meu au slăbit de slavă şi de dumnezeieştile daruri.

Mărturisesc cu Dumnezeu, Care a petrecut în preacinstitul şi feciorescul pîntece, că, de nu mi-ar fi fost mie dumnezeieştile Tale învăţături şi legi, în pomenire şi în mintea cea luminată, aş fi înţeles-o pe ea că este adevărat Dumnezeu, şi aş fi cinstit-o pe ea cu închinăciunea care se cuvine unuia adevăratului Dumnezeu. Căci nici o slavă şi cinste mai mare nu poate să fie ajunsă de mintea oamenilor celor preamăriţi de Dumnezeu, precum a fost acea fericire pe care am gustat-o eu nevrednicul, învrednicindu-mă în acea vreme şi făcîndu-mă atunci foarte fericit. Mulţumesc Celui Preaînalt şi Preabunului meu Dumnezeu, dumnezeieştii Fecioare şi preasfîntului Apostol Ioan, asemenea şi ţie, începătorului Bisericii care dănţuieşte, celui ce o facere de bine ca aceasta cu milostenie mi-ai arătat mie”.

Aceasta este scrisoarea Sfîntului Dionisie, din care este destul a vedea şi a înţelege ce fel de dar dumnezeiesc avea preacinstita faţă a Preacuratei Stăpînei noastre, petrecînd pe pămînt. Deci cei ce o vedeau pe ea în trup, se luminau cu sufletele şi se îndulceau cu inimile de multă bucurie duhovnicească. Căci mulţi alergau la ea de pretutindeni din cei noi luminaţi; iar ea, ca o adevărată Maică, pe toţi îi primea întocmai cu nefăţărnicie şi pe toţi îi miluia cu darul său. Celor bolnavi le dădea tămăduiri; neputincioşilor, sănătate; celor mîhniţi, mîngîiere, şi tuturor de obşte, întărire în credinţă; neîndoire în nădejde, îndulcire în dragostea cea dumnezeiască, iar păcătoşilor, îndreptare.

Din scrisoarea Sfântului Dionisie Areopagitul(pomenirea lui se face astazi 3 octombrie) care a vizitat-o pe Maica Domnului la casa Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul din Ghetsimani, se păstrează această frumoasă descriere.

La usa milostivirii – rugaciune catre Maica Domnului- de Sfantul Ioan Iacob-Hozevitul

• 

La usa milostivirii (rugaciune catre Maica Domnului)
de Sfantul Ioan Iacob-Hozevitul

Preasfanta Maica si Fecioara,
Nadejdea sufletului meu,
Tu esti a mea mijlocitoare
La Milostivul Dumnezeu.

De n-ar avea in ceruri lumea
Rudenie de pe pamant,
Atunci ar fi pustie viata,
Asemenea unui mormant!

De nu erai Tu primavara
A veacului intelenit,
Ar fi ramas de-a pururi iarna
Si soarele n-ar fi zambit.

De n-ai fi revarsat Tu zorii
Peste pamantul adormit,
Atuncea umbra cea de moarte
Ar fi ramas fara sfarsit.

Iar astazi, Preacurata Maica,
Cand toti ne-am abatut la rau,
De nu Te vei ruga fierbinte
Ne paraseste Fiul Tau!

Trimite semn de pocainta
Poporului nedumerit
Si ada iarasi la credinta
Pe sufletul cel ratacit!

Dezleaga, Preacurata Maica,
Catusele celor robiti
Si daruieste-le rabdare
Crestinilor napastuiti!

Zi de sărbătoare pe 1 octombrie: Acoperământul Maicutei Domnului

• 

🍁Zi de sărbătoare pe 1 octombrie: Acoperământul Maicutei Domnului

🍁În fiecare an, pe data de1octombrie, întreaga ortodoxie sărbătorește cu mare cinste Acoperământul Maicii Domnului, o minunată sărbătoare care amintește momentul în care Preacurata Fecioară s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh și rugându-se cu lacrimi pentru întreaga omenire.

🍁Istoria spune că acest eveniment minunat a avut loc în biserica din Vlaherne, pe data de 1 octombrie 991,in timpul împăratului Leon Înțeleptul (886-911).

🍁Într-o noapte, pe când doxologia se încheia la Vlaherne, Sfantul Andrei a vazut-o pe Maica Domnului rugandu-se pentru întreaga lume. Ea stralucea de lumina ca soarele si acoperea poporul cu cinstitul ei acoperamant, fiind împreună cu osti cerești si cu mulțimea de sfinți, care în haine albe și în cucernicie stateau împrejurul ei. Printre aceștia erau prezenti Sfantul Ioan Botezatorul și Sfantul Evanghelist Ioan.

🍁A fost momentul în care Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos, impresionat de ceea ce vede cu proprii săi ochi, a rostit către ucenicul sau iubit, Epifanie:
“O vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor cum se roagă pentru întreagă lume?” Iar Epifanie a zis: “O văd, Părinte, și mă minunez!

🍁În ziua sărbătorii Acoperământului Maicii Domnului, credincioșii rostesc următoarea rugăciune:
“Acoperă-ne pe noi cu Acoperământul tău, Preasfântă Fecioară, în ziua răutăţilor noastre. Acoperă-ne în toate zilele noastre și, mai ales în ziua cea rea, când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, de sub cer şi din ziua înfricoşătoarei judecăţi. Să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău”.

🍁De mentionat ca Maicuta Domnului a fost ridicată din mormant de Fiul ei și în mormântul Maicii Domnului au fost găsite braul și acoperamantul său.

🍁 Braul Măicuței Domnului fost așezat la Chalcoprateia (poarta de bronz), iar acoperamantul la Biserica Panaghia din cartierul Vlaherne.

🍁Din punct de vedere funcțional, acoperamantul era un val, o bucata lungă de țesătură care acoperea capul si trupul Maicii Domnului până la genunchi. In Orient era atribuit sfintelor femei, tinerelor consacrate și diaconitelor. Gestul de a acoperi pe cineva cu acest veșmant, era un semn de ocrotire, de purtare de grija.

🍁Măicuță Domnului ,te rugam,acopera-ne cu Sfântul tău Acoperamant!