Rugăciune la icoana “Portăriţa”

portarita

Rugăciune la icoana “Portăriţa”
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit armă tare, zid nebiruit şi strajă nebiruită. Acoperă-ne şi ne apară pe noi toţi de vrăjsmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată vătămarea sufletească şi trupească, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Portăriţă bună care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Posted in Rugaciuni catre Maica Domnului | Scrie un comentariu

Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, numită “Portăriţa” –

portarita

Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, numită “Portăriţa” –

– se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii Iviron, cum se întră în curte, pe partea dreaptă. Potrivit tradiţiei athonite, această icoană a venit pe mare, din Bizanţ.
În vremea prigoanei icoanelor – iconoclasmul – trăia în Niceea Asiei Mici o văduvă credincioasă, ce avea un singur fiu. Ea păstra cu mare evlavie această icoană a Maicii Domnului în casa sa. La un control făcut de trimişii împăratului, aceştia au găsit icoana şi au spus ameninţător văduvei: “Dă-ne bani ca să scapi împreună cu icoana ta, altfel vom împlini poruncile!”. Atunci femeia le-a dat bani mulţi, să-i dea un răgaz până a doua zi. Noaptea l-a luat pe fiul ei şi icoana şi au mers pe ţărm.
Femeia a scos icoana din casă şi s-a dus cu ea la malul mării şi i-a spus: “Maica Domnului, eu nu mai pot să te apăr. Stăpâna lumii, tu, ca Maică a lui Dumnezeu, ai stăpânire peste toată zidirea. Tu poşi să ne izbavesti si pe noi de mania stapanitorilor si icoana ta de cufundarea in mare.”, si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit, în chip minunat – dreaptă, pe apă, fără a se scufunda – până la Sfântul Munte Athos.
Văduva a fost mângâiată de această privelişte şi i-a mulţumit Preacuratei, iar fiului ei i-a spus: “Copilul meu, dorinţa noastră cea către Maica Domnului este deja împlinită. Eu sunt gata să mor pentru credinţa mea, prin mâinile tiranilor, dacă va trebui, dar nu doresc şi moartea ta. Te rog şi te implor să pleci în părţile Greciei.” Fiul a ascultat-o şi a plecat la Tesalonic, apoi în continuare a mers în Sfântul Munte Athos, în acel loc unde, după puţini ani, a fost ridicată Mănăstirea Iviron. Acolo a devenit călugăr şi, după ce a trăit în chip bineplăcut lui Dumnezeu, s-a mutat la cele veşnice.” Se vede că ajungerea lui acolo s-a facut după iconomia şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, deoarece de la el au aflat şi pustncii Sfântului Munte istoria icoanei pe care, împreună cu mama sa, o aruncase în mare.
După ani şi ani, când aproape de ţărm fusese construită Sfânta Mănăstire Iviron, călugării au văzut într-o seară deasupra valurilor un stalp de foc ce ajungea până la cer. În faţa priveliştii ieşite din comun, au rămas nemişcaţi şi cântau. Vedenia a mai continuat câteva nopţi, până ce s-au adunat şi călugări de la alte mănăstiri acolo, pe ţărm. Atunci au văzut ca acel stâlp de foc izvora dintr-o icoană a Maicii Domnului, iar când părinţii vroiau să se apropie cu barca, icoana se îndepărta. S-au întors în biserica mănăstirii şi s-au rugat cu credinţă şi lacrimi Maicii Domnului să dăruiască acea icoană mănăstirii lor.
Era atunci în Mănăstirea Iviron un ieromonah cu numele Gavriil, care în lunile de vară trăia ceva mai sus de mănăstire, în nevoinţă şi post aspru, asemeni unui înger pământesc. Lui i s-a arătat Prea Sfânta Născatoare de Dumnezeu şi i-a zis: “Spune egumenului şi fraţilor că voiesc să le dau icoana mea pentru a-i acoperi şi ajuta, apoi intră în mare şi păşeşte pe valuri, şi atunci vor cunoaşte toţi buna voire a mea către mănăstire.”
Apoi toţi monahii au ieşit la ţărm unde Gavriil a păşit pe apele marii ca pe uscat şi s-a învrednicit să ia în mainile sale această icoana grea şi de mari dimensiuni, pictată pe lemn. Pe ţărm, monahii s-au închinat icoanei cu evlavie şi mare bucurie. Apoi cu cântări au dus-o în sfântul altar al bisericii mănăstirii.
În ziua următoare, însă, icoana nu a mai fost găsită în biserică! Căutând-o, au găsit-o pe zidul mănăstirii, deasupra porţii centrale. Au adus-o în biserică, dar iarăşi au găsit-o la poartă. Acest lucru neobişnuit s-a întamplat de mai multe ori, până când nedumerirea monahilor a fost dezlegată de Preasfânta, care i-a apărut în vis egumenului, zicându-i: “Spune fraţilor să nu mă mai deranjeze de acum înainte, pentru că eu nu doresc sa fiu păzită de voi, ci eu să vă păzesc pe voi, nu numai în viaţa de acum, ci şi în cea viitoare. Şi să nădăjduiască în milostivirea Fiului meu şi Stăpânului tuturor toţi monahii trăitori cu evlavie şi frică de Dumnezeu în muntele acesta virtuos. Acest dar eu l-am cerut de la El şi iată, vă dau vouă semn: cât timp veţi vedea icoana mea în această mănăstire, harul şi mila lui Dumnezeu nu vor lipsi de la voi.”
Monahii s-au bucurat de toate acestea şi apoi au zidit un paraclis aproape de poarta mănăstirii, unde au pus aceasta icoană făcătoare de minuni, care se află în acest loc până astăzi. Datorită acestei întâmplări, icoana a primit numele de “Portăriţa”.
Icoana este mare, de 1,30 x 1,90 metri. Icoana este ferecată, cu excepţia feţelor, cu o îmbrăcăminte de aur şi argint, cu pietre preţioase, monezi de aur şi o mulţime de alte podoabe dăruite de împăraţi, regi, egumeni, duci, ofiţeri şi simpli credincioşi. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Preacuratei. Le-au oferit cei care au primit ceea ce au cerut de la ea. S-a prorocit, de către părinţi, că la sfârşitul lumii, această icoană va pleca pe mare, aşa cum a venit.
Una dintre bucuriile pe care le-a făcut această icoană celor rugători este următoarea: un tânăr pelerin, neprimind pâine de la bucătar, a primit de la Maica Domnului un galben, spre a-l da bucătarului. Bucătarul, dându-şi seama de unde era galbenul respectiv, s-a căit. Legat de pâinea din mănăstire, aici s-a mai petrecut încă şi o altă minune: când mănăstirea nu a dat masă la hram, de frica foametei, fiindcă nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au început să care grâul din hambare. În amintirea acestei minuni, pocăindu-se înaintea lui Dumnezeu, monahii şi-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta mănăstirii, o ladă de lemn, cu pâine, la îndemâna tuturor pelerinilor ce îi calcă pragul.
Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otravă. Pe vremea venirii arabilor în Sfântul Munte, un soldat arab a lovit cu cuţitul în chipul acestei icoane, şi îndată a început a curge sânge. Arabul văzând minunea, s-a înfricoşat şi căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea creştinească şi s-a îmbrăcat în haină monahicească, rămânând acolo până la moarte.

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Scrie un comentariu

Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk” este prăznuită pe 30 octombrie

icoana_maicii_domnului_ozeriansk

Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk” este prăznuită pe 30 octombrie.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Ozeriansk” se află în Mănăstirea Schimbării la Față – Kuriazsky, din localitatea Ozerianko, ce aparține de eparhia Harkov. Această icoană s-a proslăvit prin minuni în secolul al XVI-lea în Ozerianko.

Arhivele Consistoriului din Harkov menționează: „În această mănăstire (Kuriazsky), se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul în brațe, numită „Ozeriansk”  ce a fost proslăvită din timpurile cele vechi. Această icoană a fost descoperită în pustie, în timpul invaziilor tătare.

Un bărbat a mers să cosească iarba pe un câmp dincolo de pădure. În timp ce cosea a auzit deodată un țipăt omenesc. Atunci a văzut lângă coasa sa jumătate din icoana Maicii Domnului, iar cealată jumătate la rădăcinile copacului din preajmă, având o lumânare aprinsă înaintea sa.

Atunci omul s-a oprit din cosit, a luat ambele jumătăți ale icoanei și le-a dus în coliba lui, așezându-le unite și s-a rugat înaintea icoanei.

A doua zi, când s-a trezit dis de dimineață, nu a mai găsit icoana în locul în care o așezase în coliba lui, dar mergând în locul în care a descoperit-o în ziua dinainte, a aflat icoana lipită, având o mică cicatrice în locul tăieturii. Lângă icoană apăruse un izvor cu apa limpede, care nu existase până atunci în acel loc.

Omul a mers și a înștiințat pe preotul locului, Teodor, care a raportat evenimentele episcopului său, primind binecuvântarea de a ridica o biserică din lemn cu hramul Nașterea Maicii Domnului, devenită ulterior Mănăstirea Kuriazsky.

Icoana este de tip Hodighitria, Maica Domnului fiind zugrăvită arătând spre Prunc. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are veșmântul de culoare roșie, iar mantia este albastră. Pruncul Hristos poartă veșmânt roșu și ține în mâna stângă o evanghelie, iar cu mâna dreaptă binecuvântează. Maica Domnului și Pruncul Hristos poartă același tip de coroană.

Puterea harului lui Dumnezeu s-a manifestat frecvent prin icoana Maicii Sale, vindecând mulțime de bolnavi, mai ales pe cei cărora „medicamentele le sunt fără putere”.

Locuitorii din Harkov ce se rugau înaintea Icoanei Maicii Domnului „Ozeriansk” au fost izbăviți de holeră în anii 1848, 1871 și 1883.

sursa doxologia.ro

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Tagged | Scrie un comentariu

Privilegiul cinstirii Maicii Domnului

icoana_maicii_domnului_ozeriansk

Deci noi, cei care o lăudăm pe Maica Domnului, avem un privilegiu. Ce privilegiu? Privilegiul de a fi miluiţi de Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, dându-ne pacea Sa nouă. De ce? Pentru că o lăudam pe Maica Domnului.

Şi de ce o lăudăm pe Maica Domnului? Ne învaţă Biserica noastră să o lăudăm. De ce ne învaţă să o lăudăm? Pentru că „s-au spăimântat toate de dumnezeiască mărirea ta”, zicem noi vorbind cu Maica Domnului. Deci nu prezentăm lucrurile ca într-un studiu, nu zicem: „S-au spăimântat toate de mărirea Maicii Domnului, că Maica Domnului a purtat în pântecele ei pe Dumnezeu Cel peste toate şi a născut Fiu pe Cel fără de ani.”, ci vorbim cu Maica Domnului şi zicem: „Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta.”

(Arhimandrit Teofil Părăian, Maica Domnului, Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, p. 92)

Posted in Cuvinte despre Maica Domnului ale Sfintilor Parinti | Scrie un comentariu

Cei doi monahi împăcați de Maica Domnului

images

Cei doi monahi împăcați de Maica Domnului

Într-o chinovie, din îndemnarea diavolului, s-au certat doi frați. Deci unul, ca un îmbunătățit și dreptcredincios ce era, îl iertase pe celălalt și se ruga pentru sufletul lui, pe când acesta se mândrea și spunând egumenului minciuni, a zis că tovarășul lui ar fi făcut un păcat de rușine. De aceasta luând cunoștință monahul cel cucernic, s-a mâhnit foarte și s-a rușinat, neputând să sufere o clevetire ca aceea. Însă neavând în oameni nădejde, ci la Atotputernicul Dumnezeu și la Preacurata lui Maică, a alergat la darul lor ca să-i ajute, pentru ca să nu se rușineze de frații săi.

Deci, într-o dimineață, când se cânta Utrenia, văzu pe clevetitorul său stând în strană cu nerușinare, aproape de el, nicidecum căindu-se pentru nedreapta lui clevetire. Atunci fratele, fiind biruit de mâhnire, neputând să-l vadă, a plecat din biserică și, ducându-se într-un Paraclis, a căzut la pământ rugându-se cu lacrimi și zicând: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor deznădăjduiți și ajutorul celor neajutorați, grăbește și mă izbăvește de clevetirea cea nedreaptă, că dacă nu va apuca înainte darul tău, nu găsesc alt ajutor”.

Aceasta zicând, a văzut pe Preasfânta că ședea aproape de sfințita masă, împreună cu un drept și încuviințat bărbat. Iar fratele, privind la ei cu frică și cu evlavie, i-a văzut că s-au închinat către răsărit când au cântat cântăreții: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”. După care întorcându-se Stăpâna către dânsul, i-a zis privind cu față lină: „Să nu te mâhnești mai mult, că m-am rugat pentru tine Fiului meu și a luminat pe vrăjmașul tău, ca să se căiască de păcatul lui, pentru ca să nu se muncească, iar tu ca să te izbăvești de nedreapta clevetire”. Iar el a zis: „Te rog pe tine, Doamna mea, spune-mi cine este sfântul acesta care șade împreună cu tine și pentru ce acum vă închinați?” Preasfânta i-a răspuns: „Acesta este Ioan Evanghelistul, fiul meu cel dăruit de Stăpânul când era pe cruce. Și să nu te miri că ne-am închinat lui Dumnezeu, pentru că totdeauna când voi oamenii cântați aici pe pământ laude și slavoslovii Sfintei Treimi și noi cei din Împărăția Cerească ne închinăm și împreună ne bucurăm pentru slava cea care cu cuviință și după datorie se dă Preaslăvitului Dumnezeu; și ne plecăm cu evlavie capetele, închinându-ne Făcătorului și Mântuitorului nostru”.

Acestea zicând, s-a înălțat la ceruri Împărăteasa a toate, lăsând în urma ei o așa bună mireasmă, încât toți s-au minunat. Iar clevetitorul acela, din mirosul acelei bune miresme desăvârșite umplându-se, a mărturisit înaintea tuturor nedreapta clevetire.

Deci, monahul cel cucernic, povestindu-le cu de-amănuntul vedenia și ducându-se la Biserică unde s-a arătat Stăpâna, ieșea încă mireasmă din marmura pe care stătuse cu preacuratele sale picioare; pe care marmură scoțându-o, a păstrat-o și a păzit-o totdeuna ca pe niște moaște sfinte, pentru aducerea aminte de minunea pe care a făcut-o Preaslăvita Născătoare de Dumnezeu.

(Protosinghel Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, pp. 206-207)

sursa Doxologia.ro

Posted in Minunile Maicii Domnului | Scrie un comentariu

Icoana Maici Domnului Prodromița de la Schitul Prodromou, Sfântul Munte Athos

prodromita

Icoana Maici Domnului Prodromița de la Schitul Prodromou, Sfântul Munte Athos

Foto: Pr. Vasile Cătălin Tudora

Această sfântă icoană a Maicii Domnului se află de aproape un veac şi jumătate în Sfântul Munte Athos, la Schitul românesc Prodromu, de unde şi-a luat numele de Prodromiţa. Este una din puţinele icoane din Ortodoxie „nefăcută-de-mână”, pictată în chip minunat. În cazul icoanei noastre minunea s-a petrecut în 1863. Ctitorii Schitului Prodromu, monahii Nifon şi Nectarie, dorind să aibă în noua lor ctitorie o icoană frumoasă a Maicii Domnului, aşa cum au toate mănăstirile din Sfântul Munte, au găsit un pictor priceput şi evlavios din oraşul Iaşi, pe nume Iordache Nicolau, căruia i-au comandat icoana cu înţelegerea ca aceasta să fie pictată potrivit rânduielii Sfintei Biserici Ortodoxe, „cu rugăciune şi post”. În timpul pictării, să citească zilnic Acatistul Maicii Domnului şi masa să o servească după încetarea lucrului din acea zi.
Cu această rânduială, pictorul s-a apucat îndată de lucru cu bun rezultat, dar când a ajuns să picteze Sfintele Feţe a Maicii Domnului şi a Domnului Hristos, nu reuşea deloc să le picteze după cuviinţă. Mâhnit, pictorul a întrerupt lucrul, a acoperit cu o pânză icoana, a încuiat atelierul şi s-a încuiat în camera lui, unde s-a rugat fierbinte Maicii Domnului ca să-i ajute să desăvârşească Sfânta Icoană. A doua zi, dorind să înceapă din nou lucrul, pictorul a intrat în atelier, a aprins candela la Maica Domnului şi făcând metanii înaintea Icoanei, a dat la o parte pânza şi, minune, Icoana era terminată şi frumos pictată, aşa cum se vede şi astăzi. În urma acestei minuni, icoana a fost dusă cu deosebită cinste la Sfântul Munte Athos, iar în timpul trans-portării ea a săvârşit mai multe minuni, continuând să fie făcătoare de minuni până în ziua de astăzi. (Starețul Petroniu Tănase)
Mai multe fotografii la linkul: https://sfantulmunteathos.wordpress.com/…/athosul-vazut-de…/

Posted in Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului | Tagged | Scrie un comentariu

Rugaciune la icoana Maicutei Domnului -”Alina-mi suferinta”

alina suferinta

Posted in Rugaciuni catre Maica Domnului | Tagged | Scrie un comentariu